Pimp my life!

Mall Cotroceni spre casa! Merg linistit cu masina. Se apropie o intersectie. Sunt pe banda de langa trotuar. Pe banda de langa, unul face stanga, altul tot inainte. Verde. Plec pe banda mea. Cel de pe banda de langa care merge inainte ar vrea si el tot pe banda mea. N-are rabdare sa faca ala stanga. Trag un pic dreapta, cat pe-aci sa ma urc pe trotuar si ma infig in claxon. Il las apoi repede in spate pe mojic. Coate-goale dupa mine. Mai vine un semafor. Evident, rosu. Incepe cearta. Bzzzzz, geamul jos.
El: Ai vreo problema?
Eu: Da. Trebuia sa astepti sa faca ala stanga. Asa, aproape am dat peste niste oameni de pe trotuar.
El: A, credeam ca ai vreo problema.
Bzzzz, geamul sus. Bzzzzzz, iar geamul jos.
El: Vrei sa te bat?
Eu: Nu. Dar chiar ai gresit.
El: Vrei sa te bat?
Eu: Nu, ti-am mai zis.
E momentul in care ma gandesc ce am in portbagaj. Ceva contondent. Doar extinctorul. Bun si ala, la nevoie.
El: Baaaaa, degeaba ai p**a in pantaloni.
Eu: Nevasta-ta nu se plange.
Se face verde. Bzzzz geamul sus, brrrrrrr bag a-ntaia si ca vantul si ca gandul. Matze-fripte nu se mai vede in spate.
Thanks, Bucuresti, for pimpin' my life!

Metrou

Zapada mare, masina nu se mai vede. Iau metroul, ma reobisnuiesc, ca doar n-am trait toata viata in Ford. Stiu deja unde sa stau sa prind loc dimineata. Smecherii vechi, de care nu se prind toti taranii care apasa de foc pe chestia aia de pe usa inainte sa se faca verde. Romanului ii trebuie manual de utilizare si la asta. Ma asez, lume destula. Mai sunt si 2 locuri libere in vagon. In fata mea, o fata cam palida, cu cearcane destul de mari. Zambeste de fiecare data cand primeste un sms. "Putina sare si putin piper / Asta e tot ce pot sa iti ofer", canta in mp3-ul devenit obiect vital in metrou. Langa mine, o cucoana citeste ditamai romanul. A ajuns abia la pagina 8. Din cand in cand, se uita cu pofta la un flacau la 23 de ani, cu un costum impecabil pe el. In fata, palida se inroseste iar pentru un minut. Un nene nu ghiceste care e peronul din stanga si se uita nedumerit la peretele care sta in fata usii. Isi da seama cam greu si fuge spre iesire. "You're my wonderwaaaaaall", zbiara fratii Gallagher de mama focului. Nu mai pleaca trenul din statie. Mecanicul, un tip putin bronzat chiar din burta mamicutzei lui, iese din cabina, intra inapoi. Iar iese, iar intra. Trenul sta. Langa usa, un nene o idee mai alb decat mecanicul ii si gaseste porecla. "Cabral, de ce tot iesi?", sopteste mandru pentru prietenii de langa el. Langa usa, o studenta sfarsita de la cursuri gaseste resurse pentru a chicoti complice. "Cabraaaaaal, hai la noi", continua nenea recitalul demn de Vacanta Mare. Studenta se prapadeste de ras. Palida sta pe ganduri. De vreo 5 minute n-a mai primit niciun sms. Iar cucoana de langa mine tocmai a trecut la pagina 9...

Gut Ritchie e Rocknrolla

Am vazut ieri Rocknrolla, dupa o luuuunga asteptare. Asteptare cauzata de faptul ca eu, nu stiu din ce cauza, dadeam Rockafella la cautare. Si a dracu' daca imi aparea ceva. Azi am dat de varianta corecta. Si, vai, ce bucurie! Un film senzational, ca mai toate filmele lui Guy Ritchie. Un labirint de incurcaturi, de relatii, de intrigi. Scenele cu lectia de dat palme a lui Archy sau monologul lui Johnny Quid pe piesa lenta de pian sunt fabuloase. Ar fi si aiurea sa incep sa-l povestesc. Cine a vazut Snatch stie la ce sa se astepte. Sau Revolver. Sau Lock, stock and 2 smoking barrels. Acum o inteleg pe Madonna ce a vazut la omul asta cand l-a luat. Dar si cand l-a parasit. :))))

Negru, prea mult negru

Zi neagra. Nu a fost nici 13, nici vineri. A fost marti 10. Apropo, La multi ani Mihai, Cristi, Iglika! Dar ce zi. Pe la 1 cade primul traznet. S-a prapadit Gheorghe Dinica. Da, era previzibil, dar fiorul de pe spate tot s-a simtit. Iar montajul de la Pro m-a emotionat crunt. Poate s-a dus intr-o lume mai buna, dar putea sa mai stea aici. Nu l-a trimis nimeni spre Ceruri. Dimpotriva. Ore la rand am incercat sa fac legatura dintre marele Dinica si fotbal. Defect profesional. Mi-am stors creierii. Nu a iesit nimic. Pana acum cateva ore. N-am cerut ajutor. Mi l-a dat insa, intr-un mod crud, Enke. Portarul pe care "Pepene" Nastase l-a invins intr-un Benfica - Dinamo 0-1 s-a sinucis. S-a aruncat in fata trenului, zice-se. Motivele? Doar el le stia. Din pacate, legatura de azi dintre scena si fotbal e moartea. S-a jucat cea mai trista piesa. Nu s-a aplaudat la finalul ei, ci au curs lacrimi. Sper ca maine sa nu mai fiu nevoit sa fac alte legaturi. Nu mai vreau. Odihneste-te in pace, Maestre Dinica! Odihneste-te in pace, Enke!

"Pune-i, ba, telecomanda!"

