Vine o zi...

http://www.youtube.com/watch?v=CW52Tcq64Hs

RIP!

Lacrimi...

Ce zi trista... Infernala. Cineva drag s-a dus intr-o lume mai buna. Ce prostie! Preferam sa fi ramas in lumea asta rea, s-o mai fi vazut, sa mai fi povestit de una, de alta. Innebunesc gandindu-ma ca am tot amanat telefonul care sa-mi fi adus un "Servus, Alin" care mi-ar fi inseninat orice zi. Plang cand ma gandesc ca am amanat un drum care m-ar fi dus alaturi de dumneaei. Simt un gol. Ne-am vazut putin, dar caldura din ochii doamnei m-a facut sa trec peste momente grele. Cuvinte mari? Nu. Durere multa. Prea multa. De ce trebuie cei buni sa plece atat de repede? De ce? E nedrept... Sper sa se odihneasca in pace acolo sus si sa ne mangaie cu privirea-i calda. Imediat dupa ce am primit vestea cea grea, am sunat-o pe mama. Ar trebui s-o fac mai des. Prietenii vin si pleaca. Parintii raman pentru totdeauna...