"Iubiri" de metrou

Sa mai lasam dracu` fotbalului, ca si-asa ne ocupa aproape tot timpul. Azi o iau pe aratura. Mai stiu eu pe cineva care face asta, scrie in ProSport si ia o carutza de bani. Bineinteles, nu am pretentia ca astern ganduri la fel de bine ca ea. Acum 2 ore am venit acasa, cu metroul. Inghesuiala, nebunie, mirosuri teribile. Cu toate astea, am dat la o parte neplacerea. De ce? Simplu. Pentru ca la Timpuri Noi s-a urcat o domnisoara foarte frumoasa. Cum ziua mea norocoasa este azi, zana a avut loc doar langa mine. Era tipul acela de femeie pe care ai vrea-o oricand si oriunde. Da, e ciudat. Pentru ca nu stii ce gandeste, cum vorbeste, ce principii are sau nu, daca are iubit sau nu. Dar pentru cateva minute, ramai doar tu cu ea in metroul care gafaie spre Titan. La inceput, cate o privire jucausa, dar scurta, nu cumva sa spuna ca te holbezi la ea ca un tzaran de la Chitila. Intai ma uit eu, apoi urc privirea in tavan si simt ca se uita si ea. Mai trece o statie, mai o ocheada. Pe la Dristor, privirile ni s-au intalnit. Curios, nu a intors capul. Vreo doua secunde eram ochi in ochi. Ne-au inflorit zambetele la coltul gurii. Iar apoi intrebarea cea mai grea: Unde coboara? Vine Salajanul. Ramane in metrou. Rasuflu usurat. O mai privesc o data. Offf, ce i-as mai face...imi spun in minte. Un gand jucaus, nu pervers. Trenul franeaza. Titan. Oftez. Aici cobor. Ma uit in spate, hop si ea. Daaaaaa, strig de fericire. Strig in mine. Iar apoi, inevitabilul. Eu ies pe la parc, ea pe la posta. Inca o aventura de 20 de minute. Inca o amintire placuta. Are si metroul partile lui bune. Abia astept sa merg maine spre serviciu...