Sambata, 10 octombrie, Brad, Romania. Ma uit pe geamul care da spre stadion. Se vad jucatori pe teren. E meci, imi zic. Mananc, ma imbrac si plec. Doua ore am ce sa fac. Ajung la teren, vad microbuzele oaspetilor. Il intreb pe un nene cu cine naiba joaca Aurul. "Cu noi, cu Bacia", zice mosneagul peste care aveam sa mai dau de cateva ori. Pana la meciul echipelor mari, din D, se juca partida juniorilor. Urc in ce-a mai ramas dintr-o tribuna si privesc. Vine si mosul dupa mine. Si, evident, incepe sa-mi povesteasca despre cei de la Bacia. Vazandu-ma putin spre deloc interesat, pleaca mosul. Pe teren, pustanii lui Tantareanu (nu, nu imaginea Viagra in Romania, altul) zburda, nu alta. Eu am vazut vreo 8 goluri. La final aflu ca s-a terminat 17 sau 18-0. Meserie. Ma duc la oficiala. Adica un fel de cascarabeta, vorba unei prietene. Acolo se aduna fie cei mai hatri, fie cei mai sensibili dintre fani. Nu de alta, dar era soare si doamne fereste sa-si parleasca cheliile lucrate o viata intreaga. Meciul sta sa inceapa. Glumele curg deja. "Au luat aia mici 17 ca era terenul in panta", se lamenteaza mosul despre care am mai pomenit. Baietii lui Tantareanu (da, ce va mirati? e antrenor la toate echipele din Brad :D) se incalzesc pentru marele meci. Pana una alta, ma gandesc la Caragiale si incep sa numar spectatorii. 7 la tribuna a doua, 19 la oficiala, 22 aproape de peluza. Puhoi, nu alta! Fluiera arbitrul. Curg cojile de seminte, dar si comentariile. "Baaa, ce dai asa din maini, esti la inot?", o ia in freza un flacau de la Bacia. Ajunge si observatorul, prieten la catarama cu sefii de la Aurul. Oaspetii cad ca spicele. Spre disperarea celor doi oameni cu targa, posesori de burta a la Bere. Sunt ajutati insa de glumetii de la oficiala: Pune-i telecomanda, ca merge singura!!! Pe teren, nimic deosebit. Un tusier isi umple frigiderul dupa ce a semnalizat aiurea un ofsaid. Un atac al lui Marcel Lupea infierbanta tribunele. Sutul le raceste la loc. "Are trasee bine stabilite, ca CFR-ul, dar mai si deraiaza", spune un fruntas la concursul de glume pe minut. Pauza. 0-0. Fetele venite pentru fotbalisti sunt dezamagite. Nu de scor, ci pentru ca s-au terminat semintele. Iar chioscul e departe ca apa de Ferentari. Ma decid sa iau soarta Aurului in propriile maini! Ma mut in tribuna a doua. Da, sa fim 8! In pauza vorbesc cu Andra, talismanul echipei, pare-se. Incepe repriza a doua. Batrana tabela electronica abia asteapta sa transforme macar un 0 in 1. Nu de alta, dar se mai sting becuri, nu se consuma atata curent. Arbitrul isi face treaba. O pune pe linia de 16. Marcel Lupea ia mingea. Soarta universului e in dreptul sau de aur. Nu conteaza ca bate spre 80 de kile. Tribunele freamata, oaspetii simt nenorocirea venind, un caine se ascunde, eu imi pregatesc telefonul. Sut... GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! Direct in vinclu! Portarul oaspetilor isi blastama viata, vecinii si coechipierii. In tribune e fiesta. Sau aproape. Sau deloc. Sunt linistit. Imi fac poze cu tabela. In timpul asta, unul de la Bacia da o chifla de vis, prilej de alte glume. "Vedeti daca va antrenati numai in nocturna? E greu cu soarele in ochi", spune un domn pentru care birtul e Prima Casa. Intra si Robila. AKA Corinda. Nu-l stiti????? Nu face nimic, se scuza. Centrare de pe dreapta, cap Corinda, GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! 2-0! I-am ucis si pe astia. Nu, nicio fiesta in tribune. Aplauze si atat. Sterg poza cu tabela cu 1-0 si fac alta. Evident, cu scorul cel nou. Nu mai e mult si se termina meciul. Le-am purtat noroc, pare-se. Cobor ca un cascador din tribuna si ma duc spre iesire. Tantareanu striga la ai lui sa stea si sa-i aplaude pe adversari, cum scrie la regulament. "Am venit dela schimbul 3, mai da-i dracu' si pe astia", striga Lupea 2. Mai trag o poza si plec. Fericit. Ma astepta pranzul. Piure si carnati. Mmmmm. Pana atunci, fredonez si-mi aduc aminte. "Strigati cu noi / Haide Aurul / Cine nu vrea / M**e sa ia!" :D

Ultimul stinge lumina

Tare mi-e frica de faptul ca de Dinamo se va alege praful. Mai ales dupa mizeriile din seara asta. Stadionul va fi suspendat, echipa ar putea fi exclusa din cupe. Si atunci pentru ce sa mai dea actionarii bani? Ca doar vor sti ca la finalul campionatului vor juca doar la nunti si petreceri. E un cerc vicios. Actionarii au venit doar pentru bani la Dinamo, nu pentru ca inima le batea in ritm de "Augh, augh, augh". Iar banii trebuiau facuti repede. Cum? Transferuri. A vandut Giovani, au intrat banutii la actionari. Nu degeaba sunt cateva milioane de euro gaura in contabilitate. Acum pe cine sa mai vanda? Nu joci in cupe, esti zero. Banii s-au dus la borcea, turcu si ceilalti. Nu in stadion, nu in echipa. S-au vopsit jucatorii, s-au readus finii, s-a vorbit mai mult decat s-a jucat. Iar gura le-a putit a amatorism. Asa s-a lucrat in ultimii 10-12 ani la Dinamo. Cu gura, nu cu mintea. Nu s-au luat masuri drastice. Tamas a fost iertat dupa ce a baut. Petrecaretii de la Torje de acasa, la fel. Vestiarul a fost o mare discoteca. Jucatorii au fost tinuti in brate, antrenorul a fost pus la zid. Ar fi culmea sa se dea acum vina pe Bonetti. E un tip ok, cu un discurs civilizat, cu o gandire corecta. Mi-a fost simpatic cand l-a palmuit verbal pe vasilica. N-are sarmanul nicio vina. Totul a pornit de la conducere. Echipa s-a tot pregatit pentru Liga Campionilor. Apoi s-a ratat Liga Campionilor. S-a intrat pe teren. Pe de o parte, e de inteles ce au facut cei din peluza. S-a ajuns prea departe cu amatorismul si nesimtirea. Pe de alta, erau si alte metode de protest. Nu-mi vin acum in minte care ar fi. Probabil nu sunt prea coerent. Dar e tulburator ce se intampla. Stiu, unii isi freaca mainile de bucurie. Sa-mi... Nu mai conteaza. Noaptea numai buna nu e. Sper sa nu se stinga lumina. Sau daca se stinge, sa ne anunte si pe noi, sa nu orbecaim dupa aia si sa ne dam cu capul de pereti.

"Milano" sucks!

