Ciorogarla, primele impresii

Iaca am ajuns si la tzara. Sau in suburbii, cum imi place mie sa spun. Ciorogarla e noua mea casa. Cam friguroasa. Nu de alta, dar nu avea rost sa cumpar lemne pentru centrala. Asa ca imi pun increderea intr-un radiator. Amin. Mutatul a decurs repede. Doua masini mi-au fost de ajuns. Hehe, dragul de pat de la ikea... cum a incaput el in Forduletz. :-j. Netul merge si el. Culmea, wireless-ul de aici merge mai bine decat ala din buricul targului. Amin, partea a doua. Ce am facut in primele zile? Am dat zapada si m-am pus pe citit. In prima zi, "Un secol cu Neagu Djuvara". In a doua zi, am inceput "Dragostea in vremea holerei". Azi, am inceput "Mein Kampf". Asta e lectura de metrou. Nici n-am simtit cand am devorat 20 de coli A4. Amin, partea a treia. Si cam atat, pentru inceput. Sa vina primavara!!!

Tomi...

Nu am mai plans de ceva vreme. Poate si pentru ca viata asta mi-a impietrit usor usor inima. Nu stiu care e cea mai buna explicatie. O s-o caut. Azi nu m-am putut abtine. Mi-a spus mama ca Tomi a murit. A suferit sarmanul. Poate e mai bine ca si-a incheiat chinul. Dar cine ma va mai astepta de acum lenes, cand o sa ajung acasa? Cine va veni sa-mi miroasa bagajele si sa se joace prin pungile din care am scos hainele? Cine va veni la picioarele mele, ca sa traga un pui de somn? Trista zi... Sa fii bine acolo sus, Tomita!

The Reader

Aaaaa... Hmmmm... Aaaaa... Cam asa am ramas vazand The Reader. Evident, pe tvr 1, locul unde Stallone si Chuck Norris nu exista. Aleluiaaaa! Revenind. Cititorul. O poveste fantastica, intinsa pe vreo 40 de ani. Un copil se indragosteste de o femeie mai mare decat el. Cititul si sexul compuneau o relatie usor bizara, care a trait pret de o vara. Ptiu, ale dracu' rime! Timpul trece. Amandoi cresc, fiecare pe drumul lui. Se intalnesc intr-o sala de tribunal. Ar fi prea usor sa povestesc totul. Mai bine nu. Povestea se desfasoara intr-un mod tulburator. Te lipesti de ecran. La final, parca vrei sa citesti si numele celui care s-a ocupat de butaforie. Impresionant film! Kate Winslet arata ca nu e doar o plangacioasa de pe Titanic. Iar Ralph Fiennes te cucereste nu doar prin vorbele apasate, ci si prin tacerea prelunga.

Despre ipocrizie

Vad ca gsp-ul are doua mari tinte in ultimele zile: steaua si tvr-ul. Silenzio stampa a la meme stoica a declansat un tir asupra stelei, cu lovituri sub centura, care n-ar fi fost aruncate daca lumea din ghencea ar fi vorbit. Treaba lor. A doua, tvr. Aproape in fiecare zi apare un material anti-tvr. Ba ca nu s-a dat Roma - Sahtior, ba ca se dau bani prea multi pentru un pachet de partide din Liga I, ba ca nu se poate da meciul lui Bute. Care meci valoreaza vreo 110.000 de coco. Bani frumosi, pentru cateva reprize care se disputa la 4 dimineata, cand lumea doarme. Adica... banii din publicitate vor fi foarte putini. Adica... tvr-ul va pierde niste bani, daca ia meciul asta. Daaaaar, cine va scrie apoi ca tvr-ul e o mare gaura neagra, care papa banii? gsp-ul, care deja ne piseaza cu acel contract de 3,5 milioane de euro pentru ultima optiune a Ligii I. Adica 100.000 pe meci. Aproape cat meciul cu Bute. Decat sa tot arunce noroi in stanga si in dreapta, gsp-istii ar putea insista la felix sa dea el banul, ca sa cumpere super-giga-ultra-mega-partida lui Bute.

