Samuila imi provoaca sila

Na, ca a iesit si rima. In ultima vreme, s-a intamplat de cateva ori sa-mi fie greata ca fac parte dintr-o breasla in care sunt oameni precum Samuila sau altii. Sa ma explic. Nu cred ca este zi in care vreun articol din prosport sau gsp sa nu fie considerat mincinos de vreun conducator / jucator. Ieri, Paszkany a vorbit 5 minute despre un material din prosport. Minciuni, minciuni, minciuni, cam asta a fost ideea. Si asta aud cam de 2 luni incoace de la seful CFR-ului. Si de la Cartu. Si de la atatia multi altii. Sunt convins ca sunt destule articole adevarate, dar protagonistii nu vor sa recunoasca. Dar sunt si mai multe inventii. S-a ajuns mult prea departe. Ma suna prieteni care citesc ziare si ma intreaba daca e adevarat ce scrie despre una sau alta. Le spun ca nu. Si ii sfatuiesc sa nu mai arunce banii pe prostii. Pe cand eram la prosport, parca era altceva. Nu merg mai departe cu rationamentul. Dar sa revenim la titlu. Televiziunile de sport au devenit doar televiziuni de scandal. Cu moderatori avizi de sange, scandal, injuraturi, jigniri. Unul dintre ei, Samuila Silviu Tudor. Il cunosc, am comentat cu el, parea baiat ok, decent. Ne-am inteles bine. De cand a ajuns la gsp, parca a innebunit. Reteta lui e simpla. Telefon la ciobandante si dupa aia, Dumnezeu cu mila. Daca nu ma insel, a lui a fost emisiunea cu "boala" lui Dragomir, data in vileag de oier. Radea in draci de priapismul lui Don Mitica. Acum 2 zile, alta mizerie. Duelul oribil dintre "magraonul" Iancu si "homosexualul" Piturca. Am vazut si eu filmuletul si am ramas prost. Nu tu o interventie a lui samuila. Nu tu un "va rog sa va masurati cuvintele". Nu tu un "va tai telefonul", cum ar face un om cu minte. Nici gand. "Ati auzit, domnu' Piti, ce a zis de dumneavoastra?", a fost tot ce a iesit din gura si creierul moderatorului. A urmat un spectacol grotesc, abject. Inteleg nevoia de audienta pentru un post care nu ofera mai nimic. Dar nu se mai poate asa ceva. Romania a ajuns o mare cocina. Ne plangem ca nu avem fotbal bun, dar cum sa ai, in conditiile astea? Totul e putred. Iar oameni care vor sa civilizeze lumea, gen Razvan Lucescu, sunt luati la misto. Mai ales de multi ziaristi. Pacat. Uneori, nici lamaia nu ajuta.
PS: Raman in presa, pentru ca-mi place tot (sau aproape tot) ceea ce fac. Pentru ca nu ma simt "coleg" cu unii asa-zisi ziaristi, care si-au rupt voit coloana vertebrala.

Sa inmormantam bine!

Ce sa mai zic? De ce sa-mi mai bat capul sa inteleg ce vrea infometatul telespectator de stiri din sport? N-are rost. Tocmai m-am uitat pe niste audiente. Si m-a luat cu durere de sale. Ma rog, aia e de azi-dimineata. Ce naiba m-o fi prins... nu stiu. Revenind. Inmormantarea celui mai mare poet (banuiesc ca la propriu) a facut audiente incredibile. Aproape un milion de oameni au stat in fata tv-ului, ca sa vada un sicriu coborat la 2 metri sub pamant. Brrr, ce atractiv! Discutia ca realitatea si antena au depasit otv la nivel de macabru si indecenta e alta. Stau si ma intreb, ca boul in fata calendarului. A fost o duminica superba. Parcurile asteptau oamenii. Terasele la fel. Ei au preferat sa vada un mort. Concluzia? Una tipic ardeleana. Romanie, cum te hului!

