De ce?

Stateai in pat si ma priveai. Imi verificai sufletul. Nu stiu pentru ce. Eu voiam sa aterizez langa tine. Sa te sarut, sa te iau in brate. Privirea imi ardea. Dar se izbea de un zid. De ce? Nu ma lasai sa stau langa tine. Nu ma lasai sa-ti simt rasuflarea calda. Voiam in lumea ta, cea redusa la acel moment la un simplu pat. Ma apropiam, tu scoteai ghearele si maraiai. Iti aparai teritoriul. Am tot incercat. Degeaba. Nu si nu. Nu m-ai vrut. Am cazut. M-am pus pe podea. Ai fi vrut sa plang? Nu-ti fac placerea. Doar stau si te privesc. As vrea sa-ti sarut sanii mari, sa-mi trec degetele prin parul de foc, sa te incalzesc cu rasuflarea-mi fierbinte. Dar daca nu vrei... Stau si ma uit la tine. Tu stai si te uiti pe pereti. Ce liniste... Asta pana cand deschizi poarta inchisorii si pleci. As fi vrut sa nu ma tin dupa tine. Crezi ca am putut? O mana invizibila m-a tras. Mi-a dat un branci, sa te urmez. Te-ai oprit sub dush. Inca o bariera. Ai tras cortina si m-ai lasat doar cu imaginatia. As vrea sa-ti spun ca nu ma chinui, ca pot sa plec oriunde departe de tine. Nu pot. Dar macar tac. Ai dat drumul la apa. Am dat drumul la vise. Am distrus zidul si am venit langa tine. In spatele tau. As fi vrut sa stau drept, sa nu-ti arat cat sunt de slab? Am putut? Nu. Te-am acoperit cu sarutari. Tu zambeai intruna. Iti apartin, nu? Apoi am fugit! Da, am fugit! Am dezertat. Am castigat?