Tomi...

Nu am mai plans de ceva vreme. Poate si pentru ca viata asta mi-a impietrit usor usor inima. Nu stiu care e cea mai buna explicatie. O s-o caut. Azi nu m-am putut abtine. Mi-a spus mama ca Tomi a murit. A suferit sarmanul. Poate e mai bine ca si-a incheiat chinul. Dar cine ma va mai astepta de acum lenes, cand o sa ajung acasa? Cine va veni sa-mi miroasa bagajele si sa se joace prin pungile din care am scos hainele? Cine va veni la picioarele mele, ca sa traga un pui de somn? Trista zi... Sa fii bine acolo sus, Tomita!

The Reader

Aaaaa... Hmmmm... Aaaaa... Cam asa am ramas vazand The Reader. Evident, pe tvr 1, locul unde Stallone si Chuck Norris nu exista. Aleluiaaaa! Revenind. Cititorul. O poveste fantastica, intinsa pe vreo 40 de ani. Un copil se indragosteste de o femeie mai mare decat el. Cititul si sexul compuneau o relatie usor bizara, care a trait pret de o vara. Ptiu, ale dracu' rime! Timpul trece. Amandoi cresc, fiecare pe drumul lui. Se intalnesc intr-o sala de tribunal. Ar fi prea usor sa povestesc totul. Mai bine nu. Povestea se desfasoara intr-un mod tulburator. Te lipesti de ecran. La final, parca vrei sa citesti si numele celui care s-a ocupat de butaforie. Impresionant film! Kate Winslet arata ca nu e doar o plangacioasa de pe Titanic. Iar Ralph Fiennes te cucereste nu doar prin vorbele apasate, ci si prin tacerea prelunga.

Despre ipocrizie

Vad ca gsp-ul are doua mari tinte in ultimele zile: steaua si tvr-ul. Silenzio stampa a la meme stoica a declansat un tir asupra stelei, cu lovituri sub centura, care n-ar fi fost aruncate daca lumea din ghencea ar fi vorbit. Treaba lor. A doua, tvr. Aproape in fiecare zi apare un material anti-tvr. Ba ca nu s-a dat Roma - Sahtior, ba ca se dau bani prea multi pentru un pachet de partide din Liga I, ba ca nu se poate da meciul lui Bute. Care meci valoreaza vreo 110.000 de coco. Bani frumosi, pentru cateva reprize care se disputa la 4 dimineata, cand lumea doarme. Adica... banii din publicitate vor fi foarte putini. Adica... tvr-ul va pierde niste bani, daca ia meciul asta. Daaaaar, cine va scrie apoi ca tvr-ul e o mare gaura neagra, care papa banii? gsp-ul, care deja ne piseaza cu acel contract de 3,5 milioane de euro pentru ultima optiune a Ligii I. Adica 100.000 pe meci. Aproape cat meciul cu Bute. Decat sa tot arunce noroi in stanga si in dreapta, gsp-istii ar putea insista la felix sa dea el banul, ca sa cumpere super-giga-ultra-mega-partida lui Bute.

Gigi

Nu becali, nu netoiu, nu Unchiu'. Gigi Ibrahim. Multi nu o cunosc. Eu am descoperit-o acum 13 zile. E in Egipt. E pe baricade, e intre dusurile dusmanoase de gaze lacrimogene, e pe masinile incendiate din Piata Tahrir. Si, in aproape fiecare zi, e pe CNN. Povesteste ce se mai intampla in mijlocul capitalei Egiptului. E un fel de Ioana d'Arc. Poate exagerez, dar si razboiul e o exagerare. I-am auzit o corespondenta si am luat gugal-ul la intrebari. Si mi-a raspuns. Gigi Ibrahim a facut liceul prin America, a luat o diploma la Cairo. Acum, inarmata cu un telefon destept, e in Piata. Cand nu se fereste de pietrele venite de la prietenii lui mubarak, sta pe twitter, "ciripeste" intruna, pune poze. M-a cucerit. Aaa, e si pe facebook. Ii place Fight Club. Imi place si mie. Ii plac Guetta si Gaga. Si mie. Are un zambet urias, de care cu greu te dezlipesti. La fel de greu te lasi dus de langa twitter-ul pe care posteaza intruna. Ea e Gigi. The best Gigi i've seen.

Autobiografia...

Nu a mea, ci a lui Ceausescu. Acum am terminat de urmarit cele 3 ore. Am ramas cu gura cascata. Un film fabulos! Nu stiu cum sa zic. De obicei, filmele care trec de 1 ora jumatate ma plictisesc. La asta am urmarit si roll-ul de final, sa vad producatori, cameramani, samd. Imagini senzationale, personaje memorabile, peisaje coplesitoare. In 3 ore, ai parte de un presedinte care trece pe langa un magazin "Deep throat" cand merge la Londra, de o Leana care casca la discursurile sotului, de imagini din Coreea de Nord, de spectacole-gigant. Un film pe care-l recomand cu mare caldura.

CNN.

De 8 zile sunt lipit de televizor. Revolutiile, razboaiele, oricare ar fi ele, trezesc ceva special in mine. Cand eram in Franta, cum prindeam un moment liber, cum mergeam la televizor, sa vad ce se mai intampla in Irak. Acum e nebunia din Egipt. Nu am nicio pofta sa-l vad pe Zarescu la realitatea si pe cine doamne feri o fi la antena 3. Sar direct pe CNN. Doamne, ce spectacol! Problema e abordata din 1001 unghiuri. Live-uri peste live-uri, corespondente, sincroane, ti-e mai mare dragul sa vezi. Paranteza. Televiziunea nationala din Egipt e cam ca tvr inainte de 1989. Buletinul de stiri cuprinde intalnirile tovarasului Mubarak cu diversi flacai. O singura imagine pasnica din piata si politica externa. Am inchis paranteza. Azi s-a incins rau treaba. Acum vad si eu imaginile salbatice de pe strazile din Cairo. Oameni pe camile biciuiesc alte persoane. Mii de pietre zboara pe cerul Egiptului, curge sangele mai rau ca la spital. Altceva vreau sa subliniez. Corespondenta CNN de la Cairo s-a dus in mijlocul nebuniei. Cameramanul, langa ea. Cat curaj! Dar ce imagini! Asta inseamna televiziune. Asta e pasiunea, asta e nebunia pe care o cauti cand intri in bransa asta. Aud ca niste jurnalisti de la TVR au fost la un pas s-o pateasca. Le doresc sa scape sanatosi si sa aiba parte de tot norocul din lume. Mubarak OUT! Sper ca Piata Tahrir sa nu aiba acelasi sfarsit precum Piata Universitatii.