Scandalul perfect

Lilica, muica, scandal mare la Cluj! Ceata de flacai costumati in alb si rosu n-a putut intra pe stadion, la meciul cu CFR-ul. Mai bine asa, zic eu. Oricum nu aveau oamenii aia ce sa vada. O echipa praf, condusa de un antrenor caruia ii miros manecile camasii a vopsea. Reeevenim. Scandalul asta a picat la marele fix pentru marele butonar Borcea Cristian. Urla gurita lui pe la toate televiziunile. Ca Paszkany e un purcel, ca Muresan are coada imbarligata, ca soarele nu rasare din est. Totul despre scandalul cu fanii. Al dracu Borcel, acum i s-a aprins beculetul in legatura cu fanii. Mult-iubitii fani, pe care ii respecta de urla respectul in el. Dar niciun cuvant despre Andone, despre jocul jalnic al echipei, despre faptul ca printul a ramas fara coroana, iar impresarii fara marfa la export. Nimic. Haosul e ascuns sub pres. In schimb, scandalul cu suporterii e scos pe taraba, ca o paine calda si aburinda. Manevre securiste, domne! Ne-a aratat nea Nicu Badea cum se face. Pa si pusi! Mai stam o tura pana sa ajungem in Sampion Lig!

Faza anului

Pot sa pun pariu ca multi nu-si dau seama care e problema la print-screen-ul ala. Omul a jucat cu doua ghete de culori diferite. Treaba lui. Ca sunt turcoaz si portocaliu, sa fie sanatos. Ca a dat gol, bravo, baiat gigel! Pentru cine n-a vazut meciul e asa cum zice Apostol Eduard. Pentru cei care au vazut meciul e o mica problema. Flacaul ala de la Gaz Metan a dat gol cu capul. CU CAPUL! Nu cu gheata portocalie, nu cu gheata turcoaz. CU CAPUL! Un dolar, doi dolari, la Apostol ochelari! :))

La filmari

14 grade la oras. Vreme numai buna de iesit la plimbare. Nu am ratat ocazia. Ma gandeam sa-mi iau 2 covrigi cu stafide. Si am plecat. Deodata, vad niste mese, ca la terasa. Dar nu era niciun birt prin preajma. Mai fac doi pasi, niste reflectoare mari. Hop si un chiosc de ziare fals. Hop si o statie de metrou falsa. Hop si actori. Ietetete! Se filmeaza! Niste flacai si niste fete in haine de anii 70 se invarteau pe acolo. Am ramas si eu gura casca. Vreo 4 masini vechi leneveau pe trotuar. "Figurantii, atentie!", striga cineva. Regizorul, banuiesc. "Motor!" Si se filmeaza. Eu stau gura-casca. Altii, romani verzi, injura printre dinti, ca au fost nevoiti sa astepte 30 de secunde pana sa treaca de pe un trotuar pe altul. Romani... Ma invart pe acolo, fac niste poze si plec in drumul meu. La Universitate, ce sa vezi? Nu, nu alta echipa de filmare. Ci un fel de targ romanesc. De unde mi-am luat un kurtos unguresc. :D Foarte bun, cu scortisoara. Zambea soarele la mine, zambeam si eu de pofta. Mi-am alinat pohta si m-am grabit spre Cismigiu. Banuiam ca filmarile aveau sa continue. Si am banuit bine. A aparut si o blonduta frumusica foc. Nu era figuranta. Adica nu la propriu. Restul, nu cunosc. A aparut si Elvis! Statea undeva langa Arhive si astepta sa apara si el in cadru. N-am mai stat. Astept sa apara filmul. :D

Nu parca, ba!

