Placebo - Song to say goodbye

Imi place de mor melodia asta. Foarte tare videoclipul. Iar melodia a fost pe coloana sonora a unui film. Dar nu-mi mai amintesc care. Mama ma-sii, stiu ca l-am vazut recent...

Anything else

Am dat peste filmul asta intr-o pauza publicitara la OZ. Din pacate, incepuse de ceva vreme, asa ca nu am vazut decat vreo 10 minute. Care insa mi s-au parut teribil de interesante. Normal ca imediat l-am scos de pe ODC pentru a-l vedea maine. Povestea unei iubiri imposibile. Asa am vazut eu in cele 10 minute. Jason Biggs si Christina Ricci se joaca de-a iubirea, de-a sexul, de-a viata. Iar Biggs e ajutat de Woody Allen, care e si regizor. Deci va dati seama ce meserie de film e. Abia astept sa-l vad.

Cu sania la Arieseni

Si uite asa a trecut si vacanta. adica 7 zile pe care le-am avut de Craciun. Duminica seara am iesit de la munca, pe la 12 m-am pus la somn, cu gandul sa plec pe la 4 spre casa. La 12:20 am decis ca nu pot sa dorm, am pus bagajelul in masina si tai-o! Drum bun, lume putina. Din pacate, prin lumea aia putina a fost si un echipaj de politie care s-a nimerit exact cand depaseam 3 tir-uri pe linia continua. Pac pac, gata permisul pentru o luna. Pashtele ma-sii. Din 6 ianuarie sunt pieton. Am ajuns acasa cu bine. Marti dimineata, suna Mihai. "Hai la munte!". Uite ce suflet nobil, imi spun. Dupa care continua: "Mi-am uitat hainele acasa!". :)). M-am induiosat pana la lacrimi, am pus iar bagajul meu in masina, apoi bagajul lui si dau sa plec. Tzzzzzzzzzzzzr, suna iar telefonul. "Vezi ca tre sa iei 2 gagici, sa le aduci aici", spune Mihai. Si ma duc sa le iau, fara sa stiu ca incepe un mic cosmar. Cosmar care a avut pretul lui. Vedem mai incolo. Si ma duc spre gagici. Mi se zbate un nerv cand le vad. Doua fufe, imbracate "de firma". Ulterior am aflat ca una din ele e... cum sa spun... cea mai buna prietena a barbatului, daca ma intelegeti. Daca nu intelegeti... e CURVA. Nu aici, ci in Occident. Si plecam spre munte. "Si ce mai zici?", ma intreaba una. Le raspund in doua silabe si incep sa vb intre ele. "Fata, dar cum ai vrea sa fie iubitul tau?". "Fata, inalt, cu tepi, imbracat in versace", raspunde cealalta, dandu-mi senzatii acute de voma. Ma abtin, iar discutia lor decurge intre aceleasi repere paaaaaaaaaaaaana la Arieseni. Dupa Campeni, o zapada ca-n povesti. Asa ca o las mai moale. Drumul e bun, totusi. "Vezi ca ti-am umplut scaunul de scame", spune cea de pe locul mortului, fara sa-si dea seama ca si-a dat cu firma (de haine) in cap. "Las ca o sa cureti tu cand ajungem", zic. "Da` ce, sunt femeie de serviciu?", imi raspunde, punandu-mi nervii la incercare. Usaaaaa, usaaaaa! Raman calm, pentru ca am aflat ca voi primi 1 milion pentru drumul asta. Adica motorina, o masa si un pahar de vin. Pai e bine, nu? Ajungeeeeeeeeeeeeem. Toata lumea ne astepta. Adica Mihai, Steli, doi prieteni plus un braziliao. Fotbalist. Pasez bagajul uitucului si ne dezbracam/imbracam pentru partieeeeeee. Cu masina mergem pana acolo. Ninsoarea nu se mai oprea. Si ce bine era. Lume destula pe partie, dar se putea si mai rau. Mihai ia o sanie, sa ne dam noi, veteranii. Ronaldinho ia snowboardul, pentru prima oara in viata. Alinutz ia schiurile, iar Bogdanel ia fetele la suc. Ma rog, bautura. :D. Ne dam cu sania. Eu fac poze, dar dau si o tura. Zapada mi-a urcat pana la genunchi. Dar e tare bine. Atmosfera de sarbatoare. Brazilianul mai cade, mai merge 10 metri, iar cade. Numa` bine pentru fotograful din mine, care reuseste poza anului. Daca fac rost de ea, o pun aici. Dupa o ora si ceva de distractie, ne retragem spre cabana. Stam la povesti, ca sa mai treaca vremea pana la cina. Hmmm, cina. Ce amintire semi-trista. Ma pune dracu` sa comand Calzone. Avand in minte pizza senzationala de la Cuptorul cu Lemne. Credeam ca asa e si aici. Dupa o ora si ceva de asteptare, timp in care Regina isi facea de cap la Acasa, vine "pizza". Trei bucatzele de aluat, taiate separat, cu ceva inautru, probabil. Am zis ca nu e adevarat. Nici n-a mai contat gustul, oftam din greu gandindu-ma la pizza de Bucuresti. Nu m-am saturat, evident. Si am mai cerut 4 mici. Aia ceva mai buni, chiar daca erau facuti pe aragaz. Mi-am potolit foamea. Dupa aia... Stiu, va asteptati sa zic: dezmatz cu bautura si femei. Nu chiar. Mai degraba cu remi sau rummy, cum naiba s-o scrie. Eu, Mihai si Steli, bosorogii. Tinerii erau la baute, cu fetele. Campion a scris pe mine la remi. La fundu` gol i-am batut. Din pacate, abia pe finalul jocului am descoperit ca putem auzi mai bine UTV. Un reglaj fin si am reusit si ascultam si ceva muzica. Si ne ia somnul. Dupa un dush, tzushti in pat. Ce sa dorm? Mihai si-a inceput recitalul de sforaituri. Sforaia si patul sub el. Cred ca pe la 4-5 am adormit. Iar la 9 si ceva trezireaaaa. Pentru micul dejun. Din fericire, din partea casei. Din fericire 2, bufet suedez. Baga, tata! Omleta, carnaciori, salam, parizer, cereale, branza, lapte, ceai, tot ce voiai. Mi-am umplut burta, am raschetat toaaaaaaaate geamurile de la masina si spre casa. Din fericire 3, la drumul intors l-am avut si pe Bogdanel in masina, care a mai inclinat balanta discutiilor. Desi ninsese muuuuuult noaptea, drumul era supercurat. Din pacate, am avut vreo 4 opriri. Domnisoara care face placere barbatilor s-a resimtit dupa o noapte alcoolica. Cred ca nici serpentinele nu i-au prins bine. Hihi. Chiar si asa, ajungem acasa. Acolo unde ma astepta bradul gol-golutz, sa-l impodobesc.

The air I breathe

Un film special, deosebit. Am fost incantat de el, asa cum am fost si la "21 grams", "Crash" si "Babel". Povesti care se intrepatrund la un moment-dat. Totul e intre viata si moarte. Totul in incercarea de a scapa de partea neagra si terna a vietii si de a evada. In diferite moduri. Chiar si o bataie crunta incasata e un motiv de a rade. Pentru ca te scoate din banal. Moartea domina prima parte a filmului, viata castiga pe final. Excelent film!

Londra, partea a patra (meciul)

Forza, forza CFR! Cam asta fredonam in timp ce mergeam spre metroul de la Gloucester Road. Da, ala pe dreapta, cum mergi la KFC. :-j. Ne bagam in gaura si asteptam metroul. Atmosfera, destul de soft. Imi zambeam in cioc. Habar n-aveam ce va fi peste o statie. Unde a trebuit sa schimbam. Stiti cum e la metrou la Bucuresti la ora de varf? Bun, acolo erau de 3 ori mai multi oameni. Au trecut 3 metrouri si noi tot pe peron eram. "Bai, trebuie mai cu tupeu", zice Florin si ne strecuram printre romanasi cu tricourile CFR-ului si babute care se intrebau ce dracu` e aia Cluj. No, ajungem, dupa 2 statii in care am stat ca sardelele. Iesim de la metrou. Ce sa vezi? Albastru caaaaaaaat vezi cu ochii. Adica pana in cladirile de vizavi. Lume multa, multa, prunci, mosi, babe, baieti cu tatuaje cu cap de mort si domnisoare pistruiate doritoare de cuc de Ballack sau Drogba. "Calendarul!", isi aminteste Florin. Trebuia sa-i ia un calendar cu Chelsea unui amic. Si se avanta in magazinul clubului, plin ca o sala de cinema la un film cu James Bond. Eu stau afara, langa panoul cu Lampard. Imi vine sa vomit de la mirosul care razbate de la rulotele la care se vand carnati cu varza. Altceva nu vad ce ar fi putut fi de mirosea in halul ala. Si ajungem, in sfarsit, la sala presei. Infulec un minisandwich, bag un pecsic la buzunar si mergem la masa presei. Cand ies, tot stadionul urla: Bufnila, Bufnila! Imi dau doua palme si-mi revin. Canta pentru Chelsea. Iulian de la ProTV imi spune ca m-a vazut pe ITV. Ptiiiii, ce mandru mi-s. Masa presei era la vreo 5 metri de tataie Scolari. "Ce s-ar intampla daca i-as da cu sticla de pecsic in cap?", era intrebarea care ma bazaia. Ies baietii. Hai CFR-ul. Undeva in stanga, vreo 2000 de romani urla pana nu mai pot. In unele momente, domina atmosfera. Astia de la Chelsea au una si buna. "C'mon Chelsea". Imaginatia a murit ingropata sub o poarta de pe Stamford Bridge, e clar. Mai vb cu Bibi, ma mai stramb la un englezoi de 12 ani care face pe el de emotie cand Deco face un dribling, mai trag o gura de pecsic. Dau spurcatii gol. Pffffff, ce naspa. Englezoiul de langa tipa ca toti dracii. Pauza. 1-0. Mai bag un pecsic, ma mai incalzesc in sala, ma mai gandesc o data la frumusetea Londrei si la cat de urata era vanzatoarea de la KFC. Detalii, detalii. "Bianco, la poarta asta le dam gol. 2-1 se termina", proorocesc la inceputul reprizei a doua. Dar nu mai sunt langa Bibi, m-a impins Florin la margine, chiar langa englezoi. "Daca o fi venit cu tac'su?", ma intreb. Dar Kone da gol si se duc dracu` intrebarile. Gooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooolll!!! Tipam noi ca toti dracii. Bai, ce gol. Ia de-aici, englezoiule, si-i arat deshtu`. Da, da, in minte, evident, ca mi-o luam daca as fi facut gestu`. Hai, baietii, ca se poate! Dar nu s-a putut. Au dat tristii gol. 2-1 s-a terminat. Cum am zis. Oracol scrie pe mine cu marker albastru. Gata meciul, gata cu Trombetta la Cluj, gata cu joaca. Conferintele de presa trec repede. Trombetta are un zambet pe fata de zici ca e Louis de Funes gadilat cu o pana de gasca de o superba amazoana. Scolari se impiedica in limba engleza, dar ne explica faptul ca totul e ok. Sa fie la el acolo. Acuma, fuga fuga la zona mixta. Adica langa gazon. Vin Trica, Muresan Gabi, Culio, chiar si Deco. Ce baiat! Si plecam dracului acasa. "Sa vezi ca e cancer in camera", ii spun lu` Florin. Ca nu stiu cum apasasem pe acolo si vajaia al dracu` vantu`. Cand colo... surprizaaaaaaaaaaaa. Cald si bine. Si dush. Si iar la tv, doar doar m-oi vedea. Nik. Vad rezumatele. Family Guy n-a mai fost. Deh, zi importanta. De Liga. Zi care se termina cand inchid ochisorii. Gandindu-ma ca peste 10-12 ore plecam spre casa... Totul despre drumul cu avionul si purcelusele incarcate de cadouri de la Bruxelles, in episodul urmator din serialul "Bufnila si Manolache la munte si la Londra"!

