miercuri, 2 martie 2011

Ciorogarla, primele impresii


Iaca am ajuns si la tzara. Sau in suburbii, cum imi place mie sa spun. Ciorogarla e noua mea casa. Cam friguroasa. Nu de alta, dar nu avea rost sa cumpar lemne pentru centrala. Asa ca imi pun increderea intr-un radiator. Amin. Mutatul a decurs repede. Doua masini mi-au fost de ajuns. Hehe, dragul de pat de la ikea... cum a incaput el in Forduletz. :-j. Netul merge si el. Culmea, wireless-ul de aici merge mai bine decat ala din buricul targului. Amin, partea a doua. Ce am facut in primele zile? Am dat zapada si m-am pus pe citit. In prima zi, "Un secol cu Neagu Djuvara". In a doua zi, am inceput "Dragostea in vremea holerei". Azi, am inceput "Mein Kampf". Asta e lectura de metrou. Nici n-am simtit cand am devorat 20 de coli A4. Amin, partea a treia. Si cam atat, pentru inceput. Sa vina primavara!!!

miercuri, 23 februarie 2011

Tomi...


Nu am mai plans de ceva vreme. Poate si pentru ca viata asta mi-a impietrit usor usor inima. Nu stiu care e cea mai buna explicatie. O s-o caut. Azi nu m-am putut abtine. Mi-a spus mama ca Tomi a murit. A suferit sarmanul. Poate e mai bine ca si-a incheiat chinul. Dar cine ma va mai astepta de acum lenes, cand o sa ajung acasa? Cine va veni sa-mi miroasa bagajele si sa se joace prin pungile din care am scos hainele? Cine va veni la picioarele mele, ca sa traga un pui de somn? Trista zi... Sa fii bine acolo sus, Tomita!

sâmbătă, 19 februarie 2011

The Reader

Aaaaa... Hmmmm... Aaaaa... Cam asa am ramas vazand The Reader. Evident, pe tvr 1, locul unde Stallone si Chuck Norris nu exista. Aleluiaaaa! Revenind. Cititorul. O poveste fantastica, intinsa pe vreo 40 de ani. Un copil se indragosteste de o femeie mai mare decat el. Cititul si sexul compuneau o relatie usor bizara, care a trait pret de o vara. Ptiu, ale dracu' rime! Timpul trece. Amandoi cresc, fiecare pe drumul lui. Se intalnesc intr-o sala de tribunal. Ar fi prea usor sa povestesc totul. Mai bine nu. Povestea se desfasoara intr-un mod tulburator. Te lipesti de ecran. La final, parca vrei sa citesti si numele celui care s-a ocupat de butaforie. Impresionant film! Kate Winslet arata ca nu e doar o plangacioasa de pe Titanic. Iar Ralph Fiennes te cucereste nu doar prin vorbele apasate, ci si prin tacerea prelunga. video

joi, 17 februarie 2011

Despre ipocrizie


Vad ca gsp-ul are doua mari tinte in ultimele zile: steaua si tvr-ul. Silenzio stampa a la meme stoica a declansat un tir asupra stelei, cu lovituri sub centura, care n-ar fi fost aruncate daca lumea din ghencea ar fi vorbit. Treaba lor. A doua, tvr. Aproape in fiecare zi apare un material anti-tvr. Ba ca nu s-a dat Roma - Sahtior, ba ca se dau bani prea multi pentru un pachet de partide din Liga I, ba ca nu se poate da meciul lui Bute. Care meci valoreaza vreo 110.000 de coco. Bani frumosi, pentru cateva reprize care se disputa la 4 dimineata, cand lumea doarme. Adica... banii din publicitate vor fi foarte putini. Adica... tvr-ul va pierde niste bani, daca ia meciul asta. Daaaaar, cine va scrie apoi ca tvr-ul e o mare gaura neagra, care papa banii? gsp-ul, care deja ne piseaza cu acel contract de 3,5 milioane de euro pentru ultima optiune a Ligii I. Adica 100.000 pe meci. Aproape cat meciul cu Bute. Decat sa tot arunce noroi in stanga si in dreapta, gsp-istii ar putea insista la felix sa dea el banul, ca sa cumpere super-giga-ultra-mega-partida lui Bute.

duminică, 6 februarie 2011

Gigi


Nu becali, nu netoiu, nu Unchiu'. Gigi Ibrahim. Multi nu o cunosc. Eu am descoperit-o acum 13 zile. E in Egipt. E pe baricade, e intre dusurile dusmanoase de gaze lacrimogene, e pe masinile incendiate din Piata Tahrir. Si, in aproape fiecare zi, e pe CNN. Povesteste ce se mai intampla in mijlocul capitalei Egiptului. E un fel de Ioana d'Arc. Poate exagerez, dar si razboiul e o exagerare. I-am auzit o corespondenta si am luat gugal-ul la intrebari. Si mi-a raspuns. Gigi Ibrahim a facut liceul prin America, a luat o diploma la Cairo. Acum, inarmata cu un telefon destept, e in Piata. Cand nu se fereste de pietrele venite de la prietenii lui mubarak, sta pe twitter, "ciripeste" intruna, pune poze. M-a cucerit. Aaa, e si pe facebook. Ii place Fight Club. Imi place si mie. Ii plac Guetta si Gaga. Si mie. Are un zambet urias, de care cu greu te dezlipesti. La fel de greu te lasi dus de langa twitter-ul pe care posteaza intruna. Ea e Gigi. The best Gigi i've seen.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Autobiografia...

Nu a mea, ci a lui Ceausescu. Acum am terminat de urmarit cele 3 ore. Am ramas cu gura cascata. Un film fabulos! Nu stiu cum sa zic. De obicei, filmele care trec de 1 ora jumatate ma plictisesc. La asta am urmarit si roll-ul de final, sa vad producatori, cameramani, samd. Imagini senzationale, personaje memorabile, peisaje coplesitoare. In 3 ore, ai parte de un presedinte care trece pe langa un magazin "Deep throat" cand merge la Londra, de o Leana care casca la discursurile sotului, de imagini din Coreea de Nord, de spectacole-gigant. Un film pe care-l recomand cu mare caldura.
video

miercuri, 2 februarie 2011

CNN.


De 8 zile sunt lipit de televizor. Revolutiile, razboaiele, oricare ar fi ele, trezesc ceva special in mine. Cand eram in Franta, cum prindeam un moment liber, cum mergeam la televizor, sa vad ce se mai intampla in Irak. Acum e nebunia din Egipt. Nu am nicio pofta sa-l vad pe Zarescu la realitatea si pe cine doamne feri o fi la antena 3. Sar direct pe CNN. Doamne, ce spectacol! Problema e abordata din 1001 unghiuri. Live-uri peste live-uri, corespondente, sincroane, ti-e mai mare dragul sa vezi. Paranteza. Televiziunea nationala din Egipt e cam ca tvr inainte de 1989. Buletinul de stiri cuprinde intalnirile tovarasului Mubarak cu diversi flacai. O singura imagine pasnica din piata si politica externa. Am inchis paranteza. Azi s-a incins rau treaba. Acum vad si eu imaginile salbatice de pe strazile din Cairo. Oameni pe camile biciuiesc alte persoane. Mii de pietre zboara pe cerul Egiptului, curge sangele mai rau ca la spital. Altceva vreau sa subliniez. Corespondenta CNN de la Cairo s-a dus in mijlocul nebuniei. Cameramanul, langa ea. Cat curaj! Dar ce imagini! Asta inseamna televiziune. Asta e pasiunea, asta e nebunia pe care o cauti cand intri in bransa asta. Aud ca niste jurnalisti de la TVR au fost la un pas s-o pateasca. Le doresc sa scape sanatosi si sa aiba parte de tot norocul din lume. Mubarak OUT! Sper ca Piata Tahrir sa nu aiba acelasi sfarsit precum Piata Universitatii.