Bucurestiul are si partile lui simpatice. Ma impiedic de ele destul de des. Azi, am iesit sa dau niste bani. Pentru RCA. Am nimerit la un nene care batea 10 caractere pe minut. Si cum ai mei au tinut mortis sa am doua prenume, a cam stat omul ceva vreme pana sa completeze tot catastiful. Am plecat, mai slab cu cateva milioane si mai batran cu vreun sfert de ora. Am luat la pas Cismigiul si am venit spre casa. Cand sa intru in curte, o masina dadea sa zboare. Adica aia de sus. Avea stergatoarele in aer. Soferica parcase unde nu trebuia. Si ce s-a gandit ala cu locul de parcare? I-a ridicat stergatoarele si... Acuma vine partea buna. I-a desenat pe geamul lateral ca NU E VOIE SA PARCHEZE. Nu a fost prea inventiv omul. Daca eram eu, nu scriam cu creta, ci cu cheia. Sau ii faceam schema pe o foaie, ii spargeam geamul si-i lasam foaia pe scaunul din fata. Haha, ce voinic sunt! :-j M-am uitat mai atent la masina. Pe bord avea o insigna de politist. Ma mir? Nu.

Ce merita?

Scena din centrul Bucurestiului, in fata Teatrului National. O fatuca merge spre Romana. Din fata vine un tigan la vreo 25 de ani, care trage dintr-o tigara. Cand se apropie de ea, flacaul ii sufla fetei fumul de tigara in fata si latra: Toata viata ta ai luat-o in gura! Am ramas blocat. Mi-au venit in minte scene din Dexter. Cred ca m-am uitat prea mult la serialul asta. Tot ce am putut face a fost sa-i arunc o privire crancena minoritarului si sa ma gandesc la mailat si la altii ca el. Specia asta e o rusine pentru omenire. Nu trebuie sa generalizam, bla, bla, bla. Nu trebuie, dar astia sunt un cancer. Nu zic ca romanii sunt mai breji, dar nu despre asta e vorba. M-am saturat sa tot vad tigani care fac ce vor, pentru ca romanul e tolerant. Sau speriat. Pana cand?

Sunt un om rau...

Sunt mai ambitios la munca decat acasa. Am scris poezii. Sunt gelos. Ma deranjeaza ca eu sa muncesc, iar altul s-o frece. Sunt posesiv. Am slabit 10 kile intr-un an. Vreau sa detin controlul in ceea ce fac. Am inceput o carte. Comunic mai bine in scris. Ma prefac vesel cand stiu ca am facut o boacana. Imi place Dexter. Serialul, nu desenele animate. Imprumut fara probleme lumea cu bani. Stau mai mult in casa. Vreau sa-mi cumpar apartament. Injur prea mult in masina. Imi place sa merg la Cluj. Vreau sa schimb lumea in care traiesc. Sufar cand pierde Dinamo. Ma uit la Friends. Vreau sa conduc un Ferrari. Am gresit cand n-am ramas in Franta. Am putini prieteni. Sunt mandru de ce am realizat in ultimii 5 ani. Sunt morocanos. Nu mai vreau copii. O ador pe nepotica Alexandra. Stau prea mult pe net. Vreau ca lumea sa ma accepte asa cum sunt. Nu pot sa ignor o femeie care-mi place. Vreau ca Bucurestiul sa nu fie asa aglomerat. Iubesc o femeie care e prea departe. Fac cumparaturi noaptea, ca sa nu fie lume imprejurul meu. Sunt un om rau?

Frustrari romanesti

M-am rugat ca Franta - Romania sa nu fie comentat de behaitorul-sef "ba, mocanu". Rugile mi-au fost ascultate. Alti doi flacai au fost la microfon. Pana la 1-0, toate bune si frumoase. Comentariu bun, echilibrat. Golul marcat din ofsaid de Remy a dat insa tonul frustrarilor. Nu stiu care din cei doi a fost virulent nevoie mare. "Sa va stea in gat golul", "acum se vede cine fura la Paris", "sa-i trimiteti acasa cu 300 de euro" au fost doar cateva din mizeriile debitate de flacaul care-si spune comentator. Ma mir ca n-a bagat-o pe aia cu "perversa de pe paris". Ca tot e la moda. Nici mie nu mi-a cazut bine reusita francezului ala 100%. Dar sa incepi sa arunci cu rahat in toti si in toate e total deplasat. E frustrare adunata, care izbucneste la primul semn de slabiciune. Curios sau nu, aceste comentarii vin la protv. Comentariu de cartier, de mahala, de state de romania. Hai Romania!