Am fost in seara asta cu niste prieteni la "Milano", o terasa undeva in Unirii, pe langa Irish Pub. Atmosfera e ok, preturile cat de cat rezonabile. Dar mancarea... jale. Un prieten si-a luat o pizza. Am gustat, evident. Nu avea niciun gust, sosul iute era dulce. Iar o prietena a avut proasta inspiratie sa comande Tiramisu. I-a venit pe farfurie o chestie congelata, care nu semana cu un Tiramisu. Cheama fata chelnerita si o intreaba daca e Tiramisu. "Da", spune ea. "Pai in poze arata altfel", spune prietena. "Pai da, dar poza e una si...", a raspuns chelnerita si a plecat spre un amant care pufaia o tigara ieftina. Asa-zisul Tiramisu a costat 12 ron. Do not try this at Milano!

Long way down...

Super-emisiune. De fapt, un reality-show pe motociclete. Ewan McGregor si Charley Boorman au plecat de la John O'Groats, din Scotia, si merg paaaaaaaaaaaaaaaaaana in Cape Town, batand toata Africa. Imagini meseriase de tot. Eu il vad acum pe NG Wild, dar cred ca a fost si pe NG, acum ceva vreme. Oricum, calatoria a fost prin 2007, pare-se.

Fuck u, gsptv!

Nu se putea sa n-o comita gsptv. L-au bagat pe oier dupa meciul spurcatilor si au trecut peste limita de minute. Au urmat minutele de publicitate. Siiiiiii... evident, au dat legatura la Porto - Dinamo cu x minute dupa ce a inceput meciul. Profesionistii lu` peshte! Partea buna e ca mi-am luat LCD! :)))

Romania lulii

Aud acum o stire si ma cutremur. O cucoana a facut accident, iar fetita care se afla in spate s-a lovit rau, pentru ca scaunul pentru copii nu era asigurat. Nu asta e stirea. Femeia si-a luat fiica si a facut semne pe marginea drumului, sa o ajute careva si sa o duca la spital. A oprit careva? Nu, nimeni! Iar copilul i-a murit in brate. Infiorator! Doar pentru ca niste dobitoci au trecut impasibili pe langa femeia aia...

Pacaleala otevista

Imi vine sa rad, dar parca n-as face-o. Zappam si am ajuns la otv, acum 5 minute. Ce scrie jos? otv a fost lider de audienta detasat ieri. Hmmm... Ia sa verific pe audiente. Si deschid mailul cu excelul care ma lumineaza. Film Antena 1 - 5,5%. Film ProTV 5%, otv - 2,1%. Al dracu` lider! Ma intreb cata lume mai poate crede in pacalelile bufonului din Romana? De fapt, raspunsul e simplu. Toti cei care habar n-au ca audientele otv au luat-o rau la vale. Lucru care ma bucura nespus. Da, ce probleme am si eu... Hai, noapte buna!

Budapesta + Viena rulz! (partea 3)

Ziua a treia. Cea mai plimbareatza, din ce-mi aduc aminte. Deja vazusem o parte din ceea ce ne propusesem. Dar mai erau destule de vazut. Facem planul de bataie la micul dejun. Am incarcat farfuria. Nu de alta, dar stiam ca urmatoarea masa nu va fi prea curand. Fetele termina de papat si vor tigara, evident. Iesim pe miniterasa, auzim porumbeii si un cuplu de prin Rusia, care statea la parter. Mai trancanim un pic si ne punem la mers. Tintele? Catedrala Sf.Stefan si Turnul Donau, ultimul situat departe rau. Era 1 mai, liniste crancena pe strazi. Cativa oameni se plimbau agale, cu pruncii din dotare. Luam tramvaiul-metrou. Schimbam undeva si ajungem la iesirea de la Catedrala. Acolo, lume cata frunza, iarba si pietre din pavaj. Grupuri-grupuri. Italieni, spanioli, englezi. Romani ioc. Adica doar noi. Langa catedrala, calestile asteapta clienti. Nu asteapta prea mult. Doritori sunt multi. Intram in catedrala. Facem poze. E impresionanta. Orgile de la etaj baga frica in mine. Asta pentru ca-mi vin in minte acorduri de orga din filme horror. Bag in functiune telefonul si fac poze. Fetele, cu aparatul in mana. Sorin, cu ochii numai pe sus. Imbulzeala ca la Obor. Iesim dupa vreun sfert de ora. Fuga la shopping, la suveniruri. Scumpe, mance-le cucu. Iau pentru toata lumea, se duc 30 de euro. Cu banii astia la Roma mi-am umplut sacosele. Aici, slab, slab. Inapoi in groapa, adica la metrou. Spre Turnul Donau. Sorin ne-a zis de el, ca se vede senzational de sus. Mai incolo aveam sa-i dam dreptate. Iesim la statia de metrou apropiata de turn. Noi si niste asiatici galagiosi care stateau prin zona. Ne uitam in stanga, cladiri de birouri. Ne uitam in dreapta, cladiri de birouri. Ne uitam in fata, Lari fuma. :P Intreb un nene unde dracu` e Turnu`. In spatele cladirilor, ne explica. Bagam a-ntaia si mergem. Mancam asfaltul si ajungem in parc. La 200 de metri, turnul. Rasuflam usurati. In parc, turcii cu tricourile Galatei jucau fotbal. Cativa chinezi pusesera de un gratar. Austriecii isi plimbau plozii. Deh, 1 mai. Noi ajungem langa turn. E mare rau. Aflam ca ajungem la 170 de metri. Cam asa. Luam belete si trecem prin portile de intrare. Cand trecem, ne asteapta un nene. Are un aparat foto. "Ce-om fi facut?", ne intrebam. Apoi descoperim misterul. Ne facea poze si le punea la iesire, sa le cumparam. Ma gandesc ce bou e. De ce mi-as lua o poza facuta langa un perete, o poza pe care mi-o pot face acasa? Urcam. Liftul are tavanul transparent, sa vedem pe unde urcam. Spooky. Ajungem sus. Superpriveliste. Se vede toata Viena de acolo. Dar vrem pe terasa. Se rezolva. Trecem pe langa restaurantul care se invarte. Adica podeaua se misca si daca stai la masa, vezi toate locurile, la 360 de grade. Iesim pe terasa. Maica, da` ce vant bate, domnu` Dan! Dar nu mai conteaza. Facem zeci de poze. Avem cu ce. Avem de ce. E o priveliste incredibila. Tot acolo era si rampa de bungee-jumping. Ce nebun s-ar arunca de acolo? Eu nu, asta e clar. Terminam de vazut totul si coboram. Ne vedem pozele la iesire, dar nu dam 6 euro sa le luam. Poate le cumpara altii. M-am uitat dupa vreo poza cu vreo gagica misto. Nik. Numa` babe si urate. Ne potolim setea cu un suc si ne miscam iar. Ditamai parcul, multa verdeata, liniste infioratoare. Se aude doar un vajait de la autostrada care e in apropiere. Ne loveste foamea. Dar rau. Mai e pana acolo. Sorin spune sa mergem la un alt terariu. Sau acvariu. Trecem si pe acolo, desi parca nu prea mai aveam ce sa vedem. Doar o testoasa mare si niste rechinasi. Nu prea mai avem chef, ne plimbasem mult. Aaaaa, aici am vazut cel mai urat peste din viata mea. Uite-l aici, in prima poza. Eu ma uitam la el, el la mine. Sa nu uit, am cam cautat acvariul asta. La un moment-dat, am trecut pe langa un fel de manifestarie de 1 mai. O cucoana de culoare zbiera in microfon, iar 4 din cei 646 de participanti o aplaudau. Gata cu plimbarile. Mi-e foameeeeeeeeeeee. Si ajungem la un restaurant. Aveau tot felul de picturi pe pereti. Adica instrumente de masurat. Avem meniuri in germana, cerem in engleza. Si comandam. Cordon bleu, snitel, carnati, toate cu cartofi prajiti. Plus bere, suc. Nici nu ne asteptam sa primim uriasele portii pe care ni le aduce ospatarul. A fost ceva de nedescris. O farfurie cat jumate de masa, o tona de cartofi prajiti si carne incredibil de buna. Festin, nu alta. Ne umplem burtile. Viena rulz! Abia ne taram spre hotel. Era cazul sa plecam spre Budapesta. Instalam GPS-ul, pornim masinutza. Iesim din Viena. Nu inainte sa enervez un mosulica, pe care-l depasisem pe o zona cu limita de viteza de 30 la ora. Cade noaptea peste autostrada. Masinile baga mare. Ajungem aproape de Budapesta. GPS-ul functioneaza si ne duce repede, repejor spre hotel. Tiii, aventuri si la hotel. Primim 2 camere cu baie comuna. Sorin pune presiune. Capatam si mic dejun. Vis. Avem camere la terasa, plus mic dejun, plus o seara in care ne ducem iar pe malul Dunarii. Cea mai lunga zi s-a terminat placut. Noapte buna!