Londra, partea a treia (cu plimbarea si magazinul)

Bat-o dumnezau de alarma! Asta a fost prima fraza rostita pe 9 decembrie. Nu stiu ce dracu` de sunet a inundat camera in care dormeam. Si era 7 dimineata. Dupa 20 de secunde s-a oprit. Si ce cancer eraaaaaa. Ma rog, am mai adormit un pic. Apoi la masa, pe la 9 si un pic. Bufet suedez, tata. Vis. M-am infipt in tot ce am prins, constient ca asta urma sa fie cea mai consistenta masa a zilei. Omleta, fasole, ciumperci, croissant, compot. Di tati. Si apoi plecam spre hotelul CFR-ului, in ciuda celor spuse de Bibi, cum ca echipa nuuuuuuuuuu ieseeeeeeeeeeeee niciunde. Ete fleosc. La hotel, baietii veseli: Anghel si Motei, de la ProSport, Iulian de la ProTV. Si, mai apoi, Bibi, care, desi spusese ce spusese, a venit si ea la hotel. Coboara baietii visinii si incepe show-ul. Eu, Florin, Motei si Iulian luam un taxi, condus de o doamna la varsta a treia. Care mai si citea ziarul cand conducea. In spate, Bibi si al ei operator. Si da-i urmarire dupa autocar. A noastra se tinea excelent. O data s-a dus autocarul mai departe, dar l-am prins, tzucu-i ochelarii taximetristei. 26 de lire mai tarziu, ajungem la palat. La ala al reginei. Lumeeeeeeeeee, buluc. Eu am avut cea mai grea sarcina. La propriu. Am carat sacul lui Iulian si geanta lui Florin. Platesc taxiul, imi iau portia de injuraturi de la tanti (La cati erati, puteati sa dati si voi un bacsis mai mare!) si plec. Nu mult, pentru ca-i vad pe Iulian si Motei opriti de politai. Valeu! Stau gura-casca sa termine ei acolo si vine o politista langa mine. "Esti cu ei?", zice. "Nu, cu altcineva", zic. "Ia deschide mataluta geanta", spune cucoana. "Am belit-o", imi zic. Vede ce echipament am pe acolo si incepe sa scrie pe o hartie. Credeam ca e amenda. "Bai, frate, nu mai ai voie sa pari terorica in Londra, ca te gabjesc astia", imi spun iar. Englezoaica imi intinde foaia, ureaza succes CFR-ului si pleaca in treaba ei. Era doar o foaie in care scria ca suntem ziaristi si ca avem voie sa filmam. Inima mi-a revenit la locul ei. Si plecam. Cei cu treaba la treaba lor, eu haotic. Se schimba garda la Buckingham. Frumos spectacol. Fac poze, car genti, mai zaresc un cap de Muresan si dupa jumate de ora de ceremonie ne gasim toti cei din taxi. Motei are o idee geniala. Pentru el. Sa mergem la o expozitie de cadavre conservate. Zi sa-nnebunesti!! L-am lasat in drumul lui. Noi ne-am dus cu Iulian, am facut niste treburi, apoi spre hotel. Sa lasam lucrurile si sa mergem naibii la magazinul magazinelor. :D. Raiul cumparatorilor. Edenul mocaciunilor. Si ajungem, dupa o calatorie in metroul arhiplin. Ca sardelele am stat, uite asa, om langa persoana. Da` bine ca am ajuns. Lilywhites! 5 etaje cu reduceri. Si incepem. La parter, papuci si haine. Superpreturi, superaglomeratie, superhaine. Nike, Puma, Umbro, Lonsdale. La 1, parca tot haine de barbati erau. Tot asa, tot ce vrei. La 2, etaj al echipelor de fotbal. Tricouri, fulare, treninguri, cani, lenjerii de pat, ORICE! La 3, etaj de gagici si prunci. La 4 nu am mai urcat, ca era cu crose de golf si rachete de tenis. :D. Si plecam cu bagajele aproape pline, dar cu datorii, dupa cum urma sa calculez mai incolo. La intoarcere, miliarde de oameni la metrou. Inghesuiala perfecta. Noi cu bagaje. Dar razbim! Ajungem acasa! Si ne pregatim de meci. Mirific. Despre asta, in episodul 4 al serialului nostru. Va multumim pentru atentie. La revedere!

Ce reflexe are Bush!

Londra, partea a doua (cu stadionu` si orasu`)

Ne instalam noi in camera, stam nitzel si hotaram ca e cazul sa mai si plecam. Cu privirea durduliei receptionere infipta pe buca mea stanga, ies din hotel cu Florin. Tinta: undeva sa mancam, ca innebunim de foame. Ca tot omu` cu diurna mica si sperante mari, mergem la KFC. Evident, o pakistaneza cu un zambet chinuit ne intreaba ce kilu` meu vrem. Si alegem. Domne', nu e ca la noi, e mai rau. Nu tu un meniu de crispy. Am bagat niste pulpe amarate, fasole si mai ceva. Si de acolo, direct la metrou, cu directa Stamford Bridge. La metrou, aveam de ales intre 3 linii si un lift. Am ales o linie si am nimerit-o. Doar ca a trebuit sa schimbam la prima statie. Dupa alte doua, iesim la suprafata si intrebam un cetatean unde e stadionu`. La 2 pasi era, pitit intre cladiri. Ajungem acolo, facem pozele de rigoare si ne infigem in magazinul de prezentare. Maiculita, mama, ce era acolo. Pe 2 etaje gaseai tooooooooooooooooot ce voia cucu` tau. De la esarfe, calendare, fetze de perna pana la lesa de caini si ceasuri. Fara cuc, Georgiano, fara cuc! :D Cumparam ce ne trebuie si-l intrebam pe un schilod pistruiat daca mai au ceva cu Mutu in magazin. Mai bine ii spuneam ca i-am frecat mama, ca nu-l jigneam asa. Mi-a raspuns sictirit ca nu mai are. Iesim cu bagajele si cautam sala de conferinte de presa, ca de aia venisem. Peste cine dam? Iulian de la ProTV. Mana cereasca. Ne instalam pe acolo, bagam un suc, o apa. Incepe sa turuie Scolari, apoi Deco. Scurt antrenament Chelsea. Si marele moment, stand-up-ul. Primul din viata. Tot trageam de timp spunandu-i lu` Florin ca ma gandesc la marea formula pe care o voi recita intregului popor doritor de Bufnila. Dupa 10 minute de gandire si vreo 2 incercari ratate, spun in aproape 10 secunde ce am de spus. Si gataaaaaaaaaaaaaaa. Inapoi la sala. Unde ma abordeaza un nene. De la ITV, televiziunea care transmitea meciul. "Sunteti amabil sa ne acordati un interviu dupa antrenament?", intreaba omu`. Zic da. Tiiiiii, uite, bre, ca se adevereste proverbu` cu profetul si cu tara lui. Incepe si Trombetta sa vrajeasca, si Kone la fel. Trece antrenamentul si vine englezu` cu interviul. Ma propteste intr-un scaun de pe Stamford Bridge si incepe. Ca de unde ascensiunea asta, daca s-a bucurat lumea, care e secretul. Si maaaaaaaaaarea intrebare, la sfarsit. A tinut-o pentru final bagabontu`. "Pana acum, Clujul era cunoscut doar pentru Cichi garlz. Crezi ca de acum va fi la fel", zice el. "Cu siguranta. CFR-ul va arata ca la Cluj se joaca fotbal bun. Bine ca le-ati luat voi pe Cichi. Aici sunt sigur mult mai iubite ca la noi", raspund eu si incepe un ras pe noi 2, ceva de groaza. :)). Gata interviul, multumiri, saluturi, tot ce trebuie. Ne impachetam si noi, luam taxiul si spre casa, tata. De acolo, la Burger King, la cina. Si apoi la oras. Initial, voiam sa mergem la magazinul cu mocaciuni. Daaaaaaaaar...Mergem la metrou si ne asezam. Dupa 1 minut, se aude o voce in megafon. "Din cauza... traficul este inchis pe ruta cu magazinul". Sau ceva de genul. Asa ca hotaram sa mergem in centru. Exact, la Embankment, da, pe dreapta, acolo. Iesim direct langa Tamisa. Si langa ditamai podul pe care-l trecem. Dincolo de pod ne astepta Roata aia uriasa. Ameteala te ia daca te uiti in sus. Si apoi pe langa Tamisa, pana la urmatorul pod, cand trecem spre Big Ben si Piata Parlamentului. Incredibila priveliste. Ca tot turistul japonez, am facut zeci de poze, scurgandu-ne incet spre Trafalgar Square. Apoi la Buckingham. Apoi in taxi, ca incepuse naibii ploaia. Oricum, privelistea e incredibila, e greu de redat in cuvinte frumusetea Londrei. Cladirile vechi sunt pastrate impecabile, alea noi au locul lor, unde nu deranjeaza, totul e pus la punct. Dupa vreo 2 ore, ajungem acasa, franti. Dush. Apoi dau drumul la TV. Florin sforaie deja. Pe BBC3 e Family Guy. Perfect. Un final excelent pentru o zi superba. Despre aventurile din ziua a doua, in curand, pe blogul lui Bufnila. Noapte buna!

Londra, venim!

2:30 Nu reusesc sa adorm. 3:30 Ma uit pe pereti. 4:30 Dorm. 5:30 Trezirea. Cam asa a fost inainte de plecarea spre Londra. Pe la 6 m-am dus la taxi. "Spre Baneasa", zic. Si pleaca omul. 30-40 la ora. Cred ca am prins cel mai lent taximetrist de pe lume. "La cat va pleaca avionul", intreaba. "La 7 si ceva", ii spun, ca sa-l mai grabesc. Imediat, acul vitezometrului urca. Si ajungem, nu inainte de a-mi povesti ce viata grea au taximetristii. Ajung la Gara de Nord, pardon, la aeroportul Baneasa. O mare sala de asteptare, plina de cetateni. Colorati si albi. Vine si Florin, facem check-in-ul. Si trecem la verificarea bagajelor. Politistul de acolo ma intreaba: "Ne stim de undeva?". Am intepenit. De unde naiba sa-l stiu. "Te-am vazut aseara prin Titan. Acolo stai, nu?", spune el. Mi-a revenit respiratia. Zic da, pun cureaua la loc si ma pun pe asteptat. Eu si Florin ne rugam ca familia de conationali veniti din India sa plece la Roma. Ghinion. Cand se anunta imbarcarea, caldararii vin cu noi. Si mergem cu autobuzul spre avion. O blonda imi zambeste, ii raspund, desi aveam ochii carpiti de somn. Incepe marea instalare. Intr-un avion care avea o bulina rosie pe el. M-au trecut niste fiori. Toata lumea cu bagaje, cu catzel, purcel, cocosel. Plecam, evident, cu niste minute intarziere. Decolarea, impecabila. Stewardesele, delicioase. Mai putin una, care seamana cu un aborigen. Trei ore mai tarziu, aterizam. Impecabil din nou. Pe Stansted, un aeroport la vreo 50 de km de Londra. Primul soc, linistea din aeroport si covoarele de pe jos. Al doilea, de la terminal ajungi la cladirea mare cu un fel de metrouletz. Foarte misto. Ne aliniem la pasapoarte. Dau un Hello cu accent uzbec si trec mai departe. Luam bagajele si ne ducem spre tren. 45 de minute cu expresu` de Stansted - Liverpool Street. Peisaj relaxant, tomnatic. Casute peste tot, barci si vaporase pe canale. Si niciun balcon la blocuri. La asta m-am gandit tot drumul. De ce n-au aia balcoane? Unde iesi cand vrei sa iesi? Noroc ca ne-am apropiat de Londra. Am vazut cladirea-ou, tre sa caut sa vad cum o cheama, si am ajuns la Liverpool Street. Un fel de Gara de Nord cu trenuri si metrouri. "Mergem cu taxiul", zic. Ne ducem la un nene taximetrist, cu un taxi din ala tipic londonez. "Nenea, nenea, cat face pana la Cromwell Road?", intreb. "22-25 de lire", zice. Perfect. Ne urcam si incepe calatoria. Face dreapta, merge 10 metri, se intoarce. Era blocaj. Si o ia pe stradutze. Si mergem, si mergem. In stanga, Roata de pe malul Tamisei. Apoi Palatul Parlamentului. Trecem prin Trafalgar Square. Prin fata Palatului Buckingham. A fost ca un tur al centrului orasului. Si ajungem si la hotel. Inauntru, o domnisoara de culoare. Cand a vazut ca suntem din Romanica, si-a adus aminte ca are o prietena de pe meleaguri carpato-danubiano-pontice. Si mi-a dat o harta a metroului. "Pentru tine, gratis", spune purcelusa si-mi arunca o bucata de zambet. Brrrrrr, repede in camera, ca sare asta pe noi. Camera, ok. La patru stele era si culmea sa nu fie asa. Vederea insa mi-a provocat un suras mai degraba amar. Fereastra dadea exact in cladirea de langa, asezata la vreo 5-6 metri. :))). Plasma pe perete, paturi mari, baie impecabila, minibar dezolant. Nu tu un uischi, nu tu o bere, doar ceai. "Pai pentru ceai ne-ai luat 60 de lire garantie?", izbucnesc. Dar imi trece. Urma sa plecam spre stadion. Asta, mai incolo. Ramaneti cu noi pentru noi aventuri la Londra.

One way

Mersi, bai TVR-ule, pentru inca un film bun. Cred ca e singurul post care da filme de calitate si nu rebuturi la a 43124-a reluare. Mai inainte s-a terminat "One way", tradus Drumul razbunarii. Fara nume mari in distributie, m-a facut sa-l urmaresc fara sa ma duc nici macar o data la toaleta. Un film care se desfasoara mai mult la tribunal. Totul porneste de la un viol. De la o persoana santajata sa nu vorbeasca despre acel viol. De la victima care face totul ca sa se razbune. Si reuseste, in cel mai dureros mod posibil. Dar pica de fraier tocmai santajatul, vedeti voi de ce. Salvarea vine de la nevasta acestuia. Da, da, suflet de femeie, ati spune. Are insa el alte motive, nu neaparat dorinta de a-l scapa de puscarie pe (fostul) sot. Bine castiga, raul moare. Stiu, nu ati inteles mare lucru. De aceea e mai bine sa vedeti filmul. Eu n-am avut niciun regret ca am stat aproape 2 ore pe tvr.

Tuta si Despotul

Ce inseamna sa te futi cu sefii si sa ajungi pe post, desi esti proasta de bubui... Pacat ca nu a si scuipat-o Despot. :))

Milan - Lazioooooo 1-2

Man. United - Blacknurn 5-3

Ai lov iu, Hutupan!

