Budapesta + Viena rulz! (partea 1)

Pe Dunare in sus, calare pe urs... Si uite asa am plecat din Bucuresti, in minivacanta de 1 mai. Patru, Doamne, si toti patru. Si cu Petunia 5, manca-o-ar tata de masina neobosita. 4 jumate dimineatza, nici dracu pe drum prin Bucuresti. La fel pe autostrada, doar cateva masini ratacite. 130 la ora, ca doar nu era sa merg ca melcul, stiind ca am vreo 900 de km pana la Budapesta. Probleme doar inainte de Sebes si pe la Simeria, unde am prins semafoare. Si ajungem si acasa. Mmmmm, ciorba de perisoare. Un vis, nu alta. Piure si snitele. Basca prajituri. Cu ghiozdanul plin, plecam spre vama. Caldura mare, monser! Dar AC-ul functioneaza. Cam cu zgomot asa, dar radioul acopera tot. Facut plinul, luat vigneta, tzushti in Ungaria. Drumuri bunicele, radio InfoPro mai bate inca vreo 30 de km si moare. Noroc cu casetele luate de acasa. "Staaaand by meeeeee" se aude din casetofon. Deh, Petunia nu e dotata cu CD. Dar las ca si anii 90 au dat muzica buna. Mai oprim, mai mancam un snitel, mai plecam. Pe undeva ratez o iesire dintr-un giratoriu. "Reconfigurare traseu", striga GPS-ul la mine. Tac si-l ascult. Revenim pe drumul cel bun. Curg kilometrii, intram pe autostrada, se vede Budapesta. Tremur de placere in spatele volanului. In dreapta, Sorin nu stie cum sa mai stea. In spate, Dana doarme, Lari se uita pe geam in cautare de privelisti linistitoare. 100, 80, 60. Scade limita de viteza. Mustacesc. Deh, ma invatesem la 130. Si incepe sa caraie GPS-ul. Prima la dreapta, peste 800 de metri incadrati-va pe banda stanga, a doua strada la stanga. Stanga si dreapta, spune nenea care stie traseul. Dar nu stie ca un ungur nervos nu-mi vede semnalul de dreapta si e la 1 milimetru sa ne ciocnim. Incepe sa boscorodeasca in limba lui spurcata, eu ma duc in treaba mea. Si mai ratez o strada, exact cea cu hotelul. Nu-i bai, ne intoarcem. Motorina este, rabdare este. Si ajungem la Rila. Asa-l cheama pe hotel, nu radeti. Camere ca de camin. 2 paturi, un dulap, o masa, 2 scaune. Fara TV. Nu-i bai, ca numai in camere n-aveam de gand sa stam. Cam dupa 14 ore de la plecare am ajuns la Budapesta. Aventura abia acum incepea. Unde e centrul, domne??? O luam la pas spre mall-ul din apropiere, apoi iar la pas spre... nici noi nu stim unde. Stiu ca am trecut pe langa stadionul lui Ferencvartos (poze pe Facebook!). Sorin ia taurul de... coarne si intreaba cum ajungem la centru. Aflam. Schimbam banutii, luam metroul si pac pac, am ajuns! Simplu. Dam nas in nas cu Vaci Utca. Strada lor pliiiiiiiiiina cu magazine si cu turisti japonezi in cautare de suveniruri. O piata mare te imbie sa stai sa-ti odihnesti oasele, un magazin si mai mare te cheama la shopping. Alegem varianta 1. Si ne punem la un restaurant. La TV, Manchester - Arsenal. Hai baietii! Comandam. Evident, gulas. Eu si Sorin. Fetele au luat altceva. Buuuuuuuuuun rau gulasul, traiasca bucatarul si vitelul care s-a sacrificat pentru a ne potoli foamea. Berea curge ca un izvor de munte. Iar Manchester bate cu 1 la 0. Ce puteam sa-mi doresc mai mult? O plimbare, evident! Ceea ce am si primit. Ne plimbam pe malul Dunarii. Zeci de vaporase taie apa, sute de oameni stau la terase, mii de stele sunt pe cer. Da, poet, stiu. Dam de Podul cu Lanturi, una dintre emblemele Budapestei. Poze peste poze. Turistii japonezi de pe un vapor ved fetele la foto-shooting si dau din maini pentru a intra in gratiile gratziilor. Primesc salutari prelungi. Ne mai invartim pe acolo, facem stanga imprejur, trecem iar pe langa magazine si ne bagam la metrou. Ni se cam inchid ochii. Mergem la hotel. Un dus, o gura de palinca si picam instantaneu. Prima zi, de vis!
Va urma!