De 8 zile sunt lipit de televizor. Revolutiile, razboaiele, oricare ar fi ele, trezesc ceva special in mine. Cand eram in Franta, cum prindeam un moment liber, cum mergeam la televizor, sa vad ce se mai intampla in Irak. Acum e nebunia din Egipt. Nu am nicio pofta sa-l vad pe Zarescu la realitatea si pe cine doamne feri o fi la antena 3. Sar direct pe CNN. Doamne, ce spectacol! Problema e abordata din 1001 unghiuri. Live-uri peste live-uri, corespondente, sincroane, ti-e mai mare dragul sa vezi. Paranteza. Televiziunea nationala din Egipt e cam ca tvr inainte de 1989. Buletinul de stiri cuprinde intalnirile tovarasului Mubarak cu diversi flacai. O singura imagine pasnica din piata si politica externa. Am inchis paranteza. Azi s-a incins rau treaba. Acum vad si eu imaginile salbatice de pe strazile din Cairo. Oameni pe camile biciuiesc alte persoane. Mii de pietre zboara pe cerul Egiptului, curge sangele mai rau ca la spital. Altceva vreau sa subliniez. Corespondenta CNN de la Cairo s-a dus in mijlocul nebuniei. Cameramanul, langa ea. Cat curaj! Dar ce imagini! Asta inseamna televiziune. Asta e pasiunea, asta e nebunia pe care o cauti cand intri in bransa asta. Aud ca niste jurnalisti de la TVR au fost la un pas s-o pateasca. Le doresc sa scape sanatosi si sa aiba parte de tot norocul din lume. Mubarak OUT! Sper ca Piata Tahrir sa nu aiba acelasi sfarsit precum Piata Universitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu