La Paunitza, de nota 6

Imi fac si eu intrarea in randul celor care scriu despre experientele culinare, mai mult sau mai putin placute. Si, cum stau in Titan, prima poveste (adevarata) va fi despre un restaurant din zona. Paunitza, din ce-mi amintesc, situat la 10 secunde de statia de autobuz de la Titan, cea din fatza celor cateva banci. Dupa ceva timp petrecut la Carrefour, eu si Georgiana am mers la respectiva locatie, in cautare de potolit stomacul. Bine, ea refuzase anterior Pizza Hut si KFC. :P. Si am ajuns. A durat ceva pana sa deschid usa, care parca nu voia sa ne lase sa intram. Am fortat si am reusit. Ni s-a dat "buna ziua", iar un chelner ne-a urmarit pana cand ne-am asezat. In interior, "aranjament de Titan", cum a spus Georgiana. Adica un fost restaurant comunist careia i s-au pus termopane, s-au cumparat niste scaune, farfurii si tacamuri noi. Plus plasma. Din pacate, vederea mea era spre... blocurile din spate. Dar nu, nu panoramic, ci doar pe 10% din geam, printr-un gard de sarma. Si comandam. Ea, un piept de pui la gratar si cartofi taranesti plus un nectar care sa nu fie rece, eu, un piept de pui la gratar si pire si un Carlsberg. Dupa cateva minute in care am auzit rasetele celor 7 clienti de la alta masa, chelnerul vine inapoi si ne spune ca nu mai sunt cartofi pentru cartofi taranesti si pentru piure, ci doar cartofi prajiti. Curios. Or fi altfel de cartofi? Ne si amuzam, spunand ca bucatarul n-a mai avut chef sa se chinuie la piure si ne-a aruncat cartofi prajiti. Inca o bila neagra. Mai povestim. Aduce omu` bauturile. Nectarul era rece, exact cum NU ceruse fata. Iar berea mi-a turnat-o si in pahar si pe langa. Inca o bila neagra. Dupa alte 20 de minute vine si mancarea. Farfurii decente, ornate cu boia. Portii cat de restaurant. Pieptul de pui rumenit bine. Chiar ne-a placut. Usor cam scump. Cam 165.000 portia. Deh, de foame... Eu am papat tot, Georgiana nu. Am infulecat si de la ea, normal. Vine nota de plata. 490.000. Rezonabila, as spune, pentru 2 feluri de mancare si doua bauturi. La iesire nu ni se mai da asteptatul "La revedere". Sau poate nu am auzit noi. Concluzia? Aranjament de nota 5, servire de 5, mancare de 8, atmosfera de 6 (notele se dau de la 1 la 10, cica). Parerea mea...

Turcu batausu`

A si venit reactia maestrului constructor Turcu la ceea ce s-a intamplat aseara, adica vopsirea zidurilor clubului Dinamo cu mesaje anti-conducere, adica anti-Borcea si anti-Turcu. Napoleonul bidinelei a avut doua directii in discursul sau. 1. Bine a facut gigi becali cand a trimis bodyguarzii sa bata suporterii din peluza. 2. Da` nenea Badea de ce nu e injurat? Le iau pe rand.
1. Intunecatul actionar (camatar?) al lui Dinamo ne-a facut sa radem pe acum de multe ori. Dar se pare ca a trecut de partea cealalta a baricadei. Ultimele declaratii nu mai starnesc zambete, ci oarece ingrijorare. S-a suparat micutul si a iesit la bataie. Pai asa intelege el sa replice? Vrea sa trimita gorile in peluza pentru a stopa "huliganii"? Cred ca asta a fost ultima picatura in paharul rabdarii. Va fi un razboi crancen de acum incolo. Izbucnirea fanilor nu are ca si cauza doar ultimele esecuri, ci impotenta clubului de a crea un cadru care sa aduca performante. Amatorismul, lacomia, prostia pe care acest semidoct le afiseaza. Lucruri care nu se potrivesc cu visele celor din tribuna. Iar Turcu vrea sa le inchida gura. Ce dovada mai buna a faptului ca la Dinamo nu se vrea performanta?
2. Pai ce intrebare este asta? Badea controleaza clubul. El este legatura intre Dinamo si Ministerul de Interne. Este intangibil. Poate sa vina si tsunamiul si Badea va ramane acolo. Diplomat, siret, retras in spatele luminilor, stie cum sa controleze. Ii lasa pe ceilalti "actionari" sa vorbeasca, sa-si atraga laude si injuraturi. Iar el decide soarta banilor de la club. Si da, se stie ca destule persoane din peluza sunt loiale lui Badea. E un razboi pe care Turcu nu poate decat sa-l piarda. Din pacate pentru el, pune caramida peste caramida la esecul lui cu o frenezie demna de un scop mai nobil.