Gigi

Nu becali, nu netoiu, nu Unchiu'. Gigi Ibrahim. Multi nu o cunosc. Eu am descoperit-o acum 13 zile. E in Egipt. E pe baricade, e intre dusurile dusmanoase de gaze lacrimogene, e pe masinile incendiate din Piata Tahrir. Si, in aproape fiecare zi, e pe CNN. Povesteste ce se mai intampla in mijlocul capitalei Egiptului. E un fel de Ioana d'Arc. Poate exagerez, dar si razboiul e o exagerare. I-am auzit o corespondenta si am luat gugal-ul la intrebari. Si mi-a raspuns. Gigi Ibrahim a facut liceul prin America, a luat o diploma la Cairo. Acum, inarmata cu un telefon destept, e in Piata. Cand nu se fereste de pietrele venite de la prietenii lui mubarak, sta pe twitter, "ciripeste" intruna, pune poze. M-a cucerit. Aaa, e si pe facebook. Ii place Fight Club. Imi place si mie. Ii plac Guetta si Gaga. Si mie. Are un zambet urias, de care cu greu te dezlipesti. La fel de greu te lasi dus de langa twitter-ul pe care posteaza intruna. Ea e Gigi. The best Gigi i've seen.

Autobiografia...

Nu a mea, ci a lui Ceausescu. Acum am terminat de urmarit cele 3 ore. Am ramas cu gura cascata. Un film fabulos! Nu stiu cum sa zic. De obicei, filmele care trec de 1 ora jumatate ma plictisesc. La asta am urmarit si roll-ul de final, sa vad producatori, cameramani, samd. Imagini senzationale, personaje memorabile, peisaje coplesitoare. In 3 ore, ai parte de un presedinte care trece pe langa un magazin "Deep throat" cand merge la Londra, de o Leana care casca la discursurile sotului, de imagini din Coreea de Nord, de spectacole-gigant. Un film pe care-l recomand cu mare caldura.

CNN.

De 8 zile sunt lipit de televizor. Revolutiile, razboaiele, oricare ar fi ele, trezesc ceva special in mine. Cand eram in Franta, cum prindeam un moment liber, cum mergeam la televizor, sa vad ce se mai intampla in Irak. Acum e nebunia din Egipt. Nu am nicio pofta sa-l vad pe Zarescu la realitatea si pe cine doamne feri o fi la antena 3. Sar direct pe CNN. Doamne, ce spectacol! Problema e abordata din 1001 unghiuri. Live-uri peste live-uri, corespondente, sincroane, ti-e mai mare dragul sa vezi. Paranteza. Televiziunea nationala din Egipt e cam ca tvr inainte de 1989. Buletinul de stiri cuprinde intalnirile tovarasului Mubarak cu diversi flacai. O singura imagine pasnica din piata si politica externa. Am inchis paranteza. Azi s-a incins rau treaba. Acum vad si eu imaginile salbatice de pe strazile din Cairo. Oameni pe camile biciuiesc alte persoane. Mii de pietre zboara pe cerul Egiptului, curge sangele mai rau ca la spital. Altceva vreau sa subliniez. Corespondenta CNN de la Cairo s-a dus in mijlocul nebuniei. Cameramanul, langa ea. Cat curaj! Dar ce imagini! Asta inseamna televiziune. Asta e pasiunea, asta e nebunia pe care o cauti cand intri in bransa asta. Aud ca niste jurnalisti de la TVR au fost la un pas s-o pateasca. Le doresc sa scape sanatosi si sa aiba parte de tot norocul din lume. Mubarak OUT! Sper ca Piata Tahrir sa nu aiba acelasi sfarsit precum Piata Universitatii.