"Gunoierul" Barton

Batausul Joey Barton a ajuns gunoier. Asta pentru ca trebuie sa faca 200 de ore in serviciul comunitatii. De ce? Pentru ca l-a pocnit pe Ousmane Dabo. Barton a trecut si pe la puscarie, a stat vreo 74 de zile, dupa, evident, o alta bataie.

Trist...

http://movies.yahoo.com/news/movies.reuters.com/quotslumdogquot-child-star39s-mumbai-shanty-home-torn-down-reuters

Slumdog in film, slumdog in realitate...

Rednic vs lacatus

Degete aruncate in aer la finalul meciului Steaua – Dinamo 1-1. Nu au avut insa acelasi inteles. Asta pentru ca Rednic s-a multumit sa ridice aratatorul si sa le reaminteasca fanilor din Ghencea scorul final. Nu e primul gest care-l face simpatic pe Strambul Rednic. E memorabil momentul in care Puriul s-a apucat sa-i faca dedicatii lui Copos, pe cand antrena la Craiova. “Ce bine-mi pare ca ti-am dat teapa”, cantat de mama focului Rednic, la conferinta de presa de dupa meci. A mai fost unul, poate mai dureros pentru Dinamo, dar la fel de dragut daca stai sa gandesti obiectiv. Dupa o victorie cu Rapidul in Groapa, Rednic aproape dansa pe gazon, in fata camerelor de luat vederi. Gesturi interesante, dupa care e greu sa nu zambesti, indiferent cu cine ai tine. La fel si pe Ghencea, nu a trecut o granita a nesimtirii. Ceea ce nu se poate spune despre fiara in lant Lacatus. Trecut prin razboaie crancene cu gleznele si tibiile adversarilor, pe care juca, antrenorul Stelei si-a amintit de unde a plecat. A ridicat si el doua degete spre fanii lui Dinamo. Nu aratatorul, ci mijlociul, intr-un gest de marlanie. Asteptata, pana la urma. Pentru ca Lacatus nu e vreun academician. E un simplu sclav al lui becali. Adus pentru a potoli tribunele, pentru a sta drepti cand primeste foaia cu echipa, pentru a linge pantofii sefului. Nu-l vezi zambind. E tot timpul incrancenat, exact ca atunci cand a scos din fotbal vreo 3 adversari, dupa ce le-a rupt picioarele. Lacatus, nu ai intors spatele dinamovistilor. Nu lor le-ai aratat degetul, ci fotbalului. Ai fost cineva, acum esti nimeni. Asa o sa ramai. Cu mutra ta posaca, cu al tau caracter indoit. Lasa-ne si lasa-te!

Budapesta + Viena rulz! (partea 2)

