Londra, partea a patra (meciul)

Forza, forza CFR! Cam asta fredonam in timp ce mergeam spre metroul de la Gloucester Road. Da, ala pe dreapta, cum mergi la KFC. :-j. Ne bagam in gaura si asteptam metroul. Atmosfera, destul de soft. Imi zambeam in cioc. Habar n-aveam ce va fi peste o statie. Unde a trebuit sa schimbam. Stiti cum e la metrou la Bucuresti la ora de varf? Bun, acolo erau de 3 ori mai multi oameni. Au trecut 3 metrouri si noi tot pe peron eram. "Bai, trebuie mai cu tupeu", zice Florin si ne strecuram printre romanasi cu tricourile CFR-ului si babute care se intrebau ce dracu` e aia Cluj. No, ajungem, dupa 2 statii in care am stat ca sardelele. Iesim de la metrou. Ce sa vezi? Albastru caaaaaaaat vezi cu ochii. Adica pana in cladirile de vizavi. Lume multa, multa, prunci, mosi, babe, baieti cu tatuaje cu cap de mort si domnisoare pistruiate doritoare de cuc de Ballack sau Drogba. "Calendarul!", isi aminteste Florin. Trebuia sa-i ia un calendar cu Chelsea unui amic. Si se avanta in magazinul clubului, plin ca o sala de cinema la un film cu James Bond. Eu stau afara, langa panoul cu Lampard. Imi vine sa vomit de la mirosul care razbate de la rulotele la care se vand carnati cu varza. Altceva nu vad ce ar fi putut fi de mirosea in halul ala. Si ajungem, in sfarsit, la sala presei. Infulec un minisandwich, bag un pecsic la buzunar si mergem la masa presei. Cand ies, tot stadionul urla: Bufnila, Bufnila! Imi dau doua palme si-mi revin. Canta pentru Chelsea. Iulian de la ProTV imi spune ca m-a vazut pe ITV. Ptiiiii, ce mandru mi-s. Masa presei era la vreo 5 metri de tataie Scolari. "Ce s-ar intampla daca i-as da cu sticla de pecsic in cap?", era intrebarea care ma bazaia. Ies baietii. Hai CFR-ul. Undeva in stanga, vreo 2000 de romani urla pana nu mai pot. In unele momente, domina atmosfera. Astia de la Chelsea au una si buna. "C'mon Chelsea". Imaginatia a murit ingropata sub o poarta de pe Stamford Bridge, e clar. Mai vb cu Bibi, ma mai stramb la un englezoi de 12 ani care face pe el de emotie cand Deco face un dribling, mai trag o gura de pecsic. Dau spurcatii gol. Pffffff, ce naspa. Englezoiul de langa tipa ca toti dracii. Pauza. 1-0. Mai bag un pecsic, ma mai incalzesc in sala, ma mai gandesc o data la frumusetea Londrei si la cat de urata era vanzatoarea de la KFC. Detalii, detalii. "Bianco, la poarta asta le dam gol. 2-1 se termina", proorocesc la inceputul reprizei a doua. Dar nu mai sunt langa Bibi, m-a impins Florin la margine, chiar langa englezoi. "Daca o fi venit cu tac'su?", ma intreb. Dar Kone da gol si se duc dracu` intrebarile. Gooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooolll!!! Tipam noi ca toti dracii. Bai, ce gol. Ia de-aici, englezoiule, si-i arat deshtu`. Da, da, in minte, evident, ca mi-o luam daca as fi facut gestu`. Hai, baietii, ca se poate! Dar nu s-a putut. Au dat tristii gol. 2-1 s-a terminat. Cum am zis. Oracol scrie pe mine cu marker albastru. Gata meciul, gata cu Trombetta la Cluj, gata cu joaca. Conferintele de presa trec repede. Trombetta are un zambet pe fata de zici ca e Louis de Funes gadilat cu o pana de gasca de o superba amazoana. Scolari se impiedica in limba engleza, dar ne explica faptul ca totul e ok. Sa fie la el acolo. Acuma, fuga fuga la zona mixta. Adica langa gazon. Vin Trica, Muresan Gabi, Culio, chiar si Deco. Ce baiat! Si plecam dracului acasa. "Sa vezi ca e cancer in camera", ii spun lu` Florin. Ca nu stiu cum apasasem pe acolo si vajaia al dracu` vantu`. Cand colo... surprizaaaaaaaaaaaa. Cald si bine. Si dush. Si iar la tv, doar doar m-oi vedea. Nik. Vad rezumatele. Family Guy n-a mai fost. Deh, zi importanta. De Liga. Zi care se termina cand inchid ochisorii. Gandindu-ma ca peste 10-12 ore plecam spre casa... Totul despre drumul cu avionul si purcelusele incarcate de cadouri de la Bruxelles, in episodul urmator din serialul "Bufnila si Manolache la munte si la Londra"!