Romaniaaaaaaaaa! A venit si primul succes al Romaniei contra Ungariei la un European de handbal feminin. Si ce meci. Recunosc ca inainte de meci nu dadeam nicio sansa Romaniei la turneul asta. Motive erau destule. Un antrenor care parea fara personalitate, fata autoritate. Rezultatele dezastruoase de la Cupa Mondiala. Jocul modest de la Turneul Carpati. Castigat totusi. Dar azi... Spectacol contra uratei de Gorbicz. Huoooooooooooooooooooo. 27 la 21, tata. Cel mai tare meci al anului. Cel putin din cele vazute de mine. Chiar daca Neagu avea deja 2 eliminari prin minutul 2o, fetele au jucat incredibil. Apararea a fost senzationala. Doar 9 goluri luate in prima repriza. Si cine a fost "vinovata"? Hutupaaaaaaaaaaaaaaaan. O femeie extraordinara. O femeie care si-a sacrificat viata personala pentru handbal. Spunea ca se retrage dupa Olimpiada, pentru a face un prunc. A revenit totusi asupra deciziei. L-a amanat pe ala micu' si a intrat iar in poarta. A aparat aproape tot. Sut dupa sut. Unguroaicele n-au avut ce sa-i faca. Si atacul a mers bine, chiar daca uneori se grabeau ca fata la maritat. Dar a iesit foaaaaaaaaaaaarte bine. Si din nou sperante. Iar ne gandim la podium, de data asta poate chiar ne iese. Hai, fetele!!!

Ba al meu e mai frumos!

Luna cadouriloooooooooooooooooooooor! A venit si acum asteptam. De la oricine, daca se poate. Oricand e frumos sa dai si sa primesti un cadou. Fie ca e un urs de ciocolata, un fluture de la meli melo, o invitatie la fane banica jr sau locul 1 intr-un top al celor mai frumosi prunci. Ei bine, da. E si asta un cadou. Frumos. Chiar daca nu e pentru copilul tau. Cu atat mai bine. Oricum stii ca e cel mai mumos si mai scump. Dar daca stii ca a iesit primul intr-un concurs virtual, e ceva in plus. Si uite asa m-am trezit si eu facand useri, parole, de pe toate mailurile. Din pacate, din cele 15534231 de mailuri facute de mine pana acum, doar la 3 mai stiu parola. :))). Si intru pe site-ul cu prunci. Il vad pe "al meu" pe locul 4. Pfffff, pai e posibil????? Si dai si voteaza. Din pacate, o data la 12 ore. Si gandeste-te pe cine sa ma trezesti noaptea sa voteze, domne. Pai locul 4 e de noi? Nu se poate asa ceva. Hai copilu`!!!!!!!!!! Din pacate, prichindelul de pe primul loc are multe rude cu internet. Au prestat aia in draci si s-a distantat, lua-v-as cablul de net la... taiat. Daca nu m-a facut mama hacker... Eu o sa mai prestez si maine. Nu stiu cand se termina. Sper sa mi se spuna cand sa ma opresc, ca poate de Paste tot click-uiesc cu spor. Si aici ajungem si la cine m-a dus pe site. O persoana draga. Care se se gandeste si la altii. Si nu doar in perioada asta. Nu-i dau numele. Conteaza ca vrea sa-i faca nepotelului un cadou de Craciun. Sunt sigur ca pruncul va avea parte de mai multe cadouri de la persoana in cauza. Mi-e clar ca-l va acoperi cu daruri pe asta micu'. Asta inseamna familia. Asta ar trebui sa invatam toti. Inclusiv eu. Familia e totul. Iar astfel de gesturi, care poate par puerile (da, ce joc de cuvinte in contextul asta), inseamna mult. E generozitate multa. Si nu e prima oara cand acea persoana face astfel de gesturi. Stie ea cine e. Pentru ea si pentru toti, DJ Eu va dedica Zookey - Rise up!

Derby of Manchester: City - United 0-1

Madonna - Secret

Am vazut melodia asta azi, la VH1. Si mi-am amintit de tinerete, de European Top 20, de I like to move it move it, de anii 90...

Romania rosie

Au trecut si alegerile. Care m-au interesat exact cat il intereseaza pe Boc de ora la care ajung eu acasa. (Auzi la Boc, cica a castigat dreapta, desi PSD a cam calcat in picioare PDL-ul. Hahahahahaha. Mare pisicher esti, impiedicatule). Ce am retinut din toata nebunia asta? Ca e foame in Romania. Daca romanii au ajuns sa voteze iar mafia pesedista, e cam aiurea. Ma rog, e si usor sa prostesti lumea. Promiti ca dai un leu si o coaja de paine si ai un vot. 2. Baselu` va avea viata grea pana la anul. 3. PSD poate avea viata grea daca se reface alianta oranj. Bine, inainte tre sa-si scoata cutitele implantate unul din spatele celuilalt. Ceeeee frumos ar mai fi. Ce remember-uri s-ar mai face, cu declaratiile razboinice dintre PD si PNL. Hihihihi. La ce numar am ajuns? Asa. 4. Adio, PRM! Adio, Vadim! Poti crapa linistit. 5. Muie gigi! 2,1%. Nu e destul pentru a ajunge in parlament. Hmmm, dar acum are mai mult timp de steaua. O fi bine? O fi rau? Du-te cu Vadim! F. Adica 6. Putine se vor schimba. 7. CTP-ul a spus "datorita" in loc de "din cauza". Si gata.

Bine ca n-am nume de sfant...

Sfantu` Andrei. Zi de maaaaaare sarbatoare. Dar si de munca la birou. Dar o zi mai speciala. Nu, nu datorata alegerilor. Ci lui Andrei/Andreea. Si tare m-am bucurat ca nu-s Andrei. Mersi, mama, tata. Nu, as fi dat de baut, nu asta e problema. La valoarea mea...:)))). Altceva n-as fi suportat. Pupaturile. Zecile si sutele de pupaturi aruncate azi in stanga si in dreapta. "Aaaaa, Andreeeeaaaaaaaaaaaa, hai sa te pup!", "Deiutaaaaa mica, muah muah muah", "Pui, hai incoace. La multi ani!", si asa (mult) mai departe. De dimineata a inceput valsul pupaturilor. De fapt, taifunul pupaturilor. De fapt, ditamai tsunami-ul. Prima Andrea, pac pac pac pac pac pac pac. Pac = pupatura. Ma pun sa scriu o stire, apare a doua Andrea. Se repeta pac-urile. Sa vezi cand se intalnea o Andrea cu alta Andrea. Pffffff, nebunieeeeeeeeeeee. Plina redactia de pupaturi. Statea, domnle, lumea la coada sa pupe Andrelele. Si apoi, evident, sa pape un fursec, o prajitura. Recunosc, am avut pe bot urme evidente de ciocolata si crema. Ca om sunt. Sau purcel. Ca am facut incalzirea cu 5 crispy delicioase. Dar nu asta conteaza. Alin, sveglia ti, cazzo!!! Deci nu-mi place sa am nume de sfant. Nu-mi place desfasurarea de bucurie oarecum fortata de pe fetele tuturor. Si avalansa de pupaturi. Asta chiar ma ingrozeste. Ma rog, poate depinde si de cine ma pupa. Dar nu, nu-mi place. Dar parca tartele alea micute au fost senzationale. Si prajitura aia cu cacao. Daaaa, daaaaaaaa. Ma pregatesc de Sf. Nicolae. Hai, fetele, ruj (sau strugurel) pe buze, ca se apropie sedinta de pupaturi.

Proasta de 10

Si stateam eu linistit dupa Seinfeld, jucam ceva de pe miniclip.ro si apare o fetiscana la ProCinema. Cica fata de 10. Si cica tre sa prezinte filmul care urmeaza. Si urmeaza "The Ring". Filmul cica e bun. Fetiscana e insa penibila. Nu are expresivitate, dantura e cam aiurea, machiajul la fel, nu are tonalitate in voce. Parca ar citi o reteta de homar pane cu sos de rosii gratinate. Primul lucru la care m-am gandit: a cui pila o mai fi si fufa asta? Daca tot pui o gagica crezand ca tot barbatu` va sta cu ochiu` in decolteul ei, macar ia una mai de soi. Sunt atatea fotomodele care ar fi recitat la fel poezioara despre film. Dar macar aveai la ce te uita. Cand colo, tuta asta... Tot mai bine cu CTP-ul.

Hai la festivalul dulciurilor... sau nu

Ca dulciurile imi plac nu cred ca mai e secret pentru cineva care ma stie. Nu degeaba am ajuns la xxx kile. (depinde de cantar) :D. Iau Adevarul de seara de ieri si pe ditamai pagina 4 vad ca s-a deschis Festivalul Dulciurilor. Taman la Palatul pruncilor. Ieri nu stiam unde e asta, am aflat azi. Programez intalnirea cu o frumoasa domnisoara, sa-i spunem Roxana, si ne vedem la Tineretului. Cica acolo e Palatul. Mult spus Palatul. Dar despre asta intr-un episod urmator. Dupa ce trecem e haitele de baieti si fete care impart pliante cu pdl si psd si ce dracu` or mai fi, ajungem si la Festival. Afara, niste baieti care invarteau de zor kurtos colacii. Miroseau bine. Colacii, nu baietii. Clienti insa pe nicaieri. Dam sa intram la festival. In Adevarul scria ca e moka. Pe usa de la intrare: 5 RON. Atras de miros, dar si de imaginea pe care mi-o facusem, cu zeci de torturi si prajituri care mi-ar fi zambit, am platit si am intrat. Cand colo, semidezamagire. Locul unde se desfasoara festivalul e un pic mai mare decat camera mea. Martipane, torturi, prajituri, cornuri, vin??, eterna si fascinanta fantana de ciocolata, ciocolata de belgia, baclavale. Dar ingramadeala rau. Si o atmosfera cam trista. Nici modelele care imparteau pliante nu aveau zambetul pe buze. Nici macar o urma de ciocolata calda. Da` nimic. Cam 3 minute a durat "vizitarea" tuturor standurilor. Si vad pe o sageata "Cafeneaua actorilor". Oooooo, salata Act 4 era in capul meu. Ma si vedeam cu ditamai bolul de salata in fata. Cand colo, dezamagirea numarul 2. Nu aveau mancare la Cafeneaua de tineretului. Meniul lor se rezuma la 6 prajituri, din care am luat una, si vreo 10 bauturi. Atat. Atmosfera si mai trista decat jos. Plus prunci care guitau intr-un loc destinat lor. Noroc ca discutia cu Roxana a fost plina de rasete, ca altfel ziceai ca-i priveghi. Plecam, mai dam o tura si donsoara vede ca se da ciocolata pe banana la un stand. Evident, coada de 50 de metri. In fata mea, un porcusor de 9-10 ani, care aproape ca ma ajunge la dimensiuni. A luat o felie de banana cu ciocolata si s-a pus la rand pentru inca una. Vede el mai incolo... Luam baclavale. Singura amintire fizica de la acest festival. Abia acasa aflu de la Roxana ca expira azi. Asa ca acum, daca va intrebati ce fac, mananc baclavale. Cred ca am acum in corp zahar cu niste sange, nu sange cu zahar prin el. Cine chiar n-are ce face acasa poate merge la festival, dar nu va fi entuziasmat. Poate doar daca o sa caute cine stie ce produse speciale si scumpe. Era o taraba cu asa ceva. La plecare, baietii tot invarteau la colaci... Si la fel de pustiu era in jurul cortului lor.

Muie Bucuresti 2

Doamnelor si domnilor, episodul 2. Da, aceleasi probleme cu masina. De data asta cred ca numarul de Hunedoara e de vina. E o parcare la 1 minut de mine, parcare publica, dar in care unii si-au luat autorizatie si-si parcheaza jegurile. Miercuri am dus si eu masina acolo, pe un loc liber. Fara vreo placuta a altuia. Si azi am trecut sa vad ce mai face Petunia mea. Era linistita, foarte murdara (sa-l frec pe ala cu camionul in spatele caruia am stat, de m-a stropit si in ochi) si cu... evident, stergatoarele ridicate. De un imbecil, logic. Nu inteles pasiunea asta aproape patogena a tuturor taranilor care ridica stergatoarele. Cred ei ca asa rezolva ceva? Mi-am promis ca daca-l prind pe unu` ca-mi ridica jumate de stergator, il pocnesc pe loc. Faaaaara intrebari, faaaaaara explicatii. Un pumn in fata, stomac, cuc, unde s-o nimeri. Ma gandeam ca poate mai multe ar rezolva boul care ridica stergatoare lasand un bilet. "Nene, esti din HD, du-te acolo cu masina" sau "Patroane, e parcarea lu` mama" sau "Mosule, nu stiai ca locurile cu numerele de la 1 la 32542342365 sunt rezervate pentru bucuresteni". Ceva de genul. Si sa lase un mail, un numar de telefon. Socializam, poate ne imprietenim. Poate suntem amandoi caini. Poate futem aceeasi femeie. Cine stie. Ridicatul stergatoarelor e atat de banal, de asocial, de dupa blocuri. Lasati ridicatul stergatoarele. Sa fim oameni, jegosilor!

Ce n-am avut, dar am pierdut...

Gianna Nannini - Meravigliosa creatura...

Vesti de toamna

Frunze imprastiate de vant
ganduri reci de moarte
vant muscand bucati de suflet
un frig de-ngheata inima.

Nori care plang a durere
strazi pustii,
lacrimi pe obrajii tristi
Stele stinse pe cer.

Intuneric de nu poti sa-l tai
Totul e o comedie amara
un drum perfid spre iad
Dragostea? O floare rara...

Muie Bucuresti

Aceasta postare poate fi vizionata de copiii pana la 12 ani doar cu acordul sau impreuna cu familia. Genul postarii: aproape obscena.