La vie en... roz

Sambata seara, in IDM. Lume cat cuprinde, coada la darts si biliard. Nimic deosebit. I-am luat pe cei doi Bocsa si ne-am asezat la masa, la analizat fete si flacai. Fetele, un dezastru. Probabil ca multe tarancute au invatat de la taraf tv ca trebuie sa te imbraci in haine care imita pielea de leopard ca sa-ti iau un flacau un suc sau un pahar de bere. Oribil! Una statea chiar langa noi. Nu doar pantalonii aratau ca un animal belit, ci si vestuta. Brrrr! Altele erau pe ditamai tocurile si abia se tineau pe picioare, in drum spre pista de bowling. Unde, evident, stateau si se uitau la masculii care aruncau bila aia cum arunca zmeul buzduganul in usa, ca sa anunte ca ii e foame. Unele, cu minte cat stratul de zapada din Uganda, s-au bagat la joc. Nu la bowling, ci la ping-pong. Nu stiau nici sa tina paleta in mana, dar radeau ca tutele cand mingea zbura la masa vecina. Si mai era o categorie de domnite, venite direct de la coada vacutii. Cele grase si imbracate in roz. Oribil, partea a doua! Una avea o bluza roz, alta pantaloni de trening roz, asortati cu papuci cu tocuri. Ce imagine! Grasele au impresia ca rozul le face frumoase, altfel nu vad explicatia pentru care ar purta asa ceva. Are si culoarea asta farmecul ei, cand stii s-o alegi si cand ai sub 60 de kile. Sau sub 6 anisori. (Alexandra, tu arati perfect in roz, tzucu-ti nasul tau!) Insa cand ocupi doua scaune la masa, rozul e interzis. (Al dracu, ce critic de moda am devenit!) O grasa in roz nu e doar o grasa in roz, ci o grasa penibila in roz. Nu inteleg alta chestie. De ce flacaul cu care merg domnisoarele de mana nu le spun in ce hal arata? Mama ma-sii, a luat Realul gol!

AMR: 31

Ei bine, da! (se aud tobele) Ma mut! Plec din buricul targului in ceafa periferiei. Adica la tara. La Ciorogarla. De ce? Stiu ca asta se intreaba tot internetul. Hihi. Din cel putin 3 motive. Vreau liniste. Stiu, pare ca am efervescenta unui pensionar. Dar asta simt eu acum. Am trait un an in care am dormit putin. Motivele conteaza acum mai putin. Apoi, trebuie sa ma hotarasc daca imi voi lua casa sau apartament. Perioada asta sigur ma va ajuta. Sper. :D Si 3: gradina, gratarel, aer curat. Poate ca ma rup de nebunia orasului. Oricum ieseam la fel de des ca 6 numere la loto. Asa ca imi iau bagajelul si ma duc usurel. Cineva imi spunea ca abia asteapta sa ma vada cu un pai in gura si cu palaria pe cap. Asa sa fie. Daca ar si sfarai micii pe gratarul de langa, ar fi minunat. Mmmmm, mi-am facut pofta. Ma duc sa bag niste ciocolata.
PS: De ce am pus poza asta? Pentru ca am dat pe goagal cautare "Ciorogarla" si asta mi-a dat. Iese soarele pe strada mea? :))

"S-a scris in presa ca..."

Am avut neplacerea sa vizionez o conferinta de presa a lui meme stoica. Aia de ieri, parca. 10 minute in care a infirmat multe articole aparute in presa. Despre asta, intr-un viitor post. O intrebare m-a intrigat. Iar. Ma rog, nu chiar o intrebare. O mentiune, mai degraba. Un ziarist a facut preludiul unei intrebari spunand: "In presa a aparut faptul ca...". Si apoi a aruncat intrebarea. Pai cum adica? Tu, ca ziarist, vorbesti ca a aparut ceva in presa, de parca ar fi spus-o vreun tamplar. Sau vreun carutas. Tu esti presa. Nu e prima oara cand acel jurnalist o baga pe asta cu presa, de parca el ar fi in alta lume. Si nu e prima oara cand i se raspunde la intrebare cu un lucru care infirma ce a aparut "in presa". Curios sau nu, omul asta a trecut pe la un ziar care face obiectul a nenumarate dezmintiri. Mi s-a parut tare curios sa se foloseasca pentru a mia oara de alibiul asta. In rest, meme e tare dizgratios. Bleah!

