Londra, venim!

2:30 Nu reusesc sa adorm. 3:30 Ma uit pe pereti. 4:30 Dorm. 5:30 Trezirea. Cam asa a fost inainte de plecarea spre Londra. Pe la 6 m-am dus la taxi. "Spre Baneasa", zic. Si pleaca omul. 30-40 la ora. Cred ca am prins cel mai lent taximetrist de pe lume. "La cat va pleaca avionul", intreaba. "La 7 si ceva", ii spun, ca sa-l mai grabesc. Imediat, acul vitezometrului urca. Si ajungem, nu inainte de a-mi povesti ce viata grea au taximetristii. Ajung la Gara de Nord, pardon, la aeroportul Baneasa. O mare sala de asteptare, plina de cetateni. Colorati si albi. Vine si Florin, facem check-in-ul. Si trecem la verificarea bagajelor. Politistul de acolo ma intreaba: "Ne stim de undeva?". Am intepenit. De unde naiba sa-l stiu. "Te-am vazut aseara prin Titan. Acolo stai, nu?", spune el. Mi-a revenit respiratia. Zic da, pun cureaua la loc si ma pun pe asteptat. Eu si Florin ne rugam ca familia de conationali veniti din India sa plece la Roma. Ghinion. Cand se anunta imbarcarea, caldararii vin cu noi. Si mergem cu autobuzul spre avion. O blonda imi zambeste, ii raspund, desi aveam ochii carpiti de somn. Incepe marea instalare. Intr-un avion care avea o bulina rosie pe el. M-au trecut niste fiori. Toata lumea cu bagaje, cu catzel, purcel, cocosel. Plecam, evident, cu niste minute intarziere. Decolarea, impecabila. Stewardesele, delicioase. Mai putin una, care seamana cu un aborigen. Trei ore mai tarziu, aterizam. Impecabil din nou. Pe Stansted, un aeroport la vreo 50 de km de Londra. Primul soc, linistea din aeroport si covoarele de pe jos. Al doilea, de la terminal ajungi la cladirea mare cu un fel de metrouletz. Foarte misto. Ne aliniem la pasapoarte. Dau un Hello cu accent uzbec si trec mai departe. Luam bagajele si ne ducem spre tren. 45 de minute cu expresu` de Stansted - Liverpool Street. Peisaj relaxant, tomnatic. Casute peste tot, barci si vaporase pe canale. Si niciun balcon la blocuri. La asta m-am gandit tot drumul. De ce n-au aia balcoane? Unde iesi cand vrei sa iesi? Noroc ca ne-am apropiat de Londra. Am vazut cladirea-ou, tre sa caut sa vad cum o cheama, si am ajuns la Liverpool Street. Un fel de Gara de Nord cu trenuri si metrouri. "Mergem cu taxiul", zic. Ne ducem la un nene taximetrist, cu un taxi din ala tipic londonez. "Nenea, nenea, cat face pana la Cromwell Road?", intreb. "22-25 de lire", zice. Perfect. Ne urcam si incepe calatoria. Face dreapta, merge 10 metri, se intoarce. Era blocaj. Si o ia pe stradutze. Si mergem, si mergem. In stanga, Roata de pe malul Tamisei. Apoi Palatul Parlamentului. Trecem prin Trafalgar Square. Prin fata Palatului Buckingham. A fost ca un tur al centrului orasului. Si ajungem si la hotel. Inauntru, o domnisoara de culoare. Cand a vazut ca suntem din Romanica, si-a adus aminte ca are o prietena de pe meleaguri carpato-danubiano-pontice. Si mi-a dat o harta a metroului. "Pentru tine, gratis", spune purcelusa si-mi arunca o bucata de zambet. Brrrrrr, repede in camera, ca sare asta pe noi. Camera, ok. La patru stele era si culmea sa nu fie asa. Vederea insa mi-a provocat un suras mai degraba amar. Fereastra dadea exact in cladirea de langa, asezata la vreo 5-6 metri. :))). Plasma pe perete, paturi mari, baie impecabila, minibar dezolant. Nu tu un uischi, nu tu o bere, doar ceai. "Pai pentru ceai ne-ai luat 60 de lire garantie?", izbucnesc. Dar imi trece. Urma sa plecam spre stadion. Asta, mai incolo. Ramaneti cu noi pentru noi aventuri la Londra.