Din dragoste

Vineri seara, Lipscani. Lume, cata frunza si piatra cubica. Saracie? Haha! Nu mai ai pe unde sa te misti. Eu stau. Astept un prieten care intarzie si o sotie care n-are cum sa-l readuca pe linia de plutire. Ma infig langa un stalp, vizavi de un bar sport. Ma uit la toate plasmele. Ma uit la toate gagicile. Multe din ele, cu tocuri. Se tin de flacaii care stiu ca pentru asta au fost alesi sa umble prin dalele de pe Lipscani. Dinu Vama da din gura la dolce sport. Si Mihai nu mai vine. Atentia imi e atrasa de o discutie telefonica, intre doi porumbei.
El: Ce faci? Unde esti?
Ea: (nu se auzea)
El: Cum adica esti de jumate de ora inauntru? Sa vezi ce te trag de tate!!!
Ea:...
El: Te mai dor ovarele?
Brrr, ce mai discutie! Si Mihai nu mai vine. La saormarie e coada mare. Pe strazi curge lumea spre zecile de birturi. Doua fete trec prin spatele meu. Una, ofuscata tare. "Auzi, fata, m-a dus azi la muzeu. Eu, care in 27 de ani n-am ajuns pe acolo!!!" Ce nu face lumea din dragoste...

Alina feat Grasu XXL - Jungla (HD Official Video)

"Vizita" la Cocor

Ca tot omul care nu are ce face in zilele libere, am tras o mica plimbare. Traseul obisnuit. Unirea - Universitate - Cismigiu - casa. Lume multa pe strada la ora 4. De inteles. Ajung la Unirea si-mi zic: hai, ba, in Cocor! Hai! Si m-am dus, cu sperante mari. Nu ca as cumpara ceva, ci sa vad ceva lucruri faine. Primul lucru vazut a fost un flacau care baga o saorma langa usa unui magazin care se va deschide candva. Parca se ferea de cineva, asa statea. La parter, nimic interesant. Urc. La etajul 1, numai lucruri de femei. Pffff, so far, so bad. Urc. La etajul 2, lucruri de... evident, femei. De ce dracu' n-or fi scris la intrare ca e magazin exclusiv feminin. Pare-mi-se ca am urcat si la 3, unde am dat peste... lucruri femeiesti. Stanga-imprejur si coborat 3 etaje, iesit, cumparat 2 covrigi cu stafide si dus spre casa. Tot a meritat plimbarea asta. La intersectia de la Capsa, el si ea se certau. Ea, cu un cap mai mic decat el. A contat cand i-a dat doua palme intr-o secunda? Nu. Deloc. Nici mrrr n-a zis flacaul. A incasat si au plecat amandoi. Hai cu Ciresica!

Vine o zi...

http://www.youtube.com/watch?v=CW52Tcq64Hs

RIP!

Lacrimi...

Ce zi trista... Infernala. Cineva drag s-a dus intr-o lume mai buna. Ce prostie! Preferam sa fi ramas in lumea asta rea, s-o mai fi vazut, sa mai fi povestit de una, de alta. Innebunesc gandindu-ma ca am tot amanat telefonul care sa-mi fi adus un "Servus, Alin" care mi-ar fi inseninat orice zi. Plang cand ma gandesc ca am amanat un drum care m-ar fi dus alaturi de dumneaei. Simt un gol. Ne-am vazut putin, dar caldura din ochii doamnei m-a facut sa trec peste momente grele. Cuvinte mari? Nu. Durere multa. Prea multa. De ce trebuie cei buni sa plece atat de repede? De ce? E nedrept... Sper sa se odihneasca in pace acolo sus si sa ne mangaie cu privirea-i calda. Imediat dupa ce am primit vestea cea grea, am sunat-o pe mama. Ar trebui s-o fac mai des. Prietenii vin si pleaca. Parintii raman pentru totdeauna...