Cam scurt somnul. Aveam nevoie de mai mult inainte de plecarea spre Viena, dar a fost bine. Micul dejun, la mall, ca boierii. Atat ne-am invartit pentru 2 sendvisuri si niste cafea. Nu eu, ca nu beau asa ceva. O tigara, un gps instalat si tai-o spre Viena. Evident, cu un mic mic ocolis, ca gps-ul dormea inca. Autostrada spre Viena, un deliciu. Cobori, urci si tot asa. Nu te plictisesti. Mai ales cand Scooter te intreaba How much is the fish la casetofon. Nu stim ce sa-i raspundem. Daca ne intreba cat e vigneta pe un an in Austria, ii transmiteam linistit ca e 25 de coco. Fapt care mi-a atras priviri si vorbe grele de la musiu Sorin, nemultumit ca nu am intrebat daca au si vignete pentru o zi. Am mancat 2 napolitane, am spalat parbrizul inundat de ganganii sinucigase si am trecut peste momentul delicat. Ia uite, vine Viena. Adica mergem noi la ea! Gps-ul e treaz. Ne duce unde vrea inimioara noastra. Adica la hotelul Mate. Parca asa ii zicea. Asta dupa ce am trecut prin jumate de Viena. Baiul cel mare, parcarea, mance-o cainii. Aici nu e voie, dincolo e interzis. Mirific. Noroc ca unul din 8 austrieci stiu engleza. Am prins o frumoasa si n-am lasat-o pana nu ne-a spus cum sta treaba. Din masina, prietenul se uita ciudat la noi. Ce avem cu femeia lui? Bine ca nu s-a dat jos ca Otzil, sa-si apere femeia, ca asta ne lipsea. :). Am luat tichete de parcare, care s-au dovedit mai apoi inutile, pentru ca am gasit si un loc de parcare moca. Nu mai conteaza. Luam fetili, masina si du-te, tata, la Schonbrunn. Usurel, nu asa repede! Bagam adresa si credem ca mergem unde trebuie. Trecem prin cartierul Muzeelor si ajungem la destinatie. Cica. Da` unde e Palatul? Plecam de acolo. Noroc cu Sorin si cu semnele de pe stalpi. Facem stanga, dam 2 ture de cartier si inghesuim masina intre alte 2. Parcare moca, mersi, mersi. Acum, maratonul pe jos. Cu aer in piept, euro in buzunar si foamea in gat, ne plimbam. Trecem prin gradinile din spatele Palatului, pe langa Labirint si intram la Gradina Zoologica. O minunatie. Care costa totusi 14 euro. Dam nas in nas cu niste caprioare si un rinocer taciturn. Era ora lui de masa. Urmeaza vreo 2 ore de umblat hai-hui. Pelicanii dormeau unu` intr-altu`, ursii se scarpinau, pestii se plimbau, vorba bine. Am intrat si in spatiul destinat junglei. Caldura, nenicule! La un moment-dat, trebuia sa trecem printr-un spatiu intunecat, plin cu lilieci. Ei as! Nici gand, mai bine mananc ciorba de burta decat sa ma aventurez pe acolo. E bun si liftul, care ne-a dus la etaj. Usor-usor, am ajuns la pinguini. Niste nebuni! Unii inotau, altii stateau pe margine. Cu un crac si o mana intinsa. Incercau sa se usuce. Unul astepta sa decoleze. Avea "aripile" intinse. Sper ca vazuse ca in fata lui era zid. Plecam, ajungem la elefanti, la hipopotami. In megafoane, o voce placuta ne invita dracului afara. Se inchide. Mai poposim la foci. Noroc ca au mai poposit si fetele care aveau cheia de la poarta gradinii, altfel ramaneam inauntru. Stam pe banca, picioarele ne-am obosit. Si ne uitam la deal. Avem de urcat pana la o alta cladire care apartine de Palat. Urcam, ce naiba sa facem. Noi si un grup de chinezi cu aparatele la gat. Viata lor. Sa vanda imitatii si sa faca poze la Viena. Bate vantul, lilica! Coafura rezista. Mai ales a mea. De sus, imagine de vis. Viena ne e aproape la picioare. Poze peste poze. Am ramas singuri. Chinezii fotografiasera si firele de iarba si plecasera. Coboram si noi. Poze si in fata Palatului. Stomacul striga la noi. Ii e foame. Ne bagam intr-un restaurant. La o masa, doua fotolii, aproape tronuri. Ocupate, din pacate, de 2 femei guralive. Pizza si lasagna pentru masa infometatilor. Ma reped intr-o bere si-i spun lui Sorin ca el va conduce. Nu comenteaza. Plecam de nebuni. Cica sa vedem turnurile gemene. Ne invartim, ale dracu`, nu le gasim. Schimbam directia. Nu stiu cine a avut ideea geniala. Hai la Prater! Marele parc de distractii. Pe asta il gasim repede. Sorin urca masina pe trotuar, paznicul parcarii isi pune mainile in cap. Si ne trimite de acolo, ca e interzis. Si ce bine a facut. Imediat dupa ce am parcat regulamentar, o masina de tractare s-a oprit la prima masina parcata aiurea. Ce numere avea? Evident, de Romania. De Braila. Intram in Parc. Nebunie, multa culoare, tipete ale fatucilor prinse pe instalatiile de facut placere si rau. Care mai de care. Ca la Osica, nu-i asa, Sorine? :))). Ne plimbam, facem poze. Vedem masinutze. Hai si noi, de parca n-am fi condus atat. Noi 4 eram pe "circuit". Si ce ne mai ciocnim. Fiecare cu fiecare. Aflu dupa aia ca Sorin a scapat telefonul din mana dupa ce l-am pocnit. S-a revansat dupa, cand m-a busit de numa` numa`. Nu mi-a fost rusine nici sa dau in Dana si Lari. Au dat si ele, nu-i bai. Oricum, superdistractie pentru 3 minute. Sau 2? Naiba mai stie. Voiam sa trag cu pusca la tinta, dar am renuntzat. Nu mai stiu de ce. Lasam Praterul si iesim. Vedem cum masina de Braila tot n-a fost ridicata. Au venit repede compatrihotii nostri si s-au tocmit cu soferul mustacios al masinii de tractare. Gps-ule, du-ne acasa, suntem obositi. Un dush in baia de 2 pe 2 e incercarea vietii. Abia incap. Ce sa mai zic de schimbat? Eram cu cracii pe afara. Am mai stat putin la televizor, am mai vorbit cu Lari si am dat stingerea. Nu inainte de a vedea un episod din Little Britain. Foarte tare. Noroc ca nu era dublat, ci subtitrat de televiziunea austriaca. Pic pe la 1 si ceva. A doua zi, alta distractie!

Budapesta + Viena rulz! (partea 1)