Si mi-am luat masina. Asta se stie. Sampania nu a curs, berea nici atat. Chiar, n-am facut nicio cinste? Hmmmm. Pana s-au finalizat actele, am injurat destul. Iar cand cucoana de la AAA Auto voia sa ma intoarca din drumul spre casa, desi eram cu catzel, cu purcel, pentru un rahat de hartie, ma si gandeam cum sa-i bag un butoi din ala de 19 litri de apa pe cap. Din fericire, mi-a citit in ochi intentia si m-a lasat sa plec. Si acum dau nas in nas cu realitatile parcarilor bucurestene. O prima cuvioasa muie pentru cei care nu se gandesc sa faca parcari subterane sau supraterane. Eu as fi dispus sa platesc o suma pe luna pentru a-mi tine masina acolo. O a doua muie celui care mi-a luat putina vopsea de pe oglinda din dreapta. Ce mortzii tai ai avut cu vopseaua aia? Ti s-a terminat oja???? Si acuuuuuum... Marea penibilitate. Intr-o seara, venind de la munca, mi-am parcat si eu carutza intr-o, evident, parcare. Publica, pe deasupra. Bineinteles, cativa baieti destepti aveau placute in fata locului, explicand succint ca e locul lor PLATIT. Ca sa nu-mi risc integritatea fizica, care m-ar fi dus la umflat de cauciucuri, am parcat pe un loc fara vreo placuta. Boierie, imi zic. Si las masina vreo 2 zile acolo. Luni-dimineata, merg vesel sa iau masina sa plec la munca. Ma apropii de ea si ce vad? Un bileeeet. De fapt, o amenintare de amenda, cred. De la popolitia comunitara. Adica aia de-si bat joc toti de ei. Imi explicau ei mie cum sta treaba cu amenzile daca nu indraznesc sa-mi iau masina. Si la sfarsit era o rubrica, unde scria cine a facut reclamatia. Citesc si nu-mi revin: proprietarul locului de parcare. Wooow. Frana, ca nu pricep. Pai daca in dumnezeii ma-sii nu era nicio placuta, de unde pastele ma-sii sa ghicesc ca e loc platit? Mai muie de "proprietar", pune-ti dracu` placuta aia infecta sau macar un carton sa vada lumea ca ai transpirat ca un porc sa platesti locul ala infect. Rup fituica, ma urc in masina si dau sa sterg parbrizul. Cat pe aci sa apas butonu` cu apa. Ma dau jos din masina si vad ca un muist mi-a furat un stergator. Da, UN STERGATOR. Cel de pe partea mea. Toti sfintii si diavolii s-au abatut spre imbecilul devorator de stergatoare. Daca le fura pe amandoua, aveam inima impacata cumva ca am ajutat un sarman. Dar asa, doar unul??? In plus, in fata masinii era un stergator aruncat, dar nu de la masina mea, ca nu se potrivea. Nu cred ca e greu de presupus ca gandurile mi-au sarit spre cretinul care a dat o limba politaiului comunitar pentru a-mi planta fituica in geam. Dar promit ca-i plantez o piatra pe parbriz cat de curand. 'tzii ma-tii de bucurestean jegos. (Daca eram in Brasov, titlul postului era Muie Brasov, deci bucurestenii sa nu sara cu gura). Deci muie si proprietarului. Si pentru ca suntem la ora de anatomie, o sfanta muie si celor de la RCS&RDS, pentru ca le-a picat semnalul chiar in mijlocul documentarului despre comunism de pe Viasat History. A trecut aproape o ora si nu s-a rezolvat nimic. Asta e, petrec cu Inna. Cum care Inna? Aia HOT! :D

MiAMI Ink

De vreo cateva saptamani am descoperit cu mirare si bucurie ca am la tv pachetu` megasuperextragiga, desi de platit platesc cel mai subtire. Da` nu o sa fac gura la RCS. Nu, nu. Pentru ca sunt niste seriale foarte misto acolo. No reservation, cu Anthony Bourdain, Bizarre food, cu Andrew Zimmern, siiiiiii... Miami Ink, cu baietii si fetele de la Miami Ink. Care e un salon de tatuaje, condus de Ami, baietu` care fura la inimi intr-o zi cat toata redactia de la Prima intr-un an. Sunt 5 baieti acolo, Ami, Chris Garver, Darren, Nunez si Yoji. Si o gagica, deocamdata: Kat. Dar vad ca de pe site a disparut gagica si are salon la Los Angeles. Om ajunge si la faza asta, candva. Ideea e simpla. Vine lumea la salon, face tatuaje si povesteste despre tatuaj. Ce se ascunde in spatele lui. Tot felul de povesti, amintiri, mai vesele sau mai triste. E de urmarit.

http://tlc.discovery.com/fansites/miami-ink/miami-ink.html

Acopera-mi inima

Fascinant, emotionant, dureros. In trei cuvinte ar putea fi descris filmul Reign over me (Acopera-mi inima), pe care tocmai l-am savurat. Sau intr-un alt mod. Ascultand melodia de final. "Only love..." a fost soundtrack-ul, care rezuma atat de simplu toata actiunea. Charlie (Adam Sandler) s-a inchis in lumea lui alcatuita dintr-un apartament intunecos, un joc si muzica la casti, dupa ce sotia si cele trei fiice au murit in atentatele din 11 septembrie. In ajutorul lui sare Alan (Don Cheadle), un fost coleg, care are si el problemele lui. Cea mai ciudata, o femeie divortata care tine cu tot dinadinsul sa-i faca sex oral. O aparitie tare interesanta aceasta Donna (Saffron Burrows), care in final se va dovedi o parte din salvarea lui Charlie. E greu de spus in cuvinte emotia care acapareaza filmul. Asa ca... vizionare placuta!

http://us.imdb.com/title/tt0490204/

Mmmmmmmmmmmmmm

In cinstea unei seri in care am ras si am ras si am ras si am vazut videoclipuri. In afara de asta. :D Asa-i ca merita in top, doamna? Ma rog, originalul, nu parodia. :P

Liderul mortal vs. liderul moral

Si uite asa s-a mai adunat un an la frustrarea Timisoarea in ceea ce o priveste pe Dinamo. In primavara, la retur, vom zice "12 ani au trecut de la ultima victorie a lui Poli in fata lui Dinamo". Iar in curand nici nu vom mai calcula. Complexul timisorenilor devine periculos pentru ei. Dinamo le-a dat clasa azi. Cu o echipa peticita, cu 30.000 de hingheri fara arme in tribune, cu radoi scrasnind injuraturi printre dinti, Rednic a ales 11-le perfect. Muncitor, ordonat, organizat, tenace. De fapt, prestatia de azi a fost continuarea ultimei jumatati de ora din meciul cu steaua. Dinamo creste, asta e clar. Altfel se joaca acum, fata de cosmarul din primele etape. Iar o victorie cu Urziceni ar face din Dinamo campioana de iarna, cu sanse mari la titlu. Asta spre disperarea baietilor din ghencea. Acum o saptamana, radoi spunea, cu spume la gura, ca Dinamo n-o sa ajunga in Liga. Evident, peste 3 zile, a fost calcat in picioare de Lyon. Vineri, argaseala s-a trezit vorbind. A invartit gigi cheitza, iar fostul mustacios a declarat ca dinamovistii nici nu stiu cum se scrie Champions League. Gluma de ghencea. Ii dorim sa fixeze televizorul pe tvr la toamna, pentru ca sunt cam putine sanse ca steaua sa termine pe primele 2 locuri, pentru a visa macar la Liga. Noapte buna!

Fotbalul sinucigas

Povesteam acum doua saptamani, pare-mi-se, cu o prietena din Bulgaria. Imi spunea ca e un scandal monstru la ei. Arbitrii s-au decis sa vorbeasca despre toate mizeriile care li se cer si despre presiunile la care sunt supusi. Si au declansat un fel de jihad, vorba lu` Borcica. S-a lasat cu suspendari, demiteri, anchete. Ieri a aparut stirea cu Sebastian Coltescu. Arbitrul care a incercat sa se sinucida. De la inceput era destul de clar ca este o legatura intre fotbal si actul sau disperat. Care, din fericire, nu a fost dus pana la capat. Iar Ion Craciunescu chiar a dat cateva detalii. Detalii sumbre despre fotbalul romanesc si despre pretul platit pentru victorii. Nu tin partea arbitrilor, pentru ca sunt destule jigodii care pentru bani ar face orice. Dar drama lui Coltescu pare reala. Pare povestea unui fotbal care nu tine seama de sentimente. Nu tine seama de moralitate. Ci doar de obiectivul suprem: mai multi bani. Coltescu a avut parte de presiuni teribile. E clar. Nu esti arbitru daca nu ai psihicul tare. Chiar si asa, a cedat. N-are rost sa spun ca a tinut cu o echipa sau cu alta. A avantajat si a dezavantajat pe mai multi. Nu ca ar fi vrut, ci pentru ca i s-a cerut. I s-au dat indicatii pretioase. Si-a rupt coloana vertebrala, la figurat. Si a cedat. Mizeria din fotbalul romanesc l-a pus la pamant. Probabil ca-i va fi greu sa se ridice. Sunt curios ce ar zice Mitica Dragomir despre drama lui Coltescu. Mitica, omul care patroneaza jegul din Liga I. Cel care se lauda peste tot cand echipele romanesti castiga. Si de care nu dai cand toate cele 5 echipe din Liga lui ies afara din UEFA. Liga in care bataia de joc este regula. In care jignirile parca reprezinta una din cele 10 porunci. In care spectacolul este dincolo de teren. Un spectacol abject. Unul care poate se va sfarsi pe caldaramul ignorantei noastre. Asa cum sper sa nu sfarseasca si Coltescu. Merita ajutat. Salvat.

Gol fabulos Ibrahimovic (Inter - Bologna 2-1)

Zenit - Real 1-2 Liga Campionilor

CFR - Chelsea 0-0 Liga Campionilor

Aalborg - Man. United 0-3 Liga Campionilor

Lazio - Atalanta 2-0 Cupa Italiei

Rossi, campion!

Si a ajuns si la al 8-lea titlu din cariera. Valentino Rossi a rupt ghinionul ultimilor ani si a devenit iar campion mondial la MotoGP. A castigat MP al Japoniei, la Motegi si a inlaturat orice dubiu. Dupa 2 ani de chinuri, in care a fost ba invins de adversari, ba cu sufletul speriat de fiscul italian, Vale s-a linistit si a calcat tot ce i-a iesit in cale. La Motegi a fost a opta victorie a sezonului. A adunat pana acum 312 puncte, cu 92 mai multe decat Casey Stoner. "Este o senzatie speciala. Alaturi de titlul din 2004, acesta este cel mai frumos. Mi-am regasit linistea, iar echipa a fost fantastica. Impreuna am construit acest titlu. Si ce mult imi lipsea senzatia de campion mondial. Infrangerile din anii trecuti m-au invatat multe, m-au facut si mai puternic", a spus Rossi la final. Valentino este campionul ideal. Face curse incredibile, pe care le imbraca intr-un spectacol fantastic. Bucuria de pe circuit, zambetul mare de copil de pe podium, imaginea unui sportiv impecabil. Care a ajuns atat de sus. Probabil nu-l va ajunge pe Giacomo Agostini, cel care are 15 titluri in cariera, dar este la doar un titlu de locul 3 in clasamentul all-time al campionilor mondiali. Iar la anul, Rossi pare, dupa atata timp, favorit.

Jurnal de hitman (partea I)

E in bataia pustii. Ma uit prin luneta si ii tintesc inima. Nu vreau sa fac mizerie si sa-i imprastii creierii in fata celor care trec prin acea piata. Nu stie ca-si traieste ultimele clipe. Inca zambeste, gandindu-se, probabil, la nevasta, amanta, conturi, afaceri. Da, afaceri! Asta ii va aduce pieirea. Nu a ascultat ce i s-a spus, a deranjat pe cineva, am primit un telefon si uite-ma. Gata sa-l pedepsesc. E moral ce fac? Nu ma gandesc la asa ceva. Daca as fi facut-o, m-as fi sinucis de cateva ori. E doar o slujba ca oricare alta. Nu am timp sa fiu bland. Am vazut ce a facut, am stiut ca trebuie sa plateasca. Nu ucid inainte de a sti ca o fac pentru cineva care „merita”. Iar el, imbracat acum la patru ace, vai, ce frumos va ajunge in Iad, sta si priveste in jur. O privire care-ti da impresia ca lumea e a lui. O fi, pentru inca 20 de secunde. Apoi, lumea va mai scapa de un gunoi, care a distrus cu o semnatura vietile a 500 de muncitori. I-a dat afara ca pe niste caini, iar acum e timpul razbunarii. Robin Hood? Batman? Spiderman cu luneta? Spuneti-mi cum vreti. Sunt doar un amestec de dorinta de revansa si de spirit de justitie. Nu, nu un erou. Doar un om care poate pedepsi in liniste. Apropo, cele 20 de secunde au expirat. Adio, Victor! Un glont, atat am „stricat” pe, de acum, fostul presedinte al concernului V-Max. Scurt si la obiect. Nici macar nu a cazut de pe banca pe care statea. Parca doarme. Nimanui nu-i pasa de el. Are lumea alte griji. Bine, ca mi-am amintit, trebuie sa platesc curentul. Deh, un ucigas platit nu se delecteaza doar citind dosare si jucandu-se cu un laser invizibil pe inima victimelor.
Plec spre casa, trecand chiar pe langa cadavrul lui Victor Pascovici. Vreun regret? Nici gand. Vreo remuscare care sa-mi ocupe noptile? Am trecut de mult peste astfel de lucruri. Nu e timp, nu e voie.E destul de cald azi. Am avut noroc ca si-a pus pe el doar un sacou, altfel poate ar fi trebuie sa trag de doua ori. De ce ma mai gandesc oare la el? In loc sa realizez ca inca 50.000 de euro mi-au intrat in cont. Atat costa o „pedeapsa” pe aici. O oferta de nerefuzat, cum spuneau personaje celebre din filmele anilor 60. Pe langa acesti bani, cele cateva sute de euro castigate la ziarul unde inca lucrez sunt o nimica toata. Important este insa sa nu dau nimic de banuit. In plus, am informatii despre orice potentiala tinta. Ce-as putea cere mai mult? Nimic. Am tot ce vreau. Mai putin un copil. Dar asta depinde de Diana. Isi construieste incet incet o cariera si nu vrea ca un plod aruncat la 28 de ani sa-i distruga tot ce a creat. O inteleg. Nici eu nu cred ca as fi la fel de linistit cand ar trebui sa-mi petrec noptile leganand o mogaldeata. Ce ar zice cei care-mi dau misiuni daca le-as spune ca maine nu pot sa-l lichidez pe X sau pe Y deoarece trebuie sa cumpar scutece si haine de noapte pentru copil? Va veni si vremea aia. Cam multe ganduri pentru ziua de azi. E coada la curent. Loc pentru alte ganduri. Ce-oi face... „Alo, domnu`, inaintati, ce naiba! Nu vedeti ca s-a miscat coada?”, ma intrerupe o doamna ajunsa deja pe ultimii metri ai vietii. As putea-o ajuta in privinta asta, in schimb, zambesc lenes si inaintez. Oare ea ce o fi fost la viata ei? De unde atata rautate in priviri? O intreb, sperand sa nu ma trezesc cu o sacosa in cap si cu afurisenii invatate pe parcursul unei vieti intregi. Am scapat si de una si de alta, dar am primit o schimonoseala vecina cu lehamitea. Mangai usor cutia unde se afla pusca si zambesc tamp. Acum 20 de minute luam o viata, iar acum ma chinui sa readuc una pe pamant, scotand-o din haul rautatii. Noroc ca suna telefonul, intrerupandu-mi astfel avalansa de ganduri care-mi crosetau o defectiune in creier.

