Nu am mai plans de ceva vreme. Poate si pentru ca viata asta mi-a impietrit usor usor inima. Nu stiu care e cea mai buna explicatie. O s-o caut. Azi nu m-am putut abtine. Mi-a spus mama ca Tomi a murit. A suferit sarmanul. Poate e mai bine ca si-a incheiat chinul. Dar cine ma va mai astepta de acum lenes, cand o sa ajung acasa? Cine va veni sa-mi miroasa bagajele si sa se joace prin pungile din care am scos hainele? Cine va veni la picioarele mele, ca sa traga un pui de somn? Trista zi... Sa fii bine acolo sus, Tomita!
4 comentarii:
Nu il vom uita niciodata , a fost ca un frate pentru noi.sa fii cuminte acolo sus!!!!
:((:((:((:((
foarte dragalas Tomii, :))
Mi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!
Trimiteți un comentariu