Londra, partea a doua (cu stadionu` si orasu`)

Ne instalam noi in camera, stam nitzel si hotaram ca e cazul sa mai si plecam. Cu privirea durduliei receptionere infipta pe buca mea stanga, ies din hotel cu Florin. Tinta: undeva sa mancam, ca innebunim de foame. Ca tot omu` cu diurna mica si sperante mari, mergem la KFC. Evident, o pakistaneza cu un zambet chinuit ne intreaba ce kilu` meu vrem. Si alegem. Domne', nu e ca la noi, e mai rau. Nu tu un meniu de crispy. Am bagat niste pulpe amarate, fasole si mai ceva. Si de acolo, direct la metrou, cu directa Stamford Bridge. La metrou, aveam de ales intre 3 linii si un lift. Am ales o linie si am nimerit-o. Doar ca a trebuit sa schimbam la prima statie. Dupa alte doua, iesim la suprafata si intrebam un cetatean unde e stadionu`. La 2 pasi era, pitit intre cladiri. Ajungem acolo, facem pozele de rigoare si ne infigem in magazinul de prezentare. Maiculita, mama, ce era acolo. Pe 2 etaje gaseai tooooooooooooooooot ce voia cucu` tau. De la esarfe, calendare, fetze de perna pana la lesa de caini si ceasuri. Fara cuc, Georgiano, fara cuc! :D Cumparam ce ne trebuie si-l intrebam pe un schilod pistruiat daca mai au ceva cu Mutu in magazin. Mai bine ii spuneam ca i-am frecat mama, ca nu-l jigneam asa. Mi-a raspuns sictirit ca nu mai are. Iesim cu bagajele si cautam sala de conferinte de presa, ca de aia venisem. Peste cine dam? Iulian de la ProTV. Mana cereasca. Ne instalam pe acolo, bagam un suc, o apa. Incepe sa turuie Scolari, apoi Deco. Scurt antrenament Chelsea. Si marele moment, stand-up-ul. Primul din viata. Tot trageam de timp spunandu-i lu` Florin ca ma gandesc la marea formula pe care o voi recita intregului popor doritor de Bufnila. Dupa 10 minute de gandire si vreo 2 incercari ratate, spun in aproape 10 secunde ce am de spus. Si gataaaaaaaaaaaaaaa. Inapoi la sala. Unde ma abordeaza un nene. De la ITV, televiziunea care transmitea meciul. "Sunteti amabil sa ne acordati un interviu dupa antrenament?", intreaba omu`. Zic da. Tiiiiii, uite, bre, ca se adevereste proverbu` cu profetul si cu tara lui. Incepe si Trombetta sa vrajeasca, si Kone la fel. Trece antrenamentul si vine englezu` cu interviul. Ma propteste intr-un scaun de pe Stamford Bridge si incepe. Ca de unde ascensiunea asta, daca s-a bucurat lumea, care e secretul. Si maaaaaaaaaarea intrebare, la sfarsit. A tinut-o pentru final bagabontu`. "Pana acum, Clujul era cunoscut doar pentru Cichi garlz. Crezi ca de acum va fi la fel", zice el. "Cu siguranta. CFR-ul va arata ca la Cluj se joaca fotbal bun. Bine ca le-ati luat voi pe Cichi. Aici sunt sigur mult mai iubite ca la noi", raspund eu si incepe un ras pe noi 2, ceva de groaza. :)). Gata interviul, multumiri, saluturi, tot ce trebuie. Ne impachetam si noi, luam taxiul si spre casa, tata. De acolo, la Burger King, la cina. Si apoi la oras. Initial, voiam sa mergem la magazinul cu mocaciuni. Daaaaaaaaar...Mergem la metrou si ne asezam. Dupa 1 minut, se aude o voce in megafon. "Din cauza... traficul este inchis pe ruta cu magazinul". Sau ceva de genul. Asa ca hotaram sa mergem in centru. Exact, la Embankment, da, pe dreapta, acolo. Iesim direct langa Tamisa. Si langa ditamai podul pe care-l trecem. Dincolo de pod ne astepta Roata aia uriasa. Ameteala te ia daca te uiti in sus. Si apoi pe langa Tamisa, pana la urmatorul pod, cand trecem spre Big Ben si Piata Parlamentului. Incredibila priveliste. Ca tot turistul japonez, am facut zeci de poze, scurgandu-ne incet spre Trafalgar Square. Apoi la Buckingham. Apoi in taxi, ca incepuse naibii ploaia. Oricum, privelistea e incredibila, e greu de redat in cuvinte frumusetea Londrei. Cladirile vechi sunt pastrate impecabile, alea noi au locul lor, unde nu deranjeaza, totul e pus la punct. Dupa vreo 2 ore, ajungem acasa, franti. Dush. Apoi dau drumul la TV. Florin sforaie deja. Pe BBC3 e Family Guy. Perfect. Un final excelent pentru o zi superba. Despre aventurile din ziua a doua, in curand, pe blogul lui Bufnila. Noapte buna!