Normal si limitat

M-am saturat sa mi se spuna ca sunt limitat in gandire. Ieri am avut discutie cu cineva in care mi s-a transmis acest lucru. Pe scurt, persoana respectiva se iubeste si se "iubeste" cu o persoana cu verigheta pe deget. Adica e amanta cuiva. Din vorba in vorba, discutia s-a incins. I-am transmis ca nu e normal ce face, nu e normal sa se puna intre doua persoane, chiar daca ea nu are nicio obligatie. Raspunsul a venit repede: Esti limitat! Simplu. Dureros. Inexact. Evident, intrebarile mele au venit si mai repede. Cum poti sa imparti pe cineva? De ce nu se desparte de respectiva si sa ramana cu tine? Nu te simti vinovata ca poti distruge (bineinteles, alaturi de barbatul infidel) o casnicie? Raspunsul, acelasi: Esti limitat! Daca limitat inseamna sa ai principii si sa respecti o relatie, atunci da. Macar sunt impacat ca nu ma bag intre doi oameni. Si dorm linistit. Dar daca chiar ne iubim?, a atacat ea. Atunci sa se desparta ala de a lui si asta e. Ramai cu el. Dar oare atunci iti mai convine, stiind ca nu-l mai furi nimanui? Si tot asa. Deci sunt limitat pentru ca nu insel. Buna teorie...
Iar de aici, la a doua. Sunt normal. Brrrrr, ce blasfemie pentru lumea de azi, cand tot ce e ciudat e cool. Freze jalnice, imbracaminti penibile, tenisi si balerini si toate prostiile inventate de cei care stiu sa manipuleze masele. Nu porti asa ceva, nu-ti faci freza de cocalar, nu ai roz pe tine, esti normal. Esti ciumat. "Esti normal" este scuza (sau acuza) perfecta celor care vor sa socheze prin tot felul de lucruri teribil de ciudate. Si tare ma bucur ca-s normal si ca nu ascult manele la metrou, nu stau in fund in statiile de metrou, nu urlu pe strazi, nu-mi vopsesc parul in roz.

V de la Vendetta... prostului

Sa luam un om normal. Sa-i turnam in creier rautate. Multa. Muuuuulta. Sa-i incetosam vederea. Sa-i scoatem creierul. Sa-i otravim inima cu invidie, dorinta de razbunare, rautate. Sa-i distrugem inima. Sa-i furam zambetul. Sa-i punem un zgomot oribil cand scrasneste din dinti. Apoi sa-i dam un nume. Piturca Victor. Un om negru. La propriu si la figurat. Un om salvat de 4 oameni. Hagi, Popescu, Mutu si Chivu. Sa nu-mi spuna el ca ideile sale tactice au calificat nationala. Hahahaha. Azi, mandrul selectioner a aruncat cu pietre in toti. Aaaaa, de aici au invatat Tamas si Radoi sa nimereasca jurnalisti. Doar ca acum, "derbedeii" calcati in picioare de mizerabilul din fruntea nationalei au fost Dinu si Meme. Vorbe grele au iesit din gura intunecatului la adresa celor care au avut indrazneala sa-i puna la indoiala valoarea. Si care aveau dreptate. Pentru ca in ultimii 3-4 ani n-am vazut NICIO IDEE TACTICA la reprezentativa. Ba da. Una. Focu` la ei. Si mingi pe Mutu. "Dinu i-a pupat mana lui Giovani", "Meme e travestit", au fost doar doua din perlele de trista verticalitate iesite din creierul mic al lui piti. Dinu si Meme au vorbit de calitatile de antrenor al selectionerului, dar Satana a atacat sub centura. Abject, bolnav, trist. Se descalifica in ultimul hal. Crede ca i-a pus la punct pe derbedeii de care vorbea in Insulele Feroe, dupa un meci in care au tremurat sorturile pe noi. Marele antrenor a doborat teribila armata de pescari. iar acum, coboara nivelul oricarei discutii. Asta l-a facut sa fie zburat de la nationala acum cativa ani, asta sper sa-i semneze finalul aventurii la nationala acum. Atacurile sale sunt penibile. Nici macar McClaren nu a facut asa urat, iar sarmanul englez a avut destule de patimit cand a ratat calificarea la Euro. Dar de unde nu e, ce sa ceri? Valea, Piturca! Esti o rusine. Si pentru emblema de antrenor, dar si pentru cea de om. Du-te si uita-te la filmul care ti-e drag. V de la Vendetta. Sau de la Victor?

Val(e)sand in ploaie

Ploua infernal si eu ma uitam la MotoGP. Ploua la ei la America, pe la Indianapolis. Si mama, mama, se ineca bunatate de circuit. Si totusi s-a dat drumu` la cursa. La aia de MotoGP, ca despre asta e vorba. Si pleaca haiducii. In fata, Dovi, Hayden, Stoner si fratii dinamita de la Fiat Yamaha, Rossi si Pedrosa, mance-i tata de baieti destepti. Hayden, pac pac, se protapeste in frunte. Vai, cat de mult il dispretuiesc pe americanul asta nenorocit. Nici Isinbaeva cu ditamai prajina nu-i ajunge la nas. A castigat si el norocos un Mondial si atat. Apoi, somn. Vale depaseste tot si se lipeste de cowboy. Inevitabil, la un moment-dat ii arata cat de neagra e roata din spate a motocicletei sale Yamaha. Si du-te, Rossi, du-te! Vorba unui nene orgasmat de cursele lui Dicanio. Si se duce Valentino. Balet, nu alta. Trase perfecte, accelerari de Ferrari 612, ochiu` meu mai mai ca plange de fericire. Cand colo, un nene agita vartos steagu` rosu. Gata cursa. Teoretic, ca inca se discuta. Dupa 10 minute, se decide. Stop. Definitiv. Vale a castigat. Nu doar cursa, ci si campionatul. Are 87 de puncte in fata lui Stoner si mai sunt 4 curse. Adica 100 de puncte puse in joc. Rossi ar trebui sa fie mai ghinionist decat mine cand am ghicit 13 din 13 la Pronosport si am luat cativa lei pentru a pierde mondialul. Gata cu pauza de 2 ani in care i-a lasat pe ceilalti sa-si faca de cap. Doctorul s-a intors. Cu bisturiul ascutit. Iar Lorenzo are de unde invata. Prichindelu` a terminat pe 3, iar la general este al patrulea. Dezamagirea? Evident, Pedrosa. Nu stiu ce e cu baiatul asta. Probabil ca accidentarea l-a lovit nu doar fizic, ci si psihic.
PS: Rossi a obtinut victoria cu numarul 69, chiar in fata celui care poarta acest numar, pleiboiu` Hayden.

Take me home United Road

Du-te, Piti, du-te!

Romania - Lituania 0-3. Cea mai mare rusine a ultimilor ani. Ai nostri bravi tricolori n-au mai avut aceeasi precizie ca la partida de aruncare cu piatra unde tintele au fost ziaristii care au avut nesimtirea sa tulbure linistea vajnicilor jucatori. Deh, o fi fost intrebarile mai zgomotoase decat boxele din birturile unde petrec "baetii" nostri. Pentru ca asta e adevarul. Cum sa faci performanta cu un Tamas care bate record dupa record la baut? Sau cu toti ceilalti care nu au o viata sportiva? Sau cu un antrenor limitat. Iar astea e marea problema. Toti il pupa in fund pe Piturca pentru calificarea la Euro. Poate n-ar fi rau sa uitam ca ne-au calificat sclipirile lui Mutu, ofsaidul de la golul lui Goian si formula 1-10 folosita in turul cu Olanda. Si cam atat. A vazut cineva vreo mare idee tactica in preliminarii? Vreo faza bine lucrata? Nimik. ZERO! Piturca este limitat. Iar Nasul Sandu n-are coaie sa-l dea afara. Sau o fi clauza de reziliere prea mare. Meciul cu Lituania ar trebui sa fie ultimul pentru Satana. Ne-am lamurit. Stia foarte bine ca lipsesc Mutu si Chivu si tot nu a gasit o formula salvatoare. Vai de capu` lui. Dar sa dea ordin sa se scrie pe site-ul FRF diverse comunicate contra presei stie. Lasa-ne! Bine au facut cei de la Cluj ca au scandat impotriva lui Piti si a federatiei! Sa plece toti! Ne-au umilit.

Adevaratele staruri

Duminica a fost o zi aproape perfecta pentru Romania. Nuu, nu a murit gigi becali. Am avut doua medalii de aur la olimpiada si una de bronz. Mai intai, maratonista Constantina Dita Tomescu a triumfat la cea mai lunga proba de atletism. La 38 de ani, atleta si-a indeplinit visul de-o viata: aur olimpic. S-a pregatit departe de tara, in State, acolo unde s-a mutat si a triumfat. Apoi, aur la sol. Sandra Izbasa, fetita cu un zambet exceptional, atunci cand il arata. A avut un exercitiu foarte bun, nu a gresit si le-a invins pe cele 2 americance. Emotii peste emotii, si pentru ea, si pentru noi, cand a plans pe podium ascultand imnul Romaniei. Ce moment... Am luat si bronzul la 8+1 fete. Lumea spune ca e mai degraba o ratare, avand in vedere medaliile de aur de la precedentele 2 olimpiade. Au trecut insa anii, iar media de varsta a crescut. Felicitari tuturor! Din pacate, peste o saptamana se inchide Olimpiada si vom reveni la alde gigel, jenel, cornel si prostel. Din pacate. pana atunci, sa ne bucuram de spectacolul de la Beijing.

Valencia - Real 3-2 / Supercupa tur

Marseille - Auxerre 4-0

Frustrare sub pod!

Evident, podul Grant, locul in care isi are locul una dintre cele mai frustrate echipe din istoria fotbalului romanesc. Rapid Bucuresti. Se apropie meciul de Dinamo, iar giulestenii au aratat floricele cu Farul, o victorie chinuita cu CFR si o infrangere minunata cu Otelul. Apropo de ultimul meci, Rednic s-a dus la Galati sa vada misterele tacticii lui Peseiro. A reusit cumva sa intre, ajutat de gazde, dar a dat peste inaltimea sa Sichitiu Grigore. De altfel, o legenda a fotbalului romanesc, medaliat cu aur la olimpiada de nesimtire. Mda… Vajnicul aparator al moralitatii celor care scuipa antrenorii oaspeti la fiecare meci din giulesti a amenintat ca face contestatie si ca Otelul ar putea pierde cu 3-0. Rednic a plecat, ce sa faca si i-a lasat pe rapidisti sa piarda in fata unei care nu a rupt conturile aducand jucatori. Azi a venit randul altui pacalici sa se ia de Dinamo. Maratonistul de Cotroceni, cel care i-a rezistat cu greu lui Gino Iorgulescu, don Constantino Zotta. Nu stiu daca a fost bun ca arbitru incat sa conduca vreo finala de Mondial, dar sigur ar fi primul daca s-ar acorda premiul pentru prostie. “Ne temem ca dinamovistii vor repeat episodul Bricheta”, a grait fostul fluierici. A paguba. Ce sa-i ceri? Frustrarea e maxima in Giulesti. Otelul a indraznit sa bata la fundu` gol rapidul, iar urmarile astea sunt. Probabil ca un ragait al lui Ropotan l-a impiedicat pe Pitbull Mejolaro sa marcheze. Sau magia alba practicata de Cristea Adrian sa fi fost cauza pentru care Andrade a luat 2 goluri. Zotta, Sichitiu, un lucru va doresc: sa se repete episodul Prosopul. Remember?

Dream Team is back!