INGrija mare

Tocmai am venit de la bancomat. Am scos si eu niste leuti. Nu de alta, dar ratele la masina trebuie platite in fiecare luna. Vreme faina, fete frumoase pe strada, cam aglomeratie la ora asta. Dar 20 de minute de mers pe jos chiar nu strica. Si am ajuns si la ING. Bag cardul, tastez PIN-ul, scrijelesc cati bani vreau sa scot. Si, inainte sa inceapa hardughia sa faca zgomot ca toti dracii, imi apare un mesaj. Hopa. Intrebare: vreti chitanta? Logic, doua raspunsuri: DA sau NU. Dar nu mai sunt casutele alea insipide. Nu, nu. Au facut o smecherie. Un mic santaj. Scrie acolo: Gandeste-te bine inainte sa apesi. Langa casuta cu DA, e o pasarica pe o creanga. Daca apesi DA, se duce dracului pasarica, padurea moare si apocalipsa e langa noi. Daca apesi NU, pasarica iti canta in continuare vesela de pe aceeasi creanga sanatoasa. Oricum nu iau niciodata chitanta. Ce sa fac cu ea? S-o arunc la primul cos de gunoi? Dar nu pot sa nu ma intreb. Chiar se gandesc bancherii la padurile lumii sau nu mai vor sa dea prea multi bani pe hartia pentru chitante?

Cartofi mari sau mici?

In sfarsit, KFC. Dupa o pauza de vreo luna, parca, sau doua, am mers sa bag niste 5 crispy cu niste cartofi si cu niste sos de usturoi si cu niste pecsic. Aici, aproape, langa Cismigiu. 8 oameni la coada, cand am intrat. Doi in fata mea, la o vanzatoare care parea ca a ciugulit repede un meniu de 8 aripioare. Cam greu se misca, timp in care langa mine crestea coada. Se tot facusera vreo 10 flacai plus pitzi. La capatul din fatza al cozii, un cuplu de tinerei. Avusesera cel putin 7 minute sa se uite pe panourile alea si sa vada ce ar vrea sa manance si guritza lor. Degeaba. Au inceput negocierile cand statea tantzica sa le ia comanda. "Pisi, cartofi mari sau mici?". "Pai tu de care-ti iei?". "De care vrei si tu". "Aripioare as vrea... 5. Nu, 4. Stai, 6, ca poate nu ma satur din 4". "Bine, bine. Pepsi?". "Pai ce mai au?". "Sprite...". Si coada se lungea. Si vanzatoarea cu dinti de cal astepta. Si eu ma gandeam ca i-as fi batut daca ar fi fost in fatza mea. "Desert luam?". "Pai nu stiu ce au aici". A mea vanzatoare s-a miscat repede, la mine. A bagat 5 crispy mare, tzucu-i aripioara ei! Am plecat spre masa. Cei doi inca nu comandasera. Am bagat 2 crispy, le dadea vanzatoarea restul. Pe la al patrulea meu crispy au plecat de la tejghea. La ultima mea inghititura de pecsic, incepeau discutia unde sa stea. Am plecat in drumul meu. KFC, ne revedem peste vreo luna!

