Viata la Prima TV

Sodomizat psihic de unele persoane si de unele ganduri, dar si adus de spate dupa programul de munca, am decis sa parasesc ProSportul si sa-mi indrept pasii, creierul si kilogramele in plus spre Prima TV, atras de perspectiva unui program uman, dar si de efervescenta sefului Sorin Barbu. Entuziasmul cu care mi-a prezentat ce vrea sa faca acolo m-a convins. Aveam nevoie de o schimbare. Si am acceptat imediat pariul. Fara a fi speriat ca nu as pricepe ceva sau ca un anume program pe calculator mi-ar da batai de cap. Totul se invata. Si am anticipat bine. Chestia in care se scriu stirile se invata in maxim 20 de minute, ca sa ma uit la inregistrari am nevoie doar de cashti si de ochii deschisi. Restul, vine de la sine. Si de la montaj, bineinteles, acolo unde se coace stirea finala. Pac, pac, cum ar zice unii. Cu vointza se face totul. Mi-a crescut inima cand mi s-a spus fie ca "scrii bine si repede", fie ca "esti un castig clar pentru redactia sport". Cum as putea sa nu apreciez asta muncind cu spor? Oamenii aia mi-au acordat increderea lor. Si nu as face nimic ca sa le amagesc sperantele. In plus, nici in visele cele mai bune nu ajungeam la ora 7 acasa in timpul Europeanului. Bineinteles, si salariul este mai mare. Dar nu a fost asta argumentul decisiv. Cine ma stie, poate sa jure cu mana pe Biblie. :). Pana acum, totul e bine. Sper sa fie asa si in continuare. Iar JURNALUL DE SPORT DE LA ORA 19:00 sa creasca. Am incredere ca asa va fi. Cu toti cei de acolo, in frunte cu Diana. (Dai o bere, da?) :))