Echipa Statelor Unite a facut instructie azi cu nationala Chinei, in primul meci al yankeilor la turneul olimpic de baschet. Mai mult decat victoria foarte clara, 101-70, a impresionat jocul americanilor. Combinativ, spectaculos, sclipitor. Spectatorii au avut parte de o avalansa de slam-dunk-uri de la Howard, LeBron James, Wade sau Kobe. Plus patrunderile lui Darren Williams. Plus Chris Bosh. Americanii au defilat. Dar au fost "ajutati" si de tactica paguboasa a chinezilor. Asiaticii au tot insistat pe aruncarile de la 3 puncte. In primele 10 minute le-a iesit, dar cam atat. Chiar si cand diferenta crestea in favoarea americanilor, chinezii tot incercau de dupa 6,25 metri. Mai mult, nici Yao Ming nu a fost in cea mai buna zi a carierei. Nu isi inchipuia nimeni ca gazdele vor invinge nationala SUA, dar macar sa le fi pus mai multe probleme. Apropo de probleme. Comentariul de la TVR a fost oribil. Nu stiu cum il cheama pe cel care mi-a zgariat urechile, dar nici nu vreau sa aflu. Pe langa confuziile Wade - Kobe, pe langa faptul ca nu stia cum il cheama pe presedintele Chinei, pe langa faptul ca si pe Yao Ming l-a botezat, a dat o chifla grea de tot. La o schimbare a americanilor, a exclamat bucuros: "a intrat Mark Anthony!". Personajul de care vorbea este sotul lui Jennifer Lopez. De fapt, cel care fusese trimis pe teren era Carmelo Anthony. Greu, tare greu. Intelegem ca plecarile masive de la TVR au facut ravagii, dar chiar asa?

Primul aur, Alina Dumitru!

Romaniaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Alina Dumitru a adus primul aur pentru delegatia Romaniei, castigand finala la judo, 48 de kilograme. Dupa 5 campionate europene consecutive la care a triumfat, Alina si-a indeplinit visul vietii. Este campioana olimpica. Stiu ca am facut o stire pentru jurnal cu doua saptamani inainte de debutul JO. Se simtea incrancenarea si hotararea in spusele Alinei. Spunea ca s-a pregatit pentru fiecare adversara in parte. Si spera sa aiba un culoar bun. Nu stiu daca a fost cel mai bun, dar nu mai conteaza. A castigat contra cubanezei Yanet Bermoy. S-a linistit astfel si antrenorul ei, Florin Bercean, care spunea, mai in gluma, mai in serios, ca va ramane in Tibet daca eleva sa nu va aduce o medalie in tara. Si ce medalie! Hai Romania!

Independiente - Real Madrid 1-2

Imagini de la deschiderea JO

Micul chinez face show!

Au inceput Jocurile Olimpice! Adica a fost ceremonia de deschidere, pentru ca turneul la fotbal a debutat ieri. Ce a fost la Beijing m-a lasat cu gura deschisa. Si cu pielea de gaina. Ma asteptam ca la cati sunt, chinezii sa surprinda, dar asteptarile mi-au fost depasite. Inainte de 15:08 imi spuneam ca o ceremonie atat de lunga ma va face sa schimb postu`. Pe dracu! 4 ore si un pic nu am atins telecomanda. Cred ca nu sunt destule sinonime pentru "fascinant" pentru a descrie uriasa petrecere din Cuibul de Pasare. Derularea istoriei, a sportivilor, a legendelor sportului din China, toate terminate cu turul celui care a aprins flacara au fost fenomenale. Perfect! Daca as fi rau, as spune ca marile defilari comuniste de ziua nationala au avut si ele importanta lor in realizarea show-ului. Sa speram ca nu vom avea parte de accidente gen doping. Desi e greu de crezut, mai ales din partea gazdelor, infometate de succese acum, cand sunt acasa. Dar sa acord prezumtia de nevinovatie. Pana la primul prins. Dar pana atunci, ma hranesc inca din focurile de artificii care au luminat Beijingul. Ni hao!

Pana cand?

Pana cand o sa mai apelam la numitul gigi becali pentru a ne lumina in diverse probleme? Pana cand reporterii vor face drumuri zi de zi spre palatul din Aleea Alexandru pentru a-l auzi pe cel care nu scoate doua fraze inteligente la rand? Pana cand presa va sta capra in fata celui care a cumparat Steaua si crede ca poate face ce vrea? Pana cand trebuie sa mai asteptam ca presa sa-l ingroape pe nefericitul personaj pe care tot ea l-a nascut din lipsa de subiecte? De unde intrebarile astea? De la inca un derapaj al oierului, la adresa unui moderator de la gsptv. Deranjat ca i se cer raspunsuri, fostul furnizor de lapte si branza al Stelei i-a aruncat in fata un "esti un dobitoc" si a inchis telefonul. Pe de o parte, si-o merita tot cei care-l cauta pe fostul cioban. Pentru ca becali atata asteapta. Sa se auda si sa se vada la tv. Parca nici nu mai conteaza ce spune. Oricum nu a zis niciodata ceva interesant. Pe de alta parte, nu e posibil sa vorbesti in asa hal si sa scapi. Pot pune pariu ca maine va aparea din nou la gsptv. De ce? Inca nu pot descifra acest secret. Inca unul ar fi de ce presa nu face inca un boicot dur. Sa nu mai apara deloc in ziare si la tv personajul care intuneca fotbalul. Chiar n-o sa mai fie alte lucruri de discutat? Chiar n-o sa mai fie alte persoane care pot fi intervievate? Astept momentul in care gigi becali sa nu fie prezent in niciun jurnal de stiri.

Man United - Portsmouth 2-1

LASK Linz - Real Madrid 2-3

Dinamo, start spre locul 4

Hei, hei, Pandurii! Eternul refren de Targu Jiu s-a auzit din nou la tv. Odata cu meciul cu Dinamo. Plictisitor pana la moarte. Sau pana la Top Gear, ca mai mult m-am uitat acolo decat la meci. Clarkson, Hammond si May faceau spectacol cu 3 bestii nemtesti, pe cand CristeaX2, Bostina si Blay ma tarau spre somn. Mrrrrrrrrrrr, facea Mercedesu`, pe cand Izvoranu mai gresea o pasa. BMW-ul derapa controlat, iar Danciulescu se pierdea in margine. Stig batea record dupa record, in timp ce Miranda visa in careu. Golul lui Torje l-am vazut in reluare. Inspirata mutarea mea de pe A3 pe gsptv23423453245234. Evident, am lasat 3 minute la meci, timp in care m-am convins ca Dinamo nu va castiga si am mutat. Au venit stirile de la 11. Am mutat. Cap Putzirca junior, 1-1. Cat de previzibil. Am incercat sa ma mint ca ne-a furat arbitrul. Ma rog, chiar ne-a cam ars, avand in vedere 2 chestii: golul anulat aiurea la "faultul" lui Miranda si ofsaidul aiurea la faza la care scapase Attoukoura, pare-mi-se. Dar mai conteaza? Am revazut jocul lent, previzibil, plictisitor, adormitor, de anul trecut. Niciun pic de viteza, niciun pic de idee tactica. NIMIC!!! Cica principala calitate a lotului este omogenitatea. Hahahahaha. Omogenitatea in mediocritate, sau cum? Viitorul suna prost, daca se continua asa. Aaaaa, acum imi vine in minte articolul din ProSport. Cum ca Dinamo e favorita la titlu pentru ca a jucat in culise. Jalnic...

Please, MTV, fuck yourself!

Dracu` ma tot pune sa butonez seara, in lipsa de altceva. De cateva ori am ajuns la emtivi, prima bucurie (??!!) a Romaniei cu pantalonii rupti in genunchi de dupa Revolutie. Daca atunci infulecam topurile precum feliile de pepene verde, acum totu` s-a dus dreacu`. In aceasta seara am avut prilejul sa vad inca una din ineptiile acestui post. Se facea ca o juna (blonda, dar stramba) s-a dus la ocean, sa se destrabaleze cu doo prietenoace (la fel de strambe). Duda e alta. Pezevenghii de la emtivi i-au dus si pe parintii zaludei. I-am machiat, mascat, fardat, samd, pentru ca ei sa fie aproape de fiica lor. Si, vai, cum mai credeau mamaie si tataie ca au crescut un inger de prunc. Ei, bine, spre marea lor surprindere, ingerul baga rom ca marinarii, se freca de stripperi si turna ceara pe fundul unei domnisoare legata fedeles intr-un club. Mai mai sa dea in boala parintii. Apoi au confruntat-o si ingerul, spasit, si-a cerut scuze. Toata lumea a fost fericita si au plecat acasa. Uraaaaaaaaaaa. Bleah. Aaaa, sa nu uit de alta imbecilitate. Ii zice Dismissed. Unde doi boi se lupta pentru inima unei cotoharle sau doua fufe ii vor pu... aaaaasta, inima feciorului. Mare cretin/a sa fii sa nu-ti dea seama ca tot ce tre sa-i zici celui/celei pe care tre sa il/o cuceresti e ca esti bun in pat. Intr-un episod, o fetiscana bruneta si focoasa l-a dus pe tolomac intr-un loc frumos, i-a dedicat serenade, a stat in cap, a recitat poezii de Arghezi, s-a autoflagelat pentru a-l impresiona. Ce a facut cealalta zuza? I-a soptit la ureche ca-l fute de nu se mai scoala 3 zile din pat. Ia ghiciti pe cine a ales flacaul? Evident, putzoflendera. Asa ca in viitor, scurtati dracu` emisiunea aia. Sa puna fiecare in plic ce stie sa faca in pat/lift/nisip/masina/toaleta de avion/grajd/camara si aia e. Care da mai mult castiga. Ura si la gara, ca si in vagoane poti face prostii.

Da, sefu`, da, da, good point, da...

Nu, nu este vorba de fostul ministru de externe Cioroianu, pata neagra a diplomatiei romanesti din ultima vreme. Esteeeeeee...Valeriu Argaseala, presedintele (hahahahahaha) Stelei. Din pacate, omul care isi inchipuie ca este seful cuiva elucubreaza zi de zi. Si il copiaza la perfectie pe seful lui. Deunazi, sclifosit nevoie mare, a scos vreo 4 doze de ironie (evident, doar de el inteleasa) la adresa unor ziaristi. Azi a recidivat. "Aseara, FC steaua a invins Italia cu 2-1", referindu-se la cei cativa stelisti chemati la nationala de tineret. Trecem peste faptul ca meciul de la Pistoia s-a terminat 1-1 (UNU LA UNU). Un amanunt peste care nea Argaseala a trecut prea usor. Altceva este important. La Steaua, toti copiaza pe cel care da banu`. De la vorbe la comportament, poate si la haine in curand. Sclavul perfect. Ca tot este la moda discutia despre sclavie. Cand isi incapea in haine, Argaseala era simpatic, la locul lui, cu discursul aproape echilibrat. A trecut insa acea vreme. A fost atins de virus. Mai periculos este faptul ca incepe campionatul, iar Argaseala a inceput deja cu acuzele la adresa rivalelor la titlu. Nu era destul un guraliv in Ghencea? Tare imi e ca vom auzi etapa dupa etapa comentariile deplasate ale "presedintelui". Noroc ca mai sunt jucatori precum Marius Constantin. "Cine mai e si Argaseala asta?", s-a intrebat. Si m-a bucurat.

Du-te, Mutule, du-te!

(Muzica de la Mission Impossible). Site-urile fac live-uri cu ce se intampla in cantonamentul Fiorentinei cu Adi Mutu. Ora 10:12 Mutu se spala pe dinti. Ora 10:15 vine Corvino. Ora 10:30 Pleaca la discutii cu Roma. Samd. Pana diseara s-ar putea sa aflam finalul povestii. Final care poate fi explicat intr-o singura propozitie. Toate drumurile merg la Roma. Cred ca Mutu nu prea mai are de ales. Refuzul de a semna prelungirea contractului (desi ma intreb de ce dracu` tre sa semnezi prelungirea unui contract care se incheie peste vreo 3 ani) i-a infuriat pe toti la Fiorentina. Prandelli pare a-i fi dat drumul din brate, Corvino se gandeste fericit la muntele de bani care ar veni de la Roma. Mai presus de toate, fanii l-au fluierat pe idolul din sezonul trecut. Pentru ei, declaratiile de iubire care nu se termina cu un autograf pe contract nu inseamna nimic. Si au ales sa-si penalizeze Briliantul. Daca, printr-o minune, va ramane la Firenze, Mutu nu va mai avea parte de acelasi tratament ca pana acum. Aplauzele vor fi mai putine. Incurajarile la fel. Si el stie foarte bine asta. Asa ca... Iar Roma nu ar fi chiar cea mai proasta alegere. Mergi direct in grupe, joci cu Totti, chiar te bati pentru titlu, nu pentru un loc 4. Probabil ca multi vor acuza ca Mutu tradeaza echipa care l-a scos la rampa. Corect si nu prea. Pentru ca si Mutu a scuturat de praf (nu, nicio aluzie!!!!) Fiorentina si a dus-o in Liga. Nici macar mama nu te tine acasa pana la 25 de ani, asa ca... Zboara, Mutule, zboara!

S-o mai dam dracu` de corectitudine politica

Amprentati, fratilor, amprentati, amprentati orice, numai aprentati! Cam asta ar fi interpretarea contemporana a indicatiilor pretioase ale lui tatuca Lenin. Scandalul la moda acum este amprentarea tiganilor din Italia. Politicienii sar de fund in sus, antenistii au gasit inca un motiv sa-i dea in cap lu` Basescu, lumea pare ofuscata si deranjata de decizia italienilor. Hahahaha, ma pufneste rasul. Sa fim seriosi. Romania este o tara profund rasista, in ceea ce priveste problema tiganilor. Ca sunt motive sau nu pentru ca aceasta atitudine sa fie valabila, asta e alta discutie. Majoritatea romanilor nu sufera tiganii. E un lucru care nu mai trebuie demonstrat. S-a vazut de atatea ori in ultimii ani. Dar, evident, limbile date licuriciului cel mare inseamna si corectitudinea politica. Infamul concept inventat de un mare dobitoc. Gandim cum vrem noi, dar spunem cum vor altii. Cam asta e ideea. Ne-am dat de ceasul mortii cand l-au facut lazialii pe Mutu tigan. "Dar, vai, cum sa-l compare cu un tigan??? Mutu munceste, reprezinta tara". Asa se spunea. Tiganii erau ultimii oameni atunci. Iar acum... Acum ne rotim la 180 de grade si le sustinem cauza. Pai hotarati-va! La fel si europarlamentarii. Cu legea in mana sunt cei mai corecti. Daca ar fi jefuit de un tigan, cred ca ar rupe constitutia europeana. Daca Italia crede ca asa se reduce criminalitatea in Peninsula, nu vad unde e problema. Anglia are camere video montate pe orice coltz de strada. Ideea? Controlul asupra infractionalitatii. Daca tiganii sunt o problema, atunci trebuie facut ceva. Evident, acest lucru se poate face si cu alte minoritati din Italia. Ca nu doar tiganii fura, dau in cap sau violeaza. Nu e asa, domnu` Stan?

Frank Caliendo rulz!!!

Lazio Camorra

In primul rand, Forza Lazio! In al doilea rand, superstirea care a aparut azi in presa de peste tot. Mafiotii voiau sa cumpere clubul. Mafiotii din clanul Casalesi, din Camorra, din puternic mirositorul Napoli, s-au scarpinat in urechi si s-au gandit cum sa-si toace banii. Nevestele si amantele nu consuma chiar asa de mult, asa ca le-a mai ramas niscaiva maruntis. Unul dintre ei a avut nastrusnica idee de a cumpara un club de fotbal. Deh, mici Abramovici se nasc si intre gunoaiele din sudul Italiei, nu doar in mama, sora si amanta Rusia. Au dat baietii cu zaru` si a iesit Lazio Roma. Aoleu si vai vai vai. Ce tupeu mafiot ai. Vorba cantecului. Tupeu, dar si imaginatie. Nu s-a dus cu plasa de bani la Claudio Lotito ca sa-i ceara actele pentru club. Nici nu a trimis vreo valiza cu niste baieti care zambesc doar cand viseaza cum mai explodeaza vreo masina cu un procuror bagaret. Nu, l-au bagat la inaintare pe fostul mare lazial Giorgio Chinaglia. Dand dovada ca au vazut de cateva ori seria "Bourne", mafiotii i-au cumparat acestuia, cica, o companie farmaceutica din Ungaria si prin aceasta firma voia nea Chinaglia sa puna mana pe Lazio. Din pacate pentru el, DNA-ul de la ei este spalat, mancat si educat. Si le-au transmis celor care voiau sa faca marsavia niste felicitari sub forma unor mandate de arestare. Chinaglia s-a murdarit cu banii negri ai mafiotilor, dar ce mizerie o sa fie la puscarie. Ce mi-as mai dori sa fiu in respectivul penitenciar la Napoli -Lazio!

Glory, glory, Man United!

Rossi, victorie la Laguna Seca

Va rezista gsptv?

Scandalul la moda este RCS-RDS vs restu` lumii. Miza? Meciurile din Liga I. Barosanii lui Teszari vor sa-si recupereze investitia de peste 100 de milioane facuta atunci cand au cumparat drepturile de televizare din Liga lu` Mitica. Iar ziaristii de la gsp au inceput si ei razboiul psihologic. Destepti, dar nici cititoru` nu e chiar atat de prost. Ce ni se transmite? Ca Antenele si gsptv-urile si RDS-ul sunt ingeri, iar ceilalti draci. Hmmmm. Ingeri, dar ingeri cu buzunarele pline. Antenele sunt 4, totusi un singur meci se va regasi in grila Antenei 1, cea cu acoperire maxima. Restul, la o treime din populatie. Iar aici vine al doilea lucru pe care gsp-istii incearca sa ni-l bage in cap. Fotbalul costa! Truism. Toate costa pe lumea asta. Totusi, abonatii platesc deja un abonament. Ieftin, scump, platesc. Noi ar trebui sa mai platim inca unul. Deci 2 abonamente ca sa vedem un Otopeni-Buzau. Mmmmm, delicios. Ni se dau exemple din Spania, Anglia, Italia. Pai se compara fotbalul de acolo cu cel de aici? Inter - Milan este la fel de pasionant ca si CFR - Vaslui? Niciodata. Comparam doua chestii de parca ar fi similare conditiile din cele doua tari. Ingerii vor sa ia sume europene de la romani cu salarii mici. Toate astea pentru recuperarea unei investitii imbecile. Liga I nu merita suma care s-a cheltuit. Toata schema pentru gsp-uri seamana cu Arenna TV, defuncta institutie germana care a dat faliment pentru ca nu a adunat destui abonati si nu si-au putut plati datoriile. Va rezista gsptv?

Sinteza circului

Intervalul orar 22-23 ofera putine lucruri de vazut la tv. Din pacate, de cele mai multe ori telecomanda imi aluneca la Antena 3. La sinteza zilei. Initial, speram ca nea Gadea va avea coloana vertebrala dreapta si ca va fi impartial. Pana la urma, asta inseamna moderator. El a modificat insa cuvantul care-i denumeste functia. Mai degraba pare instigator. Pana in urma cu ceva vreme, era destul de cuminte. Formatia teologica inca ii soptea sa stea in banca lui. Anturajul l-a schimbat, daca ar fi sa folosesc un vers al unei formatii pe care o ascult des. Marlania lui Valentin Stan si superioritatea lui Victor Ciutacu au avut insa efecte asupra lui Gadea. Tot mai virulent, acesta arunca noroi in stanga si in dreapta. Tinta? Evident, presedintele. Bun, sa spunem ca virulenta este o cerintza pentru a fi urmarit. Dar, de la o vreme incoace, emisiunea pe care o conduce s-a transformat intr-una de divertisment si cancan. Pe langa profunzimea lui Ion Cristoiu, singurul pe care (inca) il apreciez, au aparut fel si fel de inregistrari de pe youtube, fel de fel de topuri penibile, fel de fel de aparitii de scandaluri mondene. Azi, de exemplu, a fost topul scandalurilor sexuale din istorie. Woooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooow, ce taaaaaaaaareeeeeeeeee. I-a adus Gadea in studio pe Radu Tudor, Bogdan Teodorescu si pe Ion Cristoiu sa le arate ca poate scrie cu succes la Click sau Cancan. Asteptam cu interes topuri de genul: cea mai urata freza a bucatarilor prezidentiali, cea mai fistichie imbracaminte a majoretelor din NBA, cel mai frumos curcubeu de langa palatele prezidentiale si cea mai colorata jucarie sexuala a dictatorilor din Africa. A inceput si Badea, evident, luandu-se de Realitatea. Pariu ca urmeaza audientele?

InfRICCOsator

Inca un ciclist a ajuns la groapa de gunoi la intrarea careia scris Dopati. Riccardo Ricco a fost descoperit dopat cu EPO. De fapt, un derivat mai nou al EPO. Despre care se spunea ca nu ar putea fi descoperit. Uite ca a fost. Doua etape a castigat Ricco in acest Tur al Frantei. Doua urcari rusinoase pe podiumul de final. Doua sedinte patate de strangere de maini. Doua zambete false aruncate de pe cea mai inalta treapta a podiumului. Doua palme date ciclismului. Ei bine, toate s-au intors impotriva lui. Rezultatul de azi-dimineata l-a trimis direct in galeria infamilor din ciclism. Ca urmare, Saunier Duval, echipa lui Ricco, s-a imbarcat si a plecat acasa. Spre...Spania, evident. Tara care adaposteste cele mai mari secrete in ceea ce priveste dopingul. Operatiunea Puerto a facut doar valva. S-au dat verdicte. Dar nu s-au putut opri radacinile raului. Chapeau bas pentru echipele din Franta care au semnat pactul pentru un ciclism curat. Este un prim pas. Un al doilea este condamnarea virulenta a celor prinsi dopati. Tonul francezilor este mai dur ca o ghilotina. Din pacate, ei raman cu vorbele, iar altii cu seringile. Turul inca traieste. Vin Alpii, iar fiecare zi ne poate aduce inca o surpriza. Neplacuta. Macar de n-am mai vedea iar un castigator decis la masa verde. Doua intrebari am si eu. De ce nu se desfiinteaza echipele ai caror ciclisti sunt prinsi dopati? De ce nu sunt suspendati pe viata rutierii dopati? Daca nici astfel de exemple nu i-ar potoli, atunci nu mai ramane nici speranta. Adio Ricco! Oriunde ai aparea, vei avea parte de priviri crunte. Le meriti.

Caine pana la... bani

Kirita. Giani Kirita. Fost capitan la Dinamo. Fost cautator de banderola prin iarba. Fost "caine". Acum, un simplu mercenar. Ma asteptam la mai multa demnitate de la cel pe care peluza il adora in urma cu ceva vreme. Degeaba. A dat semne ca ar reveni in Groapa. A dat sperante ca Moti si Kirita va fi cel mai tare cuplu de fundasi centrali din Romania. A renascut in dinamovisti speranta ca vom avea iar "caini" pe teren. Si la fel de repede a cazut in penibil. Cum altcumva decat primind o oferta mai buna? Ai de ales intre Dinamo, echipa care te-a urcat, si Bursaspor, o formatie pentru ca singura performanta vreodata va fi salvarea de la retrogradare. Cum NU ne asteptam, Kirita a ales banii in locul participarii in Cupa UEFA. O miscare ordinara, daca stam sa ne gandim la ce ar fi putut insemna revenirea la Dinamo. I-a pacalit pe toti dinamovistii. Iar motivatie mai plina de penibil decat cea transmisa de Giani nu am vazut vreodata. "Mi-era teama ca suporterii sa nu ma fluiere la prima greseala, ca pe Nastase". Du-te la teatru, Giani, chiar daca nu stii ce inseamna teatru. Pune-ti dopuri in urechi. Si lasa vrajeala, asa cum iti place sa spui. Esti doar un mercenar de doi lei. 50.000 in plus pe an si dus ai fost la marea echipa Bursaspor. "Unii sunt caini pana la bani", a fost concluzia tragica trasa de Cornel Dinu. Un om care si-a rupt picioarele pentru Dinamo. Un om a carui coloana vertebrala nu se indoaie cand vede cativa verzisori. Giani, nu te mai intoarce! Daca revii la anu`, chiar ca o sa ai parte de injuraturi. Pentru ca acum le meriti. Ia-ti baclavale de toti banii pe care ti-i dau turcii. Si sa nu mai deschizi gura sa spui ca esti dinamovist. Ai minti si te-ai minti.

Aberdeen - Manchester United 0-2

Beltran s-a dopat. La puscarie cu el!

Si ce bine ne simteam vazand ca primele etape ale Turului Frantei au adus lupte interesante, schimbari de lider si niciun favorit clar. Speram sa nu auzim vorbe despre doping. Speram ca initiativa echipelor din Franta sa fie luata in serios. Adica pariul contra dopajului. Speram ca macar acum, dupa sentinta data in cazul Floyd Landis, sa nu mai avem parte de scandaluri. Degeaba. Ieri am primit lovitura. Manolo Beltran s-a dopat cu EPO. Testele efectuate dupa prima etapa au iesit pozitive. Rutierul de la Liquigas a trisat. Imediat, politia l-a luat pe Beltran pentru a-i pune cateva intrebari incomode. Spaniolul facea parte din grupul celor carora li s-a gasit un nivel ridicat de hematocrite inainte de Tur. Aproape de limita. Ei bine, dupa prima runda a trecut de limita.
Ni-l amintim pe Beltran drept una dintre locomotivele lui Lance Armstrong in anii cand lua trofeu dupa trofeu in Marea Bucla. Cum mai urca sarmanul Manolo pe munti. Ce uimiti, la modul placut, eram de forta acestuia. Totul s-a daramat. Cine mai poate crede acum ca spinteca drumul la Alpe d'Huez doar cu puterile sale? Nimeni. Toata cariera sa, toate performantele i se vor sterge din memoria iubitorilor de ciclism. Va ramane in mintea noastra drept un dopat. Si ca un puscarias, pentru ca noile legi din Franta implica si pedeapsa cu inchisoarea intre 1 si 5 ani.

Mama, ce ratari...

My blueberry nights

Miercuri, seara de film. Asa se intampla de doua saptamani incoace. Acum am ajuns tot la Scala, mai degraba printr-o conjunctura (da, asa a vrut don'soara!). Initial eu am venit cu ideea, apoi era vorba de mol, apoi, din lene (na, ca ti-am zis-o, Georgiano! :P) a(m) optat pentru Scala. My blueberry nights. Eu eram oarecum in tema cu ceea ce insemna filmul. Dar asteptarile mi-au fost depasite. Titlul e oarecum inselator. Te astepti la o reteta de genul iubire+sirop+sex=film. Nu e chiar asa. Chiar, sex nu e deloc in filmul asta. De-abia un sarut, doua. E insa un film care te binedispune. Te ia din lumea grabita din zilele noastre si pune frana. Pentru ca actiunea e lenta, desi personajul principal nu prea sta locului. E vorba de o domnisoara care isi cauta casa (Norah Jones). Nu la propriu. Drumul ii aduce in fatza mai multe intamplari, mai multe simboluri. Un proprietar de local (Jude Law) care se hraneste cu amintirile "spuse" de niste chei adunate intr-un bol. Un cuplu a carui existenta se sfarseste cand betivul sot moare, lasand-o in plata ei pe sotia adulterina (Rachel Weisz). O tanara (Natalie Portman) care ar fi in stare sa-si joace si viata la blackjack. O constructie rotunda, care incepe (cred ca asa a inceput, ca am intarziat 2-3 minute din cauza... nu mai zic a cui, se subintelege :) ) si se termina in restaurantul lui Jeremy (Law). Cu o placinta cu afine si cu un sarut. Finalul perfect...

