Budapesta + Viena rulz! (partea 2)

Cam scurt somnul. Aveam nevoie de mai mult inainte de plecarea spre Viena, dar a fost bine. Micul dejun, la mall, ca boierii. Atat ne-am invartit pentru 2 sendvisuri si niste cafea. Nu eu, ca nu beau asa ceva. O tigara, un gps instalat si tai-o spre Viena. Evident, cu un mic mic ocolis, ca gps-ul dormea inca. Autostrada spre Viena, un deliciu. Cobori, urci si tot asa. Nu te plictisesti. Mai ales cand Scooter te intreaba How much is the fish la casetofon. Nu stim ce sa-i raspundem. Daca ne intreba cat e vigneta pe un an in Austria, ii transmiteam linistit ca e 25 de coco. Fapt care mi-a atras priviri si vorbe grele de la musiu Sorin, nemultumit ca nu am intrebat daca au si vignete pentru o zi. Am mancat 2 napolitane, am spalat parbrizul inundat de ganganii sinucigase si am trecut peste momentul delicat. Ia uite, vine Viena. Adica mergem noi la ea! Gps-ul e treaz. Ne duce unde vrea inimioara noastra. Adica la hotelul Mate. Parca asa ii zicea. Asta dupa ce am trecut prin jumate de Viena. Baiul cel mare, parcarea, mance-o cainii. Aici nu e voie, dincolo e interzis. Mirific. Noroc ca unul din 8 austrieci stiu engleza. Am prins o frumoasa si n-am lasat-o pana nu ne-a spus cum sta treaba. Din masina, prietenul se uita ciudat la noi. Ce avem cu femeia lui? Bine ca nu s-a dat jos ca Otzil, sa-si apere femeia, ca asta ne lipsea. :). Am luat tichete de parcare, care s-au dovedit mai apoi inutile, pentru ca am gasit si un loc de parcare moca. Nu mai conteaza. Luam fetili, masina si du-te, tata, la Schonbrunn. Usurel, nu asa repede! Bagam adresa si credem ca mergem unde trebuie. Trecem prin cartierul Muzeelor si ajungem la destinatie. Cica. Da` unde e Palatul? Plecam de acolo. Noroc cu Sorin si cu semnele de pe stalpi. Facem stanga, dam 2 ture de cartier si inghesuim masina intre alte 2. Parcare moca, mersi, mersi. Acum, maratonul pe jos. Cu aer in piept, euro in buzunar si foamea in gat, ne plimbam. Trecem prin gradinile din spatele Palatului, pe langa Labirint si intram la Gradina Zoologica. O minunatie. Care costa totusi 14 euro. Dam nas in nas cu niste caprioare si un rinocer taciturn. Era ora lui de masa. Urmeaza vreo 2 ore de umblat hai-hui. Pelicanii dormeau unu` intr-altu`, ursii se scarpinau, pestii se plimbau, vorba bine. Am intrat si in spatiul destinat junglei. Caldura, nenicule! La un moment-dat, trebuia sa trecem printr-un spatiu intunecat, plin cu lilieci. Ei as! Nici gand, mai bine mananc ciorba de burta decat sa ma aventurez pe acolo. E bun si liftul, care ne-a dus la etaj. Usor-usor, am ajuns la pinguini. Niste nebuni! Unii inotau, altii stateau pe margine. Cu un crac si o mana intinsa. Incercau sa se usuce. Unul astepta sa decoleze. Avea "aripile" intinse. Sper ca vazuse ca in fata lui era zid. Plecam, ajungem la elefanti, la hipopotami. In megafoane, o voce placuta ne invita dracului afara. Se inchide. Mai poposim la foci. Noroc ca au mai poposit si fetele care aveau cheia de la poarta gradinii, altfel ramaneam inauntru. Stam pe banca, picioarele ne-am obosit. Si ne uitam la deal. Avem de urcat pana la o alta cladire care apartine de Palat. Urcam, ce naiba sa facem. Noi si un grup de chinezi cu aparatele la gat. Viata lor. Sa vanda imitatii si sa faca poze la Viena. Bate vantul, lilica! Coafura rezista. Mai ales a mea. De sus, imagine de vis. Viena ne e aproape la picioare. Poze peste poze. Am ramas singuri. Chinezii fotografiasera si firele de iarba si plecasera. Coboram si noi. Poze si in fata Palatului. Stomacul striga la noi. Ii e foame. Ne bagam intr-un restaurant. La o masa, doua fotolii, aproape tronuri. Ocupate, din pacate, de 2 femei guralive. Pizza si lasagna pentru masa infometatilor. Ma reped intr-o bere si-i spun lui Sorin ca el va conduce. Nu comenteaza. Plecam de nebuni. Cica sa vedem turnurile gemene. Ne invartim, ale dracu`, nu le gasim. Schimbam directia. Nu stiu cine a avut ideea geniala. Hai la Prater! Marele parc de distractii. Pe asta il gasim repede. Sorin urca masina pe trotuar, paznicul parcarii isi pune mainile in cap. Si ne trimite de acolo, ca e interzis. Si ce bine a facut. Imediat dupa ce am parcat regulamentar, o masina de tractare s-a oprit la prima masina parcata aiurea. Ce numere avea? Evident, de Romania. De Braila. Intram in Parc. Nebunie, multa culoare, tipete ale fatucilor prinse pe instalatiile de facut placere si rau. Care mai de care. Ca la Osica, nu-i asa, Sorine? :))). Ne plimbam, facem poze. Vedem masinutze. Hai si noi, de parca n-am fi condus atat. Noi 4 eram pe "circuit". Si ce ne mai ciocnim. Fiecare cu fiecare. Aflu dupa aia ca Sorin a scapat telefonul din mana dupa ce l-am pocnit. S-a revansat dupa, cand m-a busit de numa` numa`. Nu mi-a fost rusine nici sa dau in Dana si Lari. Au dat si ele, nu-i bai. Oricum, superdistractie pentru 3 minute. Sau 2? Naiba mai stie. Voiam sa trag cu pusca la tinta, dar am renuntzat. Nu mai stiu de ce. Lasam Praterul si iesim. Vedem cum masina de Braila tot n-a fost ridicata. Au venit repede compatrihotii nostri si s-au tocmit cu soferul mustacios al masinii de tractare. Gps-ule, du-ne acasa, suntem obositi. Un dush in baia de 2 pe 2 e incercarea vietii. Abia incap. Ce sa mai zic de schimbat? Eram cu cracii pe afara. Am mai stat putin la televizor, am mai vorbit cu Lari si am dat stingerea. Nu inainte de a vedea un episod din Little Britain. Foarte tare. Noroc ca nu era dublat, ci subtitrat de televiziunea austriaca. Pic pe la 1 si ceva. A doua zi, alta distractie!