Pe Dunare in sus, calare pe urs... Si uite asa am plecat din Bucuresti, in minivacanta de 1 mai. Patru, Doamne, si toti patru. Si cu Petunia 5, manca-o-ar tata de masina neobosita. 4 jumate dimineatza, nici dracu pe drum prin Bucuresti. La fel pe autostrada, doar cateva masini ratacite. 130 la ora, ca doar nu era sa merg ca melcul, stiind ca am vreo 900 de km pana la Budapesta. Probleme doar inainte de Sebes si pe la Simeria, unde am prins semafoare. Si ajungem si acasa. Mmmmm, ciorba de perisoare. Un vis, nu alta. Piure si snitele. Basca prajituri. Cu ghiozdanul plin, plecam spre vama. Caldura mare, monser! Dar AC-ul functioneaza. Cam cu zgomot asa, dar radioul acopera tot. Facut plinul, luat vigneta, tzushti in Ungaria. Drumuri bunicele, radio InfoPro mai bate inca vreo 30 de km si moare. Noroc cu casetele luate de acasa. "Staaaand by meeeeee" se aude din casetofon. Deh, Petunia nu e dotata cu CD. Dar las ca si anii 90 au dat muzica buna. Mai oprim, mai mancam un snitel, mai plecam. Pe undeva ratez o iesire dintr-un giratoriu. "Reconfigurare traseu", striga GPS-ul la mine. Tac si-l ascult. Revenim pe drumul cel bun. Curg kilometrii, intram pe autostrada, se vede Budapesta. Tremur de placere in spatele volanului. In dreapta, Sorin nu stie cum sa mai stea. In spate, Dana doarme, Lari se uita pe geam in cautare de privelisti linistitoare. 100, 80, 60. Scade limita de viteza. Mustacesc. Deh, ma invatesem la 130. Si incepe sa caraie GPS-ul. Prima la dreapta, peste 800 de metri incadrati-va pe banda stanga, a doua strada la stanga. Stanga si dreapta, spune nenea care stie traseul. Dar nu stie ca un ungur nervos nu-mi vede semnalul de dreapta si e la 1 milimetru sa ne ciocnim. Incepe sa boscorodeasca in limba lui spurcata, eu ma duc in treaba mea. Si mai ratez o strada, exact cea cu hotelul. Nu-i bai, ne intoarcem. Motorina este, rabdare este. Si ajungem la Rila. Asa-l cheama pe hotel, nu radeti. Camere ca de camin. 2 paturi, un dulap, o masa, 2 scaune. Fara TV. Nu-i bai, ca numai in camere n-aveam de gand sa stam. Cam dupa 14 ore de la plecare am ajuns la Budapesta. Aventura abia acum incepea. Unde e centrul, domne??? O luam la pas spre mall-ul din apropiere, apoi iar la pas spre... nici noi nu stim unde. Stiu ca am trecut pe langa stadionul lui Ferencvartos (poze pe Facebook!). Sorin ia taurul de... coarne si intreaba cum ajungem la centru. Aflam. Schimbam banutii, luam metroul si pac pac, am ajuns! Simplu. Dam nas in nas cu Vaci Utca. Strada lor pliiiiiiiiiina cu magazine si cu turisti japonezi in cautare de suveniruri. O piata mare te imbie sa stai sa-ti odihnesti oasele, un magazin si mai mare te cheama la shopping. Alegem varianta 1. Si ne punem la un restaurant. La TV, Manchester - Arsenal. Hai baietii! Comandam. Evident, gulas. Eu si Sorin. Fetele au luat altceva. Buuuuuuuuuun rau gulasul, traiasca bucatarul si vitelul care s-a sacrificat pentru a ne potoli foamea. Berea curge ca un izvor de munte. Iar Manchester bate cu 1 la 0. Ce puteam sa-mi doresc mai mult? O plimbare, evident! Ceea ce am si primit. Ne plimbam pe malul Dunarii. Zeci de vaporase taie apa, sute de oameni stau la terase, mii de stele sunt pe cer. Da, poet, stiu. Dam de Podul cu Lanturi, una dintre emblemele Budapestei. Poze peste poze. Turistii japonezi de pe un vapor ved fetele la foto-shooting si dau din maini pentru a intra in gratiile gratziilor. Primesc salutari prelungi. Ne mai invartim pe acolo, facem stanga imprejur, trecem iar pe langa magazine si ne bagam la metrou. Ni se cam inchid ochii. Mergem la hotel. Un dus, o gura de palinca si picam instantaneu. Prima zi, de vis!
Va urma!

Atentie, cad pietre!

Iete samanta de razbel! Cum trecea frumusete de autocar stelist spre Buzau, un chietroi sparse exact geamul pe care se uita Golaski in zare, gandindu-se la nevasta lui oachesa. Valeu, capu` spart, dus la spital, moareeeee, lumeeeee! Sariti, sa vina televiziunea! Huoooo, Dinamo! Cremenalii! Zarva mare, nenicule! Ce piatra smechera. Cum a tintit autocarul cu cruce, cum le-a cazut dracului de tot moralul spurcatilor. Nu mai vor sa joace la Buzau, pe motiv de frica. Unde-s vitejii, luptatorii, haiducii? Ascunsi dupa fusta lui argaseala! O fi dat un suporter al lui Dinamo cu piatra. Se prea poate. Nu e prima oara cand se intampla asa ceva. Daca faceau dinamovistii cum au facut stelistii azi, nu mai jucau ultimele x meciuri la Timisoara, ca stim cu totii ce ploi de pietre se abat pe Bega exact in ziua partidei cu Dinamo. Sau la Craiova, unde apar de prin boscheti vitejii taietori de cauciucuri. S-a spart un geam, mare duda. Sa nu fim copii. Nu e normal, dar nici caz de razboi. Care oricum a inceput. Oierul, in loc sa urle in gura mare ca dinamovistii trebuie pusi la zid si impuscati in cap, mai bine s-ar uita la faptul ca si gura lui mare i-a spart capul lui Golanski. Ca baga juniorii cu Urziceniul, ca face totul sa nu ia Dinamo campionatul, ca una alta. Piatra asta e mai tare ca justitia din Romania, care l-a eliberat pe infractor. Uite ca si altii isi fac singuri dreptate, doar ca pe cei (care vor fi, probabil) retinuti nu-i asteapta seri intregi de talk-show-uri la tv si nici reporteri cu tricouri cu Free gigi la iesirea de la puscarie.

Nesimtitul si pacaliciul domn Banciu

Suparare mare ca Dinamo e pe primul loc. Toata lumea a sarit de cur in sus. Daca de la gigi si argaseala ma asteptam, nea Banciu m-a surprins total. M-a sedus cu Turul Frantei, m-a abandonat cu mizeriile dejectate in ProSport. Fara replica atunci cand giovani il umplea de flegme pe Terzian, Banciu e viteaz nevoie mare de la tastatura. Si se apuca sa scuipe pe Dinamo. "Meciurile au continuat, oamenii s-au mai schimbat, dar senzaţiile de opresiune, de umilinţă şi de nedreptate n-au dispărut şi nu vor dispărea vreodată. Dinamovismul înseamnă mult cinism şi prea puţin umor. Nu câinele, ci javra e simbolul lui Dinamo!", scrie Banciu, in ziua in care o comisie nu i-a dat decat o etapa de suspendare lui Tamas. Scuipa venin in stanga si in dreapta nea Banciu, uitand cine castiga campionate la rand furand inainte de 89. Uita si de supermeciurile facute de Dinamo prin cupele europene, de semifinalele din CCE si UEFA. Uita de superjucatorii lui Dinamo. Uita de tot, asta pentru a sustine articolul de fond din ziar, cel care scrie de coalitia anti-Dinamo. Coane Banciule, esti doar un sclav. M-ai pacalit pana acum cu discursul tau graseiat. Dar ti-ai dat cu firma in cap. Ai coaie doar cand ti se cere, nu cand e cazul. Mai degraba te tintea giovani pe tine.

Si Federer se enerveaza...

Nu credeam sa vad asta in viata mea. Federer a dat de pamant cu racheta dupa un punct pierdut in fata lui Nole Djokovici.

Piti, lasa-ne!

Pentru ca esti invechit precum tarabele din obor.
Pentru ca esti incapatanat si nu ai nicio idee tactica.
Pentru ca astepti norocul, raul, ramul si inspiratia lui Mutu.
Pentru ca iti bati joc de un jucator precum Max Nicu, pentru care s-au facut atatea eforturi.
Pentru ca bagi olteni de-ai tai care si-o baga in poarta.
Pentru ca mizezi in continuare pe jucatori care n-au demonstrat NIMIC.
Pentru ca il bagi pe Cocis, desi nu joaca la rusi. Iar regula de baza a ta e sa folosesti titulari de drept de la echipele lor.
Pentru ca n-ai coaie.
Pentru ca esti un arogant fara limite.
Pentru ca o tara intreaga s-a saturat de tine.
Pentru ca esti SLAB.

Cel mai diliu comentator!

Din pacate, Manchester United - Liverpool 1-4. La golul lui Fabio Aurelio, comentatorul asta a fost de belea!

Farsa foarte tare Mutu

Mon colonel

Inca un film non-Hollywood foarte tare. Razboiul din Algeria privit prin ochii unui tanar locotenent care sfarseste rau. Adica mort. Nu e singura victima din film. Finalul e chiar tare. Mi-a placut mult de tot combinarea imaginilor color cu cele in alb si negru. Meserie!

Sunt bun!

The Wrestler

Luptatorul. Un film chiar bun. Nu doar pentru cei carora le plac luptele. O poveste cu un final nu prea fericit, dar totusi parca nici trist. Nici nu era greu de ghicit, avand in vedere regizorul, Darren Aronofsky, cel care a facut si Requiem for a Dream. Merita vazut. Mickey Rourke face un rol mare, dupa cam mult timp. Iar Marisa Tomei face striptease, na! :D

Traitor

Traitor, un film de vazut, mai ales in contextul razboiului contra terorismului. Don Cheadle e foarte tare in rolul tradatorului. Dar ce tradeaza... ramane de vazut. Tradatorul e de fapt eroul.

Lazio - Juventus 2-1

2-1 in turul semifinalelor. Cu victorie, egal sau un 2-3 (3-4, 4-5, 5-6, samd) suntem in finala! Forza Lazio!

Despre "jurnalism"

Cand eram mic si prost, ma uitam la presa ca la o maaaare gradina a raiului. Si asta a fost visul meu. Sa deschid usa si sa intru. La 25 de ani am facut pasul, multumita unui Nebun. Si usor-usor am inceput sa vad ca raiul e mai degraba un iad usor machiat, vopsit, fardat. Nu generalizez. Sunt destui oameni de valoare, dar si multe jigodii. Iar jurnalismul de azi a luat o turnura vecina cu abjectia. Zi de zi ma uit si ma minunez. De fapt, ma intristez. Concursuri cu sani si funduri, la care femeile proaste adera imediat. Vorbe intoarse, imbarligate, facute pentru a crea scandal. In seara asta, vreo 2 chestii mi-au atras atentia. Prima, din celebrul site de 2 lei gooolsport.ro. "E buna parasuta?". Evident, un pictorial cu o domnisoara goala. A doua, medelin ionescu. Un om care se cufunda pe zi ce trece intr-un jeg urat mirositor. Tot felul de imbecilitati chemate in emisiune, un soi de circ abject, in goala pentru sfanta audienta. Si ce mai radeam cand nea Tuca de la Caracal, angajat in trustul Intact, spunea ca institutia unde lucreaza reprezinta altceva decat manelizare. Cata ipocrizie. Mi-e sila. Nu mai vreau. Nu mai am la ce sa ma uit la televiziunile din Romania. Stirile le servesc de pe CNN sau Euronews. Acolo nu incep cu violuri si spanzuratori. Sigur ca sunt intrebat: Dar tu de ce mai stai in presa daca nu-ti place tot ce vezi? Pentru ca nu am ajuns sa ma bag in astfel de mizerii. De aia am si spus ca nu generalizez.

Cum sa nu fii rasist?

Am ramas si eu socat cand am auzit ce i s-a intamplat lui Marian Cozma, omorat in Ungaria, pe cand sarbatorea alaturi de cativa colegi. Injunghiat in inima. Cat de crud. Si nu am ramas deloc surprins cand am auzit ca ucigasii au fost tigani. Niste tigani nenorociti, care nu au avut mila de un om de 26 de ani. Au bagat cutitele in el si l-au lasat in sange. Pai si acum sa vina cineva sa-mi ceara sa nu fiu rasist? Sa ma supun corectitudinii politice si sa nu-i fut in gura pe imputitii aia de tigani? Ia mai da-o dracu` de toleranta. Sa moara! Sa se duca unde or vrea, sa crape, sa sufere in chinuri. O natie jegoasa, mizera, murdara, pusa pe hotii, inselatorii, crime, violuri. La altii se poate spune ca aia "patati" sunt exceptii. La tigani exceptii sunt cei cat de cat decenti. Mai sunt, dar foarte putini. Restul, niste mizerii ordinare. Romania se transforma intr-o mare tiganie, tiganeala, cum s-o zice. Sa-mi spuna cineva ca nu e asa. Manelele scufunda tara asta. Tiganii de la televizor prostesc lumea. Si nimeni nu ia atitudine. Poate doar soldatii aia care au luptat sub conducerea lui Arkan. Au promis razbunare pentru handbalistul sarb ranit in incidentul in care a murit Cozma. Si sunt sigur ca se vor tine de cuvant. Cate crime mai trebuie sa comentam pentru a vedea ca tiganii nu au loc aici?

Slumdog millionaire

Frumos film, peisaje interesante spre usor socante, poveste de dragoste, cam tot ce ar vrea publicul... american. Pentru ca asta a fost prima impresie, amprenta Hollywood-ului se simte in film. Dar povestea e frumoasa. Si bine legata de Vrei sa fii milionar. Uneori poate prea legata. Iar Latika... mmmm, delicioasa. :))). Singura chestie care m-a surprins a fost intrebarea finala. Nu cred ca la vreun concurs de aici s-ar fi pus asa o intrebare usoara. Cine nu-l stie pe Aramis? :P. Dar pana la urma, a fost un film bun.

Frost/Nixon

Nixon - doborat de scandalul Watergate. Frost - realizator de programe de divertisment. Frost vrea sa dea lovitura, intervievandu-l pe Nixon, afland ca speech-ul acestuia, cand si-a dat demisia, a fost urmarit de 400 de milioane de oameni. Nixon vrea sa se reabiliteze pe spatele unui om de televiziune disperat sa detoneze o bomba. Frost pune la bataie banii pe care-i avea si il prinde pe Nixon. Pana la urma, totul se reduce la ultima batalie. Ultimul interviu, cel despre Watergate. Batalie castigata de Frost. Un film senzational. Nu m-ar mira sa castige niste Oscaruri.