duminică, 30 ianuarie 2011

La vie en... roz


Sambata seara, in IDM. Lume cat cuprinde, coada la darts si biliard. Nimic deosebit. I-am luat pe cei doi Bocsa si ne-am asezat la masa, la analizat fete si flacai. Fetele, un dezastru. Probabil ca multe tarancute au invatat de la taraf tv ca trebuie sa te imbraci in haine care imita pielea de leopard ca sa-ti iau un flacau un suc sau un pahar de bere. Oribil! Una statea chiar langa noi. Nu doar pantalonii aratau ca un animal belit, ci si vestuta. Brrrr! Altele erau pe ditamai tocurile si abia se tineau pe picioare, in drum spre pista de bowling. Unde, evident, stateau si se uitau la masculii care aruncau bila aia cum arunca zmeul buzduganul in usa, ca sa anunte ca ii e foame. Unele, cu minte cat stratul de zapada din Uganda, s-au bagat la joc. Nu la bowling, ci la ping-pong. Nu stiau nici sa tina paleta in mana, dar radeau ca tutele cand mingea zbura la masa vecina. Si mai era o categorie de domnite, venite direct de la coada vacutii. Cele grase si imbracate in roz. Oribil, partea a doua! Una avea o bluza roz, alta pantaloni de trening roz, asortati cu papuci cu tocuri. Ce imagine! Grasele au impresia ca rozul le face frumoase, altfel nu vad explicatia pentru care ar purta asa ceva. Are si culoarea asta farmecul ei, cand stii s-o alegi si cand ai sub 60 de kile. Sau sub 6 anisori. (Alexandra, tu arati perfect in roz, tzucu-ti nasul tau!) Insa cand ocupi doua scaune la masa, rozul e interzis. (Al dracu, ce critic de moda am devenit!) O grasa in roz nu e doar o grasa in roz, ci o grasa penibila in roz. Nu inteleg alta chestie. De ce flacaul cu care merg domnisoarele de mana nu le spun in ce hal arata? Mama ma-sii, a luat Realul gol!

vineri, 28 ianuarie 2011

AMR: 31


Ei bine, da! (se aud tobele) Ma mut! Plec din buricul targului in ceafa periferiei. Adica la tara. La Ciorogarla. De ce? Stiu ca asta se intreaba tot internetul. Hihi. Din cel putin 3 motive. Vreau liniste. Stiu, pare ca am efervescenta unui pensionar. Dar asta simt eu acum. Am trait un an in care am dormit putin. Motivele conteaza acum mai putin. Apoi, trebuie sa ma hotarasc daca imi voi lua casa sau apartament. Perioada asta sigur ma va ajuta. Sper. :D Si 3: gradina, gratarel, aer curat. Poate ca ma rup de nebunia orasului. Oricum ieseam la fel de des ca 6 numere la loto. Asa ca imi iau bagajelul si ma duc usurel. Cineva imi spunea ca abia asteapta sa ma vada cu un pai in gura si cu palaria pe cap. Asa sa fie. Daca ar si sfarai micii pe gratarul de langa, ar fi minunat. Mmmmm, mi-am facut pofta. Ma duc sa bag niste ciocolata.
PS: De ce am pus poza asta? Pentru ca am dat pe goagal cautare "Ciorogarla" si asta mi-a dat. Iese soarele pe strada mea? :))

"S-a scris in presa ca..."


Am avut neplacerea sa vizionez o conferinta de presa a lui meme stoica. Aia de ieri, parca. 10 minute in care a infirmat multe articole aparute in presa. Despre asta, intr-un viitor post. O intrebare m-a intrigat. Iar. Ma rog, nu chiar o intrebare. O mentiune, mai degraba. Un ziarist a facut preludiul unei intrebari spunand: "In presa a aparut faptul ca...". Si apoi a aruncat intrebarea. Pai cum adica? Tu, ca ziarist, vorbesti ca a aparut ceva in presa, de parca ar fi spus-o vreun tamplar. Sau vreun carutas. Tu esti presa. Nu e prima oara cand acel jurnalist o baga pe asta cu presa, de parca el ar fi in alta lume. Si nu e prima oara cand i se raspunde la intrebare cu un lucru care infirma ce a aparut "in presa". Curios sau nu, omul asta a trecut pe la un ziar care face obiectul a nenumarate dezmintiri. Mi s-a parut tare curios sa se foloseasca pentru a mia oara de alibiul asta. In rest, meme e tare dizgratios. Bleah!