Dinamo, calare pe Titanic!

A fost odata ca niciodata o echipa. Dinamo o chema. Avea jucatori care luptau pentru culori, avea pasiune, avea viata, avea placerea fotbalului. Lupta de la egal la egal cu fortele Europei, producea surprize si emotii. Dinu, Custov, Dudu Georgescu, Ando, Talnar, Mateut, Raducioiu si multi multi altii sunt reperele unor generatii de vis. Acum? Acum legea dupa care se conduce echipa este: "azi bagam un leu, maine trebuie sa avem 1000". Asta e prima lege. A doua pare a fi: "de ce sa punem oameni specializati in posturi-cheie din club cand noi, actionarii, ne pricepem la orice?". Iar rezultatele acestei gandiri falimentare au venit in acest sezon. Echipa nu mai joaca, stadionul este aproape gol, pasiunea s-a dus dracului. Am ramas doar cu istoria. Una pe care "jucatorii" de azi n-o cunosc. Este usor de observat asta cand te uiti cum se plimba pe teren. Cand alearga doar cand aud de prime uriase. Cand se vand ca niste curve pentru un pumn de euro. Incet, clubul asta dispare. Singura solutie? Preluarea de catre un om potent financiar, care sa ia totul de la zero. Care sa construiasca o organigrama corecta, unde sa apara oameni care gandesc afaceri, care sa aduca profit din orice, care sa puna in valoare istoria clubului. Nu "Napoleoni ai bidinelei" care fac de ras clubul ori de cate ori deschid gura. Altfel... se alege praful. Cu niste carpeli si o tabela de marcaj care se defecteaza dupa 90 de minute nu pacalesti pe nimeni. Mai mult, te faci de ras. Iar urmarea este logica. Si a aparut sub forma unor "indemnuri" de pe zidurile clubului. Da, da, alea cu "Afara borcea!".

C'mon United!!!

Si uite asa a ajuns Manchester United in semifinalele Ligii Campionilor. Cu o foaaaaaaaaaaaaaaarte mica emotie, cand De Rossi a nimerit un spectator din peluza la penalty-ul din prima repriza. M-a linistit colegul Bogdan, spunandu-mi inainte ca italianul va trage peste. Ptiu, gura pacatosului adevar a grait. Ii doresc sa spuna si ca Dinamo va lua campionatu`. La anu`, normal, pentru ca acum nici macar praf si pulbere nu mai e. De fapt, e un mare vid. Dar sa nu deraiez. Urmeaza Manchester United - FC Barcelona. La cum se joaca acum, spaniolii vor fi calcati in picioare. Cine sa-l opreasca pe Cristiano Ronaldo? Tataie Thuram? Bezmeticul de Marquez? Puyol? Stai ca Puyol e suspendat pentru tur. Practic, sper sa se rezolve calificarea din tur. Si sa stau linistit, gandindu-ma ca-i voi vedea la Moscova pe favoritii mei. Dincolo nu stiu pe cine sa aleg. Mai spectaculos ar fi sa ajunga Liverpool in finala. Dar parca si Chelsea ar merita, dupa toate chinurile ultimilor ani. Da` ce-mi bat eu capu`? Sa castige United. Are tot ce-i trebuie. Van der Sar pare ca la 26 de ani, desi are 36, Rio si Vidic sunt taticii lor, Cristiano e ditamai Ferrari-ul pe dreapta, Rooney e taurul furios, Giggs este lordul, Anderson si Nani - doua focoase nucleare care explodeaza non-stop in 90 de minute, Carrick este mai exact ca un Cartier, iar Tevez iti castiga un meci cand ceilalati dorm. O comparatie cu echipa din 1999 nu ar fi deloc deplasata. Doar ca de atunci, viteza din jocul lui United a crescut.

Anglia, stapana Europei

Liga Campionilor este etalonul fotbalului continental la nivel de cluburi. Concluzia, venita dupa doar o fraza, e simpla: Anglia domina Europa. Manchester United, Liverpool, Arsenal si, sa zicem, Chelsea, au propulsat Insula in top. Nu este nicio surpriza, avand in vedere ce s-a intamplat in Premier League in ultimii ani. Investitii uriase, vedete cumparate cu orice pret, stadioane modernizate, promovarea calitatii. Cam asta e reteta succesului. Sa luam insa ingredientele pe rand.