Website story

Da, am fost la film. Nu povestesc nik. Mie mi-a placut. Povestea incepe pe la 8 si 20, cand am plecat de acasa. Povestea mea, nu a filmului. :P Trebuia sa ma intalnesc cu miaiela, pentru o seara de vis. Si de film. Si, culmea, ne-am intalnit. Pupaturi peste pupaturi, un shake impartit romantic in 2 (:))) ) si o sperietura. S-a luat curentul la mall. Da, serverul a picat si nu se mai dadeau belete. Noroc ca un restart a rezolvat totul, iar emotiile ne-au disparut. Si intram in sala. 7 oameni mari si lati. Lux, nu alta. Incepe filmul. Oreste, senzatie. Si fetili. Miaiela dadea semne de oboseala. Se foia de numa' numa'. Dar nu scapa filmul din ochi. Si nici eu pe ea. :D Pe la jumatatea filmului, pleaca 2. Ramanem 5. Bun si asa. Mai mult aer pentru noi. Miaiela mai ca a adormit. Un cot bine plasat a rezolvat problema. Gata si filmul. Pareri. "Bun. Bun. Muzica faina". Plus un cascat care mi-a distrus sansele de a mai petrece o ora cu Miaiela. Acasa, la somn. Ea. Eu, berbec. Trebuia sa merg la Real, sa iau de mancare. Mi-am adus aminte abia... acasa. Da. Si fa cale-ntoarsa. Dar a fost bine. N-am stat deloc la coada, am terminat repede. Ajuns acasa, pus in pat, scris pe blog, gandit la Miaiela. Somn usor!

Silicon fosforescent

N-am cum sa nu povestesc cel mai tare/ciudat vis din ultima perioada. Ca le cam tin minte pe aproape toate. Se facea ca... nu stiu prin ce minune, eram cu doua domnisoare la mine acasa. Pat maaaaaare, tv deschis, probabil si o sticla de vin. Da, atmosfera de film porno low-budget. :)) Si hihihi, hahaha, adormim. Fara sa facem nimic. Nu, nu asta e ciudatenia la visul asta. Urmeaza acusica. Dupa 10 secunde de publicitate. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Gata. Da, stiu, cred ca ma uit cam mult la televizor. Revenind. Fetele adorm. Eu, intre ele. Dar n-aveam chef de somn. Si ce-mi vine in minte. Sa ii dau jos sutienul uneia. Cu o indemanare capatata in timp (prin vise), ii desfac sutientul dintr-o miscare. Uau, cata tzatza! Dar ce vad acolo? Ceva straluceste. Sunt in pat cu o extraterestra!!!!!!! Sau nu. Ma uit mai atent. Se vedea ca o punga inauntrul sanului. Da, silicon. =))) Silicon fosforescent! Laser, frate! S-a trezit madmoazel. S-a trezit si cealalta. Ea nu stralucea. :D Si ne-am pus pe una alta. Doar ca n-a durat mult. Nuuu, nu de aia. M-am trezit. Offff!

Un' te duci tu, mielule?

Ale dracu' de grele sunt despartirile. Nu numai alea iubarete. Ci si de colegi. Azi s-a intamplat una. Nu credeam sa fie asa aiurea. Ma gandeam ca va trece repede. Da' de unde. Nu am plans. M-am tinut tare. Dar m-am tot uitat spre scaunul unde statea ea. Si ma intrebam cum va fi cand voi ajunge la munca peste 2 zile si n-o voi mai vedea. O sa simt un gol. In stomac, in cap, in inima, peste tot. Am avut certurile noastre, dar astea apar oriunde. Important e sa treci peste. E greu cand pleaca de langa tine o persoana draga. O persoana pe care o stii de atata vreme. O persoana cu care scriai lucrari la 7 dimineata, intr-o camera aerisita, evident, pentru ca fata sa vada ca esti baiat curat. O persoana care are pasiuni diferite de manelismele multora. O persoana care a fost inteleasa mai putin. Poate pentru ca e diferita. Sper sa ne revedem curand. Fara lacrimi, doar cu zambete.

Fata, ai fost la film?

