Hai la festivalul dulciurilor... sau nu

Ca dulciurile imi plac nu cred ca mai e secret pentru cineva care ma stie. Nu degeaba am ajuns la xxx kile. (depinde de cantar) :D. Iau Adevarul de seara de ieri si pe ditamai pagina 4 vad ca s-a deschis Festivalul Dulciurilor. Taman la Palatul pruncilor. Ieri nu stiam unde e asta, am aflat azi. Programez intalnirea cu o frumoasa domnisoara, sa-i spunem Roxana, si ne vedem la Tineretului. Cica acolo e Palatul. Mult spus Palatul. Dar despre asta intr-un episod urmator. Dupa ce trecem e haitele de baieti si fete care impart pliante cu pdl si psd si ce dracu` or mai fi, ajungem si la Festival. Afara, niste baieti care invarteau de zor kurtos colacii. Miroseau bine. Colacii, nu baietii. Clienti insa pe nicaieri. Dam sa intram la festival. In Adevarul scria ca e moka. Pe usa de la intrare: 5 RON. Atras de miros, dar si de imaginea pe care mi-o facusem, cu zeci de torturi si prajituri care mi-ar fi zambit, am platit si am intrat. Cand colo, semidezamagire. Locul unde se desfasoara festivalul e un pic mai mare decat camera mea. Martipane, torturi, prajituri, cornuri, vin??, eterna si fascinanta fantana de ciocolata, ciocolata de belgia, baclavale. Dar ingramadeala rau. Si o atmosfera cam trista. Nici modelele care imparteau pliante nu aveau zambetul pe buze. Nici macar o urma de ciocolata calda. Da` nimic. Cam 3 minute a durat "vizitarea" tuturor standurilor. Si vad pe o sageata "Cafeneaua actorilor". Oooooo, salata Act 4 era in capul meu. Ma si vedeam cu ditamai bolul de salata in fata. Cand colo, dezamagirea numarul 2. Nu aveau mancare la Cafeneaua de tineretului. Meniul lor se rezuma la 6 prajituri, din care am luat una, si vreo 10 bauturi. Atat. Atmosfera si mai trista decat jos. Plus prunci care guitau intr-un loc destinat lor. Noroc ca discutia cu Roxana a fost plina de rasete, ca altfel ziceai ca-i priveghi. Plecam, mai dam o tura si donsoara vede ca se da ciocolata pe banana la un stand. Evident, coada de 50 de metri. In fata mea, un porcusor de 9-10 ani, care aproape ca ma ajunge la dimensiuni. A luat o felie de banana cu ciocolata si s-a pus la rand pentru inca una. Vede el mai incolo... Luam baclavale. Singura amintire fizica de la acest festival. Abia acasa aflu de la Roxana ca expira azi. Asa ca acum, daca va intrebati ce fac, mananc baclavale. Cred ca am acum in corp zahar cu niste sange, nu sange cu zahar prin el. Cine chiar n-are ce face acasa poate merge la festival, dar nu va fi entuziasmat. Poate doar daca o sa caute cine stie ce produse speciale si scumpe. Era o taraba cu asa ceva. La plecare, baietii tot invarteau la colaci... Si la fel de pustiu era in jurul cortului lor.