"Pune-i, ba, telecomanda!"

Sambata, 10 octombrie, Brad, Romania. Ma uit pe geamul care da spre stadion. Se vad jucatori pe teren. E meci, imi zic. Mananc, ma imbrac si plec. Doua ore am ce sa fac. Ajung la teren, vad microbuzele oaspetilor. Il intreb pe un nene cu cine naiba joaca Aurul. "Cu noi, cu Bacia", zice mosneagul peste care aveam sa mai dau de cateva ori. Pana la meciul echipelor mari, din D, se juca partida juniorilor. Urc in ce-a mai ramas dintr-o tribuna si privesc. Vine si mosul dupa mine. Si, evident, incepe sa-mi povesteasca despre cei de la Bacia. Vazandu-ma putin spre deloc interesat, pleaca mosul. Pe teren, pustanii lui Tantareanu (nu, nu imaginea Viagra in Romania, altul) zburda, nu alta. Eu am vazut vreo 8 goluri. La final aflu ca s-a terminat 17 sau 18-0. Meserie. Ma duc la oficiala. Adica un fel de cascarabeta, vorba unei prietene. Acolo se aduna fie cei mai hatri, fie cei mai sensibili dintre fani. Nu de alta, dar era soare si doamne fereste sa-si parleasca cheliile lucrate o viata intreaga. Meciul sta sa inceapa. Glumele curg deja. "Au luat aia mici 17 ca era terenul in panta", se lamenteaza mosul despre care am mai pomenit. Baietii lui Tantareanu (da, ce va mirati? e antrenor la toate echipele din Brad :D) se incalzesc pentru marele meci. Pana una alta, ma gandesc la Caragiale si incep sa numar spectatorii. 7 la tribuna a doua, 19 la oficiala, 22 aproape de peluza. Puhoi, nu alta! Fluiera arbitrul. Curg cojile de seminte, dar si comentariile. "Baaa, ce dai asa din maini, esti la inot?", o ia in freza un flacau de la Bacia. Ajunge si observatorul, prieten la catarama cu sefii de la Aurul. Oaspetii cad ca spicele. Spre disperarea celor doi oameni cu targa, posesori de burta a la Bere. Sunt ajutati insa de glumetii de la oficiala: Pune-i telecomanda, ca merge singura!!! Pe teren, nimic deosebit. Un tusier isi umple frigiderul dupa ce a semnalizat aiurea un ofsaid. Un atac al lui Marcel Lupea infierbanta tribunele. Sutul le raceste la loc. "Are trasee bine stabilite, ca CFR-ul, dar mai si deraiaza", spune un fruntas la concursul de glume pe minut. Pauza. 0-0. Fetele venite pentru fotbalisti sunt dezamagite. Nu de scor, ci pentru ca s-au terminat semintele. Iar chioscul e departe ca apa de Ferentari. Ma decid sa iau soarta Aurului in propriile maini! Ma mut in tribuna a doua. Da, sa fim 8! In pauza vorbesc cu Andra, talismanul echipei, pare-se. Incepe repriza a doua. Batrana tabela electronica abia asteapta sa transforme macar un 0 in 1. Nu de alta, dar se mai sting becuri, nu se consuma atata curent. Arbitrul isi face treaba. O pune pe linia de 16. Marcel Lupea ia mingea. Soarta universului e in dreptul sau de aur. Nu conteaza ca bate spre 80 de kile. Tribunele freamata, oaspetii simt nenorocirea venind, un caine se ascunde, eu imi pregatesc telefonul. Sut... GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! Direct in vinclu! Portarul oaspetilor isi blastama viata, vecinii si coechipierii. In tribune e fiesta. Sau aproape. Sau deloc. Sunt linistit. Imi fac poze cu tabela. In timpul asta, unul de la Bacia da o chifla de vis, prilej de alte glume. "Vedeti daca va antrenati numai in nocturna? E greu cu soarele in ochi", spune un domn pentru care birtul e Prima Casa. Intra si Robila. AKA Corinda. Nu-l stiti????? Nu face nimic, se scuza. Centrare de pe dreapta, cap Corinda, GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! 2-0! I-am ucis si pe astia. Nu, nicio fiesta in tribune. Aplauze si atat. Sterg poza cu tabela cu 1-0 si fac alta. Evident, cu scorul cel nou. Nu mai e mult si se termina meciul. Le-am purtat noroc, pare-se. Cobor ca un cascador din tribuna si ma duc spre iesire. Tantareanu striga la ai lui sa stea si sa-i aplaude pe adversari, cum scrie la regulament. "Am venit dela schimbul 3, mai da-i dracu' si pe astia", striga Lupea 2. Mai trag o poza si plec. Fericit. Ma astepta pranzul. Piure si carnati. Mmmmm. Pana atunci, fredonez si-mi aduc aminte. "Strigati cu noi / Haide Aurul / Cine nu vrea / M**e sa ia!" :D