Cu sania la Arieseni

Si uite asa a trecut si vacanta. adica 7 zile pe care le-am avut de Craciun. Duminica seara am iesit de la munca, pe la 12 m-am pus la somn, cu gandul sa plec pe la 4 spre casa. La 12:20 am decis ca nu pot sa dorm, am pus bagajelul in masina si tai-o! Drum bun, lume putina. Din pacate, prin lumea aia putina a fost si un echipaj de politie care s-a nimerit exact cand depaseam 3 tir-uri pe linia continua. Pac pac, gata permisul pentru o luna. Pashtele ma-sii. Din 6 ianuarie sunt pieton. Am ajuns acasa cu bine. Marti dimineata, suna Mihai. "Hai la munte!". Uite ce suflet nobil, imi spun. Dupa care continua: "Mi-am uitat hainele acasa!". :)). M-am induiosat pana la lacrimi, am pus iar bagajul meu in masina, apoi bagajul lui si dau sa plec. Tzzzzzzzzzzzzr, suna iar telefonul. "Vezi ca tre sa iei 2 gagici, sa le aduci aici", spune Mihai. Si ma duc sa le iau, fara sa stiu ca incepe un mic cosmar. Cosmar care a avut pretul lui. Vedem mai incolo. Si ma duc spre gagici. Mi se zbate un nerv cand le vad. Doua fufe, imbracate "de firma". Ulterior am aflat ca una din ele e... cum sa spun... cea mai buna prietena a barbatului, daca ma intelegeti. Daca nu intelegeti... e CURVA. Nu aici, ci in Occident. Si plecam spre munte. "Si ce mai zici?", ma intreaba una. Le raspund in doua silabe si incep sa vb intre ele. "Fata, dar cum ai vrea sa fie iubitul tau?". "Fata, inalt, cu tepi, imbracat in versace", raspunde cealalta, dandu-mi senzatii acute de voma. Ma abtin, iar discutia lor decurge intre aceleasi repere paaaaaaaaaaaaana la Arieseni. Dupa Campeni, o zapada ca-n povesti. Asa ca o las mai moale. Drumul e bun, totusi. "Vezi ca ti-am umplut scaunul de scame", spune cea de pe locul mortului, fara sa-si dea seama ca si-a dat cu firma (de haine) in cap. "Las ca o sa cureti tu cand ajungem", zic. "Da` ce, sunt femeie de serviciu?", imi raspunde, punandu-mi nervii la incercare. Usaaaaa, usaaaaa! Raman calm, pentru ca am aflat ca voi primi 1 milion pentru drumul asta. Adica motorina, o masa si un pahar de vin. Pai e bine, nu? Ajungeeeeeeeeeeeeem. Toata lumea ne astepta. Adica Mihai, Steli, doi prieteni plus un braziliao. Fotbalist. Pasez bagajul uitucului si ne dezbracam/imbracam pentru partieeeeeee. Cu masina mergem pana acolo. Ninsoarea nu se mai oprea. Si ce bine era. Lume destula pe partie, dar se putea si mai rau. Mihai ia o sanie, sa ne dam noi, veteranii. Ronaldinho ia snowboardul, pentru prima oara in viata. Alinutz ia schiurile, iar Bogdanel ia fetele la suc. Ma rog, bautura. :D. Ne dam cu sania. Eu fac poze, dar dau si o tura. Zapada mi-a urcat pana la genunchi. Dar e tare bine. Atmosfera de sarbatoare. Brazilianul mai cade, mai merge 10 metri, iar cade. Numa` bine pentru fotograful din mine, care reuseste poza anului. Daca fac rost de ea, o pun aici. Dupa o ora si ceva de distractie, ne retragem spre cabana. Stam la povesti, ca sa mai treaca vremea pana la cina. Hmmm, cina. Ce amintire semi-trista. Ma pune dracu` sa comand Calzone. Avand in minte pizza senzationala de la Cuptorul cu Lemne. Credeam ca asa e si aici. Dupa o ora si ceva de asteptare, timp in care Regina isi facea de cap la Acasa, vine "pizza". Trei bucatzele de aluat, taiate separat, cu ceva inautru, probabil. Am zis ca nu e adevarat. Nici n-a mai contat gustul, oftam din greu gandindu-ma la pizza de Bucuresti. Nu m-am saturat, evident. Si am mai cerut 4 mici. Aia ceva mai buni, chiar daca erau facuti pe aragaz. Mi-am potolit foamea. Dupa aia... Stiu, va asteptati sa zic: dezmatz cu bautura si femei. Nu chiar. Mai degraba cu remi sau rummy, cum naiba s-o scrie. Eu, Mihai si Steli, bosorogii. Tinerii erau la baute, cu fetele. Campion a scris pe mine la remi. La fundu` gol i-am batut. Din pacate, abia pe finalul jocului am descoperit ca putem auzi mai bine UTV. Un reglaj fin si am reusit si ascultam si ceva muzica. Si ne ia somnul. Dupa un dush, tzushti in pat. Ce sa dorm? Mihai si-a inceput recitalul de sforaituri. Sforaia si patul sub el. Cred ca pe la 4-5 am adormit. Iar la 9 si ceva trezireaaaa. Pentru micul dejun. Din fericire, din partea casei. Din fericire 2, bufet suedez. Baga, tata! Omleta, carnaciori, salam, parizer, cereale, branza, lapte, ceai, tot ce voiai. Mi-am umplut burta, am raschetat toaaaaaaaate geamurile de la masina si spre casa. Din fericire 3, la drumul intors l-am avut si pe Bogdanel in masina, care a mai inclinat balanta discutiilor. Desi ninsese muuuuuult noaptea, drumul era supercurat. Din pacate, am avut vreo 4 opriri. Domnisoara care face placere barbatilor s-a resimtit dupa o noapte alcoolica. Cred ca nici serpentinele nu i-au prins bine. Hihi. Chiar si asa, ajungem acasa. Acolo unde ma astepta bradul gol-golutz, sa-l impodobesc.