Perversii de la Pecsic

Se pare ca ma uit cam des la reclame in ultima vreme. Cred ca mi-e lene sa ma mai joc cu telecomanda. :D Si uite asa am dat peste o noua creatie "faaaabuloooaaaasaaaaa" a romanilor. Dupa celebra familie Telcu, trasa la xerox dupa Bundy, a mai aparut o duda. Pepsi are o promotie. Bravo lor, sa fie fericiti. Reclama e insa penibila. O duduie cam uratica ajunge la casa de marcat, cu pepsi-ul ei, luminile se sting si i se transmite ca a castigat o sticla de apa. Brrr, de vis! Continuarea e insa tragi-comica. "Ori suntem la promotie ori nu mai suntem". Eeeexact, vorba celebrului x-el de pe Targu Ocna. Am uitat cum il cheama. A fost vremea lui, l-au invitat peste tot, e nikita masculina. Un personaj otv-ist inventat de protv. Cred ca totusi a trecut vremea lui. Nici nu mai stiu daca bendeac il mai face la emisiunea lui. Sa fie la el acolo. "Farmecul" s-a cam evaporat. Nu asa cred flacaii si fetele de la Pepsi. De ce si-ar lipi renumele de un astfel de personaj... inca mi-e o necunoscuta. L-ati vedea pe x-el conducand un Mercedes sau mancand un Ferrero Rocher sau purtand un Rolex?

Senzuala si cei 14 kilometri

Seara de duminica acasa, la tv. Cireasa de pe tort. Printre invitati, simona sensual. Greu de spus de unde epitetul care i-a devenit nume. Mutra acra, figuri de mare dama, minte de gaina. Ce personaj... De ce m-am uitat? Pentru ceilalti invitati, pentru ca e o emisiune cat de cat "curata". A urmat meciul. Gooooooool Benzema!!! Marea decizie urma. Garantat 100% sau filmul "14 kilometri". Repede, imdb.com. Vad ca este despre Africa, un subiect drag mie. Un complex de subiecte, de fapt. Africa are ceva fascinant. Culorile care se amesteca intr-un fel straniu cu uniformitatea vizuala a deshertului. Povestile pasionante nascute din saracia de acolo. Filmele despre Africa m-au cucerit. Astfel ca decizia a fost usor de luat, desi musiu Stefanescu face emisiuni fabuloase. "14 kilometri", deci. Un film despre alegerea unui drum in viata. Despre riscurile la care te expui pentru a-ti atinge un vis. Chiar daca visul acela e invaluit in ceata. Despre sacrificiu, despre dragoste, pana la urma. Un film care m-a emotionat. Cuvinte mai putine, imagini teribil de bogate. S-a terminat bine. Vi-l recomand cu cea mai mare caldura. Si va recomand sa verificati programul TVR 1, TVR 2, TVR Cultural. Filmele de calitate sunt acolo. Pe Jet Li il gasiti in alta parte.

Sorry!

De cateva zile umbla pe la noi doua reclame. Una romaneasca, tampitica, si una straina, foarte tare. Le stiti. Le iau pe rand. A noastra, ca, deh, suntem patrioti! Un flacau impinge o masina spre benzinarie. Nevasta, la volan. Un Dorel mai breaz sprijina un zid al benzinariei si se gandeste daca vaca Milka e mov cu pete albe sau alba cu pete mov. Impingaretul vrea, evident, benzina. Scoate mandru cardul si-l intreaba pe flacau daca poate plati asa benzina. Ntz, e raspunsul. Micul Popeye se pune iar pe impins. Nevasta-sa ii spune ca are bani, el baiguie ca pierde nu-stiu-ce. Za end! Ce retinem noi din aceasta reclama, clasa? Da, Bufnila, zi tu! Din aceasta reclama eu retin ca daca ai card BCR, tre sa impingi la masina, pana la o benzinarie flamanda de carduri. Altceva n-am priceput. Aaa, ba da. Si ca benzinaria din reclama nu prea are clienti.

A doua reclama. Atentie, lume! Se vede un Mercedes impecabil, cu un sofer neamt in cuget si-n gandiri. Se uita omul in dreapta, apare moartea cu coasa. Apropo, moartea e barbat, daca ne luam dupa reclama asta. Moartea zice: Sorry! Imediat, apare ditamai masina cu lemne in fata, impactul pare iminent, dar franele Mercedesului sunt impecabile. Moartea moare de ciuda. Soferul zice: Sorry! Nu stiu altii cum sunt, dar mie reclama asta mi s-a parut senzationala. Si cica nemtii n-au imaginatie...