Duminica nu a inceput asa cum voiam. Glasuri subtirele de domnisoare fandosite povesteau intruna despre... despre... ei bine, da, despre marea premiera. sex and the city 2. "Fata, dar ai vazut cat a costa garderoba?". "Dar ce pantofiori avea x, fata!". "Eu am fost la premiera, nu ca tine, fata". Si cam asa, vreo 10 minute. Eu incercam sa ma concentrez la ale. Da' de unde! Ciripeau fetili, de ziceai ca sunt la concurs. Care isi aduce aminte cele mai multe articole vestimentare purtate de vedetele din film. Nu am stat sa vad rezultatul. Cert e ca a aparut si arbitrul. Si nu era o femeie, ci... un barbat. Ma rog, barbat e mult spus. Ca era si ala incantat de ce vazuse cu o seara inainte la cinema. Cum sa fii barbat si sa mergi la un asa film? Pai simplu. Nu esti barbat, esti "fetita". L-am privit cu o crancena compasiune si m-am apucat de ale mele. De ale mele treburi, ca sa fiu mai precis. Abia astept sa ma duc la Website story! :D

Muriti, ba!

Zi frumoasa de vara. E vara, nu? Asa. 25 de grade. Festivitatea de absolvire la Ancutza. Robe, palarii in aer, discursuri, tone de poze, fete frumoase, fete grasute, prunci plangaciosi, mame tremurande de emotie. Si plecam la un suc. Care cu florile in brate, care cu aparatul foto cu MB dand pe laturi, care cu ochii pe pereti imaginari. Si mergem spre metrou. Ne apropiem si auzim un latrat de manea. Ma uit pe strada, crezand ca e vreun cioban cu Mertzan sau Logan care il are pe gutza ascuns in dividi player. Nici gand. Era un trubadur negru, alaturi de doua dodoloate de aceeasi culoare. Se plimbau pe trotuar. El, mandru nevoie mare, cu versurile la el. Ele, cu haine rozalii care nu puteau acoperi suncile lucrate frumos la sala de mese. Si ce mai canta. Jelea cu foc, pe versuri de salam, parizer sau aditza. Marian stie. Mi s-a facut brusc rau. Trecusem prin starile "manelisti adunati la gura de metrou ascultand la un telefon" si "manelisti dand tare chiar in metrou". Speram sa ramana dracu in pesteri, unde sa se chinuie intre ei. Degeaba. Ne inunda live, pe strazi. Romania se transforma incet, dar sigur, in Rromania. Sau, hai sa nu generalizez, cel putin Bucurestiul. Hai, nu sariti de cur in sus, ca asa e. Bucurestiul devine o mare hazna manelista. E de rau. Prea multi negri, prea multa mizerie, prea multa toleranta, pana la urma. Muriti, ba! Muriti oricum, pe ritmuri de manele, numai muriti odata!

Plimbarea de pranz

Am revenit dupa publicitate. Cum va spuneam in prima parte a emisiunii sau ce o fi asta, pe la 12 ne-am facut bagajelele. Burta ne cerea mancare. Si i-am dat. Mihaela a servit burta cu burta. Cu ciorba de burta adica. Eu, ceva light. Iahnie cu un carnacior plus o inghetata dietetica. Haha. Sa vedeti minunatie. Eu voiam sa dau de mancare vrabiutelor, Mihaela nu si nu. Eu vorbeam cu vrabiutele, Mihaela ma sageta din priviri. Cred ca am si simtit o intepatura la inima, ca m-am linistit. Vrabiutele au plecat la alta masa, noi la plimbare, prin minunata Mamaia. Cateva terase erau gata sa primeasca niste clienti. Unele erau prea pregatite. Un flacau mai mai ca tragea de noi sa mergem sa bem un ceai la el la birt. Nu, nu. Am mers mai departe. Pe deasupra noastra, telegondola. Erau cativa bezmetici, care circulau. In stanga, arteziana care nu functioneaza inca. In dreapta, o stiva de canapele gri, prafuite, vai mama lor. Eu credeam ca le arunca sau le dau la tigani. Niiiiici gand. Le reconditionau. Ce naiba, nu e lumina in club, asa ca sta romanul pe canapea. Aaaa, am uitat sa va spun