INVESTITII. Revolutia financiara inceputa de Roman Abramovici la Chelsea s-a extins si la celelalte cluburi mari. Investitorii sunt, in marea lor majoritate, din alte colturi ale lumii. Acceptarea elementului strain s-a petrecut teribil de natural. Singura limba vorbita de toti este cea a banilor. Aduci bani, esti acceptat. Sigur, au existat si contestatari, dar succesele formatiilor iubite au scazut volumul decibelilor. Familia Glazer, Hicks si Gillett au creat o stabilitate financiara care a permis aducerea de vedete.

VEDETELE. Patronii nu s-au sfiit sa arunce cu bani pentru a aduce fotbalisti valorosi. Da, se poate spune ca in Anglia nu au ajuns cele mai stralucitoare diamante ale sportului-rege, dar chiar si asa, exista un Cristiano Ronaldo, un Fabregas, un Kuyt, un Drogba, un Tevez care fac spectacol. Salariile acestora sunt atragatoare, impresionante si “obscene”, cum declara un important om politic din Insula. Terry si Lampard iau 9 milioane pe an, in timp ce lui Cristiano Ronaldo i se pregateste un contract fabulos. La asa salarii, iti dai si sufletul pe teren.

STADIOANE MODERNIZATE. “Un stadion mai mare = bani mai multi din bilete si abonamente”, este logica atat de simpla dupa care se lucreaza in Anglia. Arsenal si-a construit o noua arena, crescand substantial sumele care vin de la fani. Manchester United a marit capacitatea stadionului, acelasi lucru este dorit si de Chelsea, in timp ce patronii lui Liverpool se gandesc sa ridice o noua arena pentru trupa lui Rafa Benitez. “Diavolii” au incasat sezonul trecut, doar din abonamente si bilete, 130 de milioane de euro, pentru cele 29 de meciuri de pe teren propriu. Bineinteles, noile constructii aduc profit si gandindu-ne la magazinele gazduite in acel amplasament.

DREPTURI TV. Anglia este campioana banilor veniti de la televiziuni si din celelalte institutii media. Un sezon din Premier League valoreaza aproape 1,5 miliarde de euro. Astfel, o buna parte din buget se acopera prin drepturile tv. In 2006-2007, campioana Manchester United a primit din aceasta sursa 45 de milioane. Chiar si ultima clasata, Watford, a fost multumita, incasand… 22 de milioane. Dublu cat bugetul unei formatii de top din Liga 1. Este insa si normal, avand in vedere ca in acel sezon BSkyB a transmis in direct 138 de partide, cu o audienta totala de 117 milioane de telespectatori. Si Cupa Angliei adduce bani, totalul impartit participantelor ajungand la 20 de milioane.

INCASARI. Spectacol = bani. Simplu. Din orice surse ar veni, banii curg in conturile gruparilor din Anglia. Un exemplu. Totalul incasarilor lui Manchester United in 2006-2007 a fost de 290 de milioane de euro. Impresionant, la fel ca si cele ale lui Chelsea (aproximativ 260), Arsenal (250) si Liverpool (200). Munti de bani vin si de la sponsori, locul 1 fiind detinut tot de “diavolii” de pe “Old Trafford”, care incaseaza anual aproape 17 milioane de euro de la AIG. Chelsea este pe 2, cu 14 milioane (Samsung), iar Arsenal pe 3, cu 7 milioane (Emirates). La toate acestea se adauga sumele venite din turneele efectuate de formatiile englezesti in strainatate, in special in Asia, “Continentul Galben” fiind tinta preferata de extindere a pietii de merchandising. Vazand aceste sume, nu are rost sa ne mai miram cand 26 de jucatori din Premier League sunt in topul celor mai tineri bogati ai Marii Britanii. Printre ei se afla Owen (45 de milioane), Rio Ferdinand si Giggs (32), Rooney (28).

Nu trebuie sa surprinda decalajul care s-a creat intre Anglia si restul Europei. Banii aduc spectacol, iar spectacolul aduce bani. Fotbalul-industrie a cucerit Insula, dar, ce e si mai important, s-a imbinat perfect cu pasiunea provocata de sportul-rege. Fanii britanici zambesc. Au de ce.