Imbatare placuta!

Lunga lista a placerilor romanilor s-a mai lungit un pic. Avem Distractie placuta, Duminica placuta, Vacanta placuta. Venind de la metrou spre casa, am descoperit si... Imbatare placuta! Laser, frate! 3 fete cucuiete si-au urat una alteia sa-si rupa gatul in alcool. Sau stomacul. Cred ca s-a terminat sesiunea sau ceva. Alt motiv nu vad. Orice motiv ar fi, e o mare tampenie. Hai sa bem! De ce? Ce poate fi placut la asta? Bine, bine, nu sa ne ametim, ca sa ne dezlegam limbile. Asta e ok. Dar sa ne imbatam? Pentru? Mi-aduc aminte in ce hal eram eu dupa ultima (si a doua) betie a vietii. Anul trecut a fost. La Cluj, orasul pacatelor neimplinite. Am mers in club cu fetele dragi de acolo si cu Pitbull. Eu, viteaz. Uischi, tata! Dansam ca Baloo, dupa 2 paharele. S-a dus prima sticla, s-a dus a doua. Eu, da, la fel de viteaz, am zis sa vina si a treia. Sticla a venit, mintea a plecat. Vreo ora n-am mai stiut de mine. Stiu doar ca am ajuns la un restaurant, s-a comandat mancare, dar eu tinta la toaleta m-am dus. Si apoi, nu stiu de ce, am aterizat pe bordura. La 4-5 dimineata, cam la tot atatea grade, in camasa. Cu chiu, cu vai, am ajuns si in pat. A doua zi, al meu ficat si al meu stomac pluteau intr-o balta de uischi. Ochii erau mici, mici, mici, dar tot am distins subtitrarea de la cele 3 filme la care m-am uitat. Cam asta aduce betia. Cel putin la mine. Ma jur cu mana pe butonul de Backspace ca nu mai fac prostii din astea. Sa se imbete studentele care au scapat de examene. Vedea-le-as pe trotuar!

De ce?

Stateai in pat si ma priveai. Imi verificai sufletul. Nu stiu pentru ce. Eu voiam sa aterizez langa tine. Sa te sarut, sa te iau in brate. Privirea imi ardea. Dar se izbea de un zid. De ce? Nu ma lasai sa stau langa tine. Nu ma lasai sa-ti simt rasuflarea calda. Voiam in lumea ta, cea redusa la acel moment la un simplu pat. Ma apropiam, tu scoteai ghearele si maraiai. Iti aparai teritoriul. Am tot incercat. Degeaba. Nu si nu. Nu m-ai vrut. Am cazut. M-am pus pe podea. Ai fi vrut sa plang? Nu-ti fac placerea. Doar stau si te privesc. As vrea sa-ti sarut sanii mari, sa-mi trec degetele prin parul de foc, sa te incalzesc cu rasuflarea-mi fierbinte. Dar daca nu vrei... Stau si ma uit la tine. Tu stai si te uiti pe pereti. Ce liniste... Asta pana cand deschizi poarta inchisorii si pleci. As fi vrut sa nu ma tin dupa tine. Crezi ca am putut? O mana invizibila m-a tras. Mi-a dat un branci, sa te urmez. Te-ai oprit sub dush. Inca o bariera. Ai tras cortina si m-ai lasat doar cu imaginatia. As vrea sa-ti spun ca nu ma chinui, ca pot sa plec oriunde departe de tine. Nu pot. Dar macar tac. Ai dat drumul la apa. Am dat drumul la vise. Am distrus zidul si am venit langa tine. In spatele tau. As fi vrut sa stau drept, sa nu-ti arat cat sunt de slab? Am putut? Nu. Te-am acoperit cu sarutari. Tu zambeai intruna. Iti apartin, nu? Apoi am fugit! Da, am fugit! Am dezertat. Am castigat?