Negru, prea mult negru

Zi neagra. Nu a fost nici 13, nici vineri. A fost marti 10. Apropo, La multi ani Mihai, Cristi, Iglika! Dar ce zi. Pe la 1 cade primul traznet. S-a prapadit Gheorghe Dinica. Da, era previzibil, dar fiorul de pe spate tot s-a simtit. Iar montajul de la Pro m-a emotionat crunt. Poate s-a dus intr-o lume mai buna, dar putea sa mai stea aici. Nu l-a trimis nimeni spre Ceruri. Dimpotriva. Ore la rand am incercat sa fac legatura dintre marele Dinica si fotbal. Defect profesional. Mi-am stors creierii. Nu a iesit nimic. Pana acum cateva ore. N-am cerut ajutor. Mi l-a dat insa, intr-un mod crud, Enke. Portarul pe care "Pepene" Nastase l-a invins intr-un Benfica - Dinamo 0-1 s-a sinucis. S-a aruncat in fata trenului, zice-se. Motivele? Doar el le stia. Din pacate, legatura de azi dintre scena si fotbal e moartea. S-a jucat cea mai trista piesa. Nu s-a aplaudat la finalul ei, ci au curs lacrimi. Sper ca maine sa nu mai fiu nevoit sa fac alte legaturi. Nu mai vreau. Odihneste-te in pace, Maestre Dinica! Odihneste-te in pace, Enke!