Rednic vs lacatus

Degete aruncate in aer la finalul meciului Steaua – Dinamo 1-1. Nu au avut insa acelasi inteles. Asta pentru ca Rednic s-a multumit sa ridice aratatorul si sa le reaminteasca fanilor din Ghencea scorul final. Nu e primul gest care-l face simpatic pe Strambul Rednic. E memorabil momentul in care Puriul s-a apucat sa-i faca dedicatii lui Copos, pe cand antrena la Craiova. “Ce bine-mi pare ca ti-am dat teapa”, cantat de mama focului Rednic, la conferinta de presa de dupa meci. A mai fost unul, poate mai dureros pentru Dinamo, dar la fel de dragut daca stai sa gandesti obiectiv. Dupa o victorie cu Rapidul in Groapa, Rednic aproape dansa pe gazon, in fata camerelor de luat vederi. Gesturi interesante, dupa care e greu sa nu zambesti, indiferent cu cine ai tine. La fel si pe Ghencea, nu a trecut o granita a nesimtirii. Ceea ce nu se poate spune despre fiara in lant Lacatus. Trecut prin razboaie crancene cu gleznele si tibiile adversarilor, pe care juca, antrenorul Stelei si-a amintit de unde a plecat. A ridicat si el doua degete spre fanii lui Dinamo. Nu aratatorul, ci mijlociul, intr-un gest de marlanie. Asteptata, pana la urma. Pentru ca Lacatus nu e vreun academician. E un simplu sclav al lui becali. Adus pentru a potoli tribunele, pentru a sta drepti cand primeste foaia cu echipa, pentru a linge pantofii sefului. Nu-l vezi zambind. E tot timpul incrancenat, exact ca atunci cand a scos din fotbal vreo 3 adversari, dupa ce le-a rupt picioarele. Lacatus, nu ai intors spatele dinamovistilor. Nu lor le-ai aratat degetul, ci fotbalului. Ai fost cineva, acum esti nimeni. Asa o sa ramai. Cu mutra ta posaca, cu al tau caracter indoit. Lasa-ne si lasa-te!