Budapesta + Viena rulz! (partea 3)

Ziua a treia. Cea mai plimbareatza, din ce-mi aduc aminte. Deja vazusem o parte din ceea ce ne propusesem. Dar mai erau destule de vazut. Facem planul de bataie la micul dejun. Am incarcat farfuria. Nu de alta, dar stiam ca urmatoarea masa nu va fi prea curand. Fetele termina de papat si vor tigara, evident. Iesim pe miniterasa, auzim porumbeii si un cuplu de prin Rusia, care statea la parter. Mai trancanim un pic si ne punem la mers. Tintele? Catedrala Sf.Stefan si Turnul Donau, ultimul situat departe rau. Era 1 mai, liniste crancena pe strazi. Cativa oameni se plimbau agale, cu pruncii din dotare. Luam tramvaiul-metrou. Schimbam undeva si ajungem la iesirea de la Catedrala. Acolo, lume cata frunza, iarba si pietre din pavaj. Grupuri-grupuri. Italieni, spanioli, englezi. Romani ioc. Adica doar noi. Langa catedrala, calestile asteapta clienti. Nu asteapta prea mult. Doritori sunt multi. Intram in catedrala. Facem poze. E impresionanta. Orgile de la etaj baga frica in mine. Asta pentru ca-mi vin in minte acorduri de orga din filme horror. Bag in functiune telefonul si fac poze. Fetele, cu aparatul in mana. Sorin, cu ochii numai pe sus. Imbulzeala ca la Obor. Iesim dupa vreun sfert de ora. Fuga la shopping, la suveniruri. Scumpe, mance-le cucu. Iau pentru toata lumea, se duc 30 de euro. Cu banii astia la Roma mi-am umplut sacosele. Aici, slab, slab. Inapoi in groapa, adica la metrou. Spre Turnul Donau. Sorin ne-a zis de el, ca se vede senzational de sus. Mai incolo aveam sa-i dam dreptate. Iesim la statia de metrou apropiata de turn. Noi si niste asiatici galagiosi care stateau prin zona. Ne uitam in stanga, cladiri de birouri. Ne uitam in dreapta, cladiri de birouri. Ne uitam in fata, Lari fuma. :P Intreb un nene unde dracu` e Turnu`. In spatele cladirilor, ne explica. Bagam a-ntaia si mergem. Mancam asfaltul si ajungem in parc. La 200 de metri, turnul. Rasuflam usurati. In parc, turcii cu tricourile Galatei jucau fotbal. Cativa chinezi pusesera de un gratar. Austriecii isi plimbau plozii. Deh, 1 mai. Noi ajungem langa turn. E mare rau. Aflam ca ajungem la 170 de metri. Cam asa. Luam belete si trecem prin portile de intrare. Cand trecem, ne asteapta un nene. Are un aparat foto. "Ce-om fi facut?", ne intrebam. Apoi descoperim misterul. Ne facea poze si le punea la iesire, sa le cumparam. Ma gandesc ce bou e. De ce mi-as lua o poza facuta langa un perete, o poza pe care mi-o pot face acasa? Urcam. Liftul are tavanul transparent, sa vedem pe unde urcam. Spooky. Ajungem sus. Superpriveliste. Se vede toata Viena de acolo. Dar vrem pe terasa. Se rezolva. Trecem pe langa restaurantul care se invarte. Adica podeaua se misca si daca stai la masa, vezi toate locurile, la 360 de grade. Iesim pe terasa. Maica, da` ce vant bate, domnu` Dan! Dar nu mai conteaza. Facem zeci de poze. Avem cu ce. Avem de ce. E o priveliste incredibila. Tot acolo era si rampa de bungee-jumping. Ce nebun s-ar arunca de acolo? Eu nu, asta e clar. Terminam de vazut totul si coboram. Ne vedem pozele la iesire, dar nu dam 6 euro sa le luam. Poate le cumpara altii. M-am uitat dupa vreo poza cu vreo gagica misto. Nik. Numa` babe si urate. Ne potolim setea cu un suc si ne miscam iar. Ditamai parcul, multa verdeata, liniste infioratoare. Se aude doar un vajait de la autostrada care e in apropiere. Ne loveste foamea. Dar rau. Mai e pana acolo. Sorin spune sa mergem la un alt terariu. Sau acvariu. Trecem si pe acolo, desi parca nu prea mai aveam ce sa vedem. Doar o testoasa mare si niste rechinasi. Nu prea mai avem chef, ne plimbasem mult. Aaaaa, aici am vazut cel mai urat peste din viata mea. Uite-l aici, in prima poza. Eu ma uitam la el, el la mine. Sa nu uit, am cam cautat acvariul asta. La un moment-dat, am trecut pe langa un fel de manifestarie de 1 mai. O cucoana de culoare zbiera in microfon, iar 4 din cei 646 de participanti o aplaudau. Gata cu plimbarile. Mi-e foameeeeeeeeeeee. Si ajungem la un restaurant. Aveau tot felul de picturi pe pereti. Adica instrumente de masurat. Avem meniuri in germana, cerem in engleza. Si comandam. Cordon bleu, snitel, carnati, toate cu cartofi prajiti. Plus bere, suc. Nici nu ne asteptam sa primim uriasele portii pe care ni le aduce ospatarul. A fost ceva de nedescris. O farfurie cat jumate de masa, o tona de cartofi prajiti si carne incredibil de buna. Festin, nu alta. Ne umplem burtile. Viena rulz! Abia ne taram spre hotel. Era cazul sa plecam spre Budapesta. Instalam GPS-ul, pornim masinutza. Iesim din Viena. Nu inainte sa enervez un mosulica, pe care-l depasisem pe o zona cu limita de viteza de 30 la ora. Cade noaptea peste autostrada. Masinile baga mare. Ajungem aproape de Budapesta. GPS-ul functioneaza si ne duce repede, repejor spre hotel. Tiii, aventuri si la hotel. Primim 2 camere cu baie comuna. Sorin pune presiune. Capatam si mic dejun. Vis. Avem camere la terasa, plus mic dejun, plus o seara in care ne ducem iar pe malul Dunarii. Cea mai lunga zi s-a terminat placut. Noapte buna!