33

Uite-l cum alearga la antrenamente! Nici nu spui ca azi e ziua lui. Niculescu, fereste-te, Catalin nu se da in laturi sa puna piciorul mai tare la minge. E ca intotdeauna. Mereu vrea sa fie primul, mereu sa ia mingea, mereu sa arate cat de caine e. Si rade. Mai rar, dar rade. E fericit langa Dinamo. E fericit ca poate juca si el in Liga Campionilor la anul. Merita, azi a facut 33 de ani. Cine stie cand mai prinde trenul asta. Poate da de Milan in grupe, sa vedem atunci care e mai Pitbull. Il ia Catalin cu fulgi cu tot. Pana atunci, trage tare la antrenament. Are un retur greu inainte. Alte meciuri cu Steaua, cu Rapidul… Vreau sa sara iar pe gard la victorii. Sa se duca in peluza si sa cante cu toata lumea de acolo. Sa arunce un Muie steaua! Sa ridice pumnul in aer a victorie…
Asa ar fi aratat un comentariu daca azi Catalin Hildan ar mai fi trait. Ar fi implinit 33 de ani. 33 de ani cu sange alb-rosu in el. Insa noi vorbim aici jos, iar el e acolo sus. Ne priveste, ne zambeste, ne incurajeaza. O sa cantam in Liga Campionilor pentru el. E si meritul lui ca Dinamo va ajunge acolo. Chiar daca n-o sa se joace in Groapa, Catalin va fi pretutindeni. Victoriile vor fi pentru el, infrangerile vor fi ale noastre. Sa fii bine, Cataline, acolo sus!

Alive Day Memories

James Gandolfini intervieveaza 10 fosti soldati, veniti din Irak cu rani care-i vor urmari toata viata. 10 povesti incredibile. 10 oameni care se bucura insa ca au primit a doua sansa, dupa ce au fost grav raniti. 10 oameni care invata sa traiasca dupa un razboi.

Rebuturile aduc noroc

Ce mai zici, Baciule? Iti rozi unghiile cu celalalt cioban al fotbalului romanesc, cand vezi ca rebuturile aduc victorii pentru Dinamo? Credeai ca nu se afla ca vorbele tale acopera alaturarea de Gigi? Baciule, ai facut-o de oaie! Uite ce-ti face Niculescu! Da gol dupa gol in meciurile amicale. Frumoase loviturile libere, nu? Deranjeaza paianjenii, pupa-i-as gheata aia cu care isi executa adversarii. Dar de rebutul venit de la Amsterdam ce spui? Parca seamana cu Mitea de acum cativa ani. Cel putin asa a parut in meciurile cu Sturm Graz (5-2) si Banik Ostrava (2-0). Ce diferenta fata de meciurile din tur… Nu stiu ce i-a facut Rednic lui Mitea, dar blondul vesnic inamorat de Bambi zburda pe teren precum o caprioara. De altfel, Dinamo arata bine dupa primul cantonament. Se vad trasee de joc, se verticalizeaza, benzile merg bine, se creaza multe ocazii. Chiar daca unii precum Popescu ar putea spune ca adversarii nu au fost tari, Dinamo se misca mult mai bine ca in tur. Iar titlul pare aproape. Cu rebuturi cu tot! Baciule, du-te la oi!

Bush-isme

Le meilleur des vidéos Bush
Încărcat de 20Minutes

Julio Cesar sau Moti? Moti!

Asa cum era de asteptat, Moti e aproape de o revenire la Dinamo. De fapt, plecarea lui a fost ilogica. S-au luat niste comisioane. Atat din imprumutul sau la Siena, cat si, cel mai probabil, si din aducerea lui Julio Cesar. Altfel nu se poate explica toata nebunia cu Moti. A fost promis altei echipe, dar pe drum s-a produs un scurtcircuit. Si a fost deturnat spre Siena. Un anume impresar trebuia sa-si ia comisionul. Bun, Moti a plecat. Cam in acea perioada a venit si Julio Cesar. Mai mult ca sigur ca si acolo s-au luat comisioane. Trebuie sa fii putin prost ca sa nu te gandesti care e situatia unui jucator precum Julio Cesar. Are o varsta, a trecut pe echipe mari, iar acum are un singur obiectiv: sa ia prime de instalare cat mai babane. Deh, scrie Milan si Real pe cartea de vizita. Nu-l poti trata ca pe Scarlatache. I-ai dat banu`, crezi ca ai dat lovitura. Ok, iti face jocuri bune, dar nu cred ca nu s-a gandit nimeni la capriciile unui astfel de jucator. Iar acum e pe picior de plecare. Probabil ca nu va mai sta. Se spune ca-l ia Gaziantep. Acolo, aceeasi schema. Prima de instalare mare, un retur bunicel si urmatoarea echipa la vara. Cine a avut de castigat din plecarea lui Moti si venirea lui Julio Cesar? In niciun caz echipa. Moti avea locul lui in centrul apararii. Rednic a trebuit sa-l bage apoi pe Julio Cesar. Acum are iar de tras. Trebuie sa utilizeze formula Tamas – Moti. Formula care ar fi trebuit sa fie in tur. Asta e un exemplu care defineste situatia la Dinamo. Cand e vorba de bani, de comisioane, nu se mai tine cont de structura echipei. Pe de alta parte, ma bucur ca revine Moti. Om serios, care baga osul. Nu cu atata experienta ca Julio Cesar, dar poate e mai bine asa. Intre cei doi, acum l-as prefera pe Moti.

Accidentul anului in raliuri

Numele "soferului" chiar nu conteaza. Foarte tare pozitia in care a ajuns masina. Cine stie ce facea omul ala din casa cand s-a trezit cu ditamai masina in dormitor...

Ronnie a luat Mastersul!

Fantastica finala de la Mastersul 2009! Ronnie l-a batut pe Mark Selby cu 10-8, dupa ce Selby condusese si cu 7-5. Ultimul frame a fost teribil. S-au refacut bilele de 2 ori, iar Ronnie a profitat de unele erori ale lui Selby. Si a luat al patrulea Masters din istorie. "Nu ma simt foarte confortabil la masa de joc, dar incerc sa-mi fac inima sa bata din noi la fel de tare pentru snooker", a spus O'Sullivan dupa meci.

Meciuri tari la Prima TV

Pfaaai, n-am mai scris de anu` trecut pe blog. Urat, urat, stiu. Ocupat cu... hmmm, cu ce naiba oi fi fost eu ocupat? Asa, cu munca. :P. Postul 100 e despre ce meciuri va da Prima TV in februarie. Tineti-va bine. A facut Sorin ce a facut si a cumparat doua amicale incredibile. Pe 10 februarie, la Londra, Brazilia - Italia. Adica mama si tata fotbalului. Stati sa caut si ora. 10 fara un sfert seara. Dar mai tare decat asta mi se pare al doilea superamical din februarie. Pe cand Romania va juca impotriva Croatiei, Franta se va bate cu Argentina, la Prima TV, pe 11 februarie. Locatia? Stade Velodrome din Marseille. Ora? Un minut si aflu. 22:00, ora Romaniei. Asa ca faceti bine si uitati-va la cele 2 spectacole. Stati calmi, nu comentez eu. :)). Hai Romania!