Petreaev, Margariteaev si Pancaev

Cu durere in suflet, am citit azi stirea conform careia Margaritescu va ajunge la Terek Groznii. Am crezut ca e 1 aprilie. Ma uit la calendar. Nici gand. 3 iulie. Apoi hop si Pancu. Tot Terek. De Florentin Petre nu mai zic, ca era deja rezolvat. Ce a ajuns fotbalul asta? Explicatia 1, data de jucator: "domne', cariera e scurta si tre sa-mi rezolv viitorul". Zi sa mori tu! Hai s-o distrug. Un fotbalist INTELIGENT aduna niste banutzi si-si face o AFACERE, dupa ce se lasa. Se face antrenor, impresar, isi face frizerie, pizzerie, marochinarie (chiar, mai exista asa ceva? stiu ca ma tara mama dupa ea prin Bacau, la astfel de magazine), bordel. Orice! Daca ai cap. Nu e cazul la unul din cei mentionati mai sus. (Saracule!) Practic, pentru bani te duci si in Papua Noua Guinee. Te doare-n fund ca TSKA e campioana, Rapid joaca in UEFA, iar Kaiserslautern e totusi in Germania. Draci! Mai bine la Dudaev, Basaev si restul celor din grupul baietilor barbosi care sar acum cu tine! Evident, cei doi au sarit deja si privesc la un televizor din iad meciurile lu` Terek. Petrica, tata, vezi ca Terek e un rau, nu cumva sa-l inveti prostii pe ala micu`. Apropo, oare Patrick va descifra tainele minunatului oras Groznii? Grija mare la mine! Nu la mine Bufnila, ci la mine anti-personal, ca sunt destule pe campiile incantatoarei Cecenii. Sincer, mi-e sila de astfel de jucatori. Si mai ales ca unu` a fost la Euro. Cum ar fi sa-l vedem pe Cristiano Ronaldo la Naftovik Ukrnafta, in Ucraina? Vis!
Pe de alta parte... Da, sunt doua parti. Cat de penibile sunt cluburile din Romania, de nu le satisfac astora pretentiile financiare? Adica Rapid e ditamai echipa care trage an de an la campionat si nu se poate compara cu Terek? Asa rau am ajuns? Ce sa mai zic de Dinamo? Acolo e bataie de joc. Vrei campionat, Liga Campionilor, Cupa Romaniei, Cupa Cartierelor Centrale si Cupa Recoltei de Mac si tu dai salarii de sub 100.000 de dolari? DOLARI!!! Are Strangular Dinamitaev bani sa si-l permita pe Petre, iar Dinamo nu? (oricum, eu ma bucur ca n-a ajuns Petre la Dinamo, dar shhhhhhhh). Duceti-va, prostilor! Ziceti-le nepotilor ca ati ascultat povestile celor 1001 de gloantze in Cecenia. Sa vedem daca rad sau plang!

Sinteza (prostiei) zilei

De la inceput va spun ca nu sunt fan Basescu. Sau nu eram. Nu am votat cu el, nu am picat in capcana lacrimilor varsate pe crestetul bolnav al lui Stolojan, nu am acceptat politica vorbareatza, lipsita de continut, tot ceea ce ofera Base. Poate ca unii il cred kinky fara suvita, sau sexy cu privirea in 2 parti. Eu nu. Dar... Uite si "dar"-ul. Incepe sa-mi devina simpatic pentru ca altii il urasc si-l calca in picioare zi de zi. Poate e ciudat. Cine sunt maestrii tavalitului? Evident, bancomatele de la Antena 3. Gadea si Stan. Pentru Badea o sa am alt post. Inteleg sa critici. Nu exista om care sa nu greseasca si care sa nu primeasca multe cuvinte grele. Pentru ca nu s-a inventat presedinte perfect. Dar sa faci zi de zi emisiuni in care sa-l terfelesti pe Base, deja e exagerat. Base a vorbit stricat engleza, Base a vorbit romaneste si nu in engleza, Base s-a uitat spre o vulpe care trecea pe rosu la Eroilor, Base a mancat pizza si nu sarmale, Base s-a scarpinat in fund cu degetul cu care a aratat spre Arcul de Triumf, Base a iesit din Cotroceni cu stangul (comunistule!!!!), Base a injurat acum 39 de ani un copil din fatza blocului, samd. E delirant ce auzi la Antena 3, in ora in care toate tunurile sunt pe Basescu. Si cu rost, dar mai ales, fara rost. Iar "analistul" Stan depaseste orice limita. Sa vorbesti cu "ma", "ba", "prostule", "idiot" cand se discuta despre presedinte, denota ori lipsa crasa de educatie, ori pungi de venin inca negolite, ori o politica trasata de cel care te plateste. As alege ultima varianta. Si nu as fi singurul. Din pacate, l-a atras si pe Cristoiu. Il credeam mai echilibrat, dar la Antena 3 derapeaza uneori. Noroc ca nu prea des.

La multi ani, ProSport!

Da, azi se fac 11 ani de cand a aparut ziarul. Tin minte ca am fost dezamagit profund cand am rugat un prieten sa-mi cumpere primul numar, eu fiind la tzara. Si stateam fericit pe bancheta unui autobuz din ala de mineri, venind de la bunica, si ma gandeam la ce minunatie o sa citesc. Numaram kilometrii, mancam soseaua. Si, intr-un final, groaznica veste: nu a mai apucat sa ia ProSportul. Jale, tipete, bocete. Undeeee te-ai dus tuuu, ProSportuleeeeeee? Cine mi te-a luaaaaaaaat? Apocalipsa, nu alta. Mai ales ca am auzit ca pe prima pagina era vestea cu transferurile la Dinamo ale lui Rednic si Florea. Primul s-a ratat, al doilea ne-a dus la disperare cu centrarile in peluza. Sa-mi revin! Am devenit consumator de ProSport. De fapt, de sport, pentru ca nu prea era zi in care sa nu citesc ambele ziare. Nu-mi dadea prin cap ca dupa opt ani urma sa fac parte din echipa ProSport. Multumesc lu` Ionutz. 20 august 2005 a fost prima zi in redactie. Dar aici nu e vorba despre mine. Ci despre ziar, care a facut 11 ani. Fatza de acum 3 ani, pot sa spun ca s-au schimbat destule. Ca design, e o diferentza de la cer la pamant. Se vede ca la layout sunt meseriasi. Si partea editoriala s-a schimbat. In bine? In rau? Mie imi placea mai mult inainte ca ziarul sa revina la Publimedia. Eram un ziar cuminte, spun unii. Foarte bine. Uite ca atunci ProSport avea mai multi cititori. Si era deasupra gsp 8-9 luni pe an. Am citit peste o suta de comentarii pe site la articolul dedicat celor 11 ani de Psp. Ce reproseaza lumea? Tabloidizarea. Ponderea mult mai mare a subiectelor de langa fotbal. Ponderea mare a fotbalului. Informatiile eronate. Adevarat. Este teribil cum un articol aparut in ziar este demontat seara de cei despre care se vorbeste acolo. Asta e. Poate ca schimbarea din ianuarie a avut partile ei bune. Designul, in primul rand. Dar a adus si destule coloane vertebrale indoite. "Da, da, asa e, bravo, da", "'traiti, asa facem". Parca ziarul este condus de un singur om, care vrea cu tot dinadinsul sa se faca exact ce doreste el. Stim toti cine e. Eu am avut curajul (tupeul?) sa-i spun ca nu le stie pe toate. Si sustin si acum asta. Sper insa ca toate celelalte personalitati din redactie (da, exista) sa-si spuna punctul de vedere mai dur. Sa nu fie sclavi. Sa aiba coaie. Sa arate ca sunt buni. Pentru ca sunt. Potential este, dar parca e ingradit in planurile lui "dumnezeu". Denisa stie. Nu are rost sa insir aici problemele ziarului. Nu e cazul. Eu sper ca toate se vor rezolva. Si ca ProSport va fi numarul 1 din nou. Fara interpretari echivoce, fara titluri inselatoare, fara un scris aiurea-agresiv. Comentariile cititorilor spun totul. La multi ani!

"Iubiri" de metrou

Sa mai lasam dracu` fotbalului, ca si-asa ne ocupa aproape tot timpul. Azi o iau pe aratura. Mai stiu eu pe cineva care face asta, scrie in ProSport si ia o carutza de bani. Bineinteles, nu am pretentia ca astern ganduri la fel de bine ca ea. Acum 2 ore am venit acasa, cu metroul. Inghesuiala, nebunie, mirosuri teribile. Cu toate astea, am dat la o parte neplacerea. De ce? Simplu. Pentru ca la Timpuri Noi s-a urcat o domnisoara foarte frumoasa. Cum ziua mea norocoasa este azi, zana a avut loc doar langa mine. Era tipul acela de femeie pe care ai vrea-o oricand si oriunde. Da, e ciudat. Pentru ca nu stii ce gandeste, cum vorbeste, ce principii are sau nu, daca are iubit sau nu. Dar pentru cateva minute, ramai doar tu cu ea in metroul care gafaie spre Titan. La inceput, cate o privire jucausa, dar scurta, nu cumva sa spuna ca te holbezi la ea ca un tzaran de la Chitila. Intai ma uit eu, apoi urc privirea in tavan si simt ca se uita si ea. Mai trece o statie, mai o ocheada. Pe la Dristor, privirile ni s-au intalnit. Curios, nu a intors capul. Vreo doua secunde eram ochi in ochi. Ne-au inflorit zambetele la coltul gurii. Iar apoi intrebarea cea mai grea: Unde coboara? Vine Salajanul. Ramane in metrou. Rasuflu usurat. O mai privesc o data. Offf, ce i-as mai face...imi spun in minte. Un gand jucaus, nu pervers. Trenul franeaza. Titan. Oftez. Aici cobor. Ma uit in spate, hop si ea. Daaaaaa, strig de fericire. Strig in mine. Iar apoi, inevitabilul. Eu ies pe la parc, ea pe la posta. Inca o aventura de 20 de minute. Inca o amintire placuta. Are si metroul partile lui bune. Abia astept sa merg maine spre serviciu...

Viva Espana!

Intrerupem programul de stiri cu Elodia si cu profesoara care a indraznit sa faca sex cu sotul pentru a va anunta ca Spania a castigat Campionatul European de fotbal. In finala, trupa lui Aragones a trecut de infectii aia de nemti cu 1-0. Si uite asa Lineker poate sa-si bage vorba in fund. Mai castiga si altii, nu doar nemtii. De fapt, daca stam sa ne gandim, fritzii au ceva mai mult de un deceniu de cand n-au mai castigat. Si atunci, in 1996, cu atata noroc, futu-i bierhoffu` mamii lui de noroc. Bine ca i-au potolit spaniolii, pacat ca nu o facusera turcii inainte. Sincer, nu dadeam 2 bani pe Spania inainte de Euro. Puteam paria o avere pe Italia. Ce bine ca nu s-a gasit nimeni sa ma asculte si sa profite de naivitatea mea. Si uite asa, dupa mii de ani ibericii au luat si ei Ieropeanu`. Sa fie sanatosi. Inca o luna si incepe Liga I. Si uitam de frumusetea meciurilor de la Euro, de atmosfera asta speciala, de editiile de care am scapat. Hihi. Hai ca turuie Badea pe aici si ma face sa-mi pierd gandurile. Mi le adun eu maine, cand sigur fac vreo 2-3 stiri despre finala. Hai Croatia!

Romania, plina de parinti cretini

"Ii ai cum ii cresti", spune o vorba romaneasca. Sau poate indiana, nu am verificat prea des. Iar ce se intampla in tzara asta de 2 lei depaseste orice limita. Cred ca stie lumea toata de idiotii de parintzi care au postat pe hi5 poze cu o fetita in diferite ipostaze total nepotrivite pentru varsta ei. Am crezut ca asta e maximul tampeniei existente pe pamant. Ei bine, nu! Am mers ca tot omul care nu tine la silueta la KFC. La Unirii, cu Georgiana. La invitatia ei. Da, ma iubeste in tacere. Las ca explodeaza ea si-mi zice odata si odata. Ma rog, stau la coada la ceaaaaaaa maaaaaaai leeeeeeentttttaaaaaaaaaaaaaaa vanzatoare din lume si pana la urma ajung. Probabil ca am bagat in mine calorii cat pentru 4 ani jumate. Dar macar eu discern ce e bine si ce e rau. Si ma ucid cu buna stiintza. Bun, infulesc niste crispy-ul otravitoare. Si ma uit in dreapta. Din pacate. Acolo, o familie cu un prunc in carucior. Probabil de 1 an jumate, maxim 2. Si ce face cretinul care din pacate a participat la nasterea lu` ala mic? Ii da sa manance crispy. Cat de inconstient, prost si imbecil sa fii sa faci asa ceva cu pruncul ala? Mai bine il arunci de la etaj, sa nu se mai chinuie. Pai cum naiba sa ma mai mir eu cand vad copile la 7-8 care au 50 de kile? Mi-e scarba de tot ce se intampla in Romania asta. Acum ceva vreme, imi faceam cruce cand niste prunci erau furiosi ca nu mai e voie sa se vanda produse fast-food in scoli. "Hamburgerul era cel mai bun", spuneau. Bah, sa muriti cu inima invelita in grasime! Asta va doresc. Si voua si celor care va invata ce e bun de mancat si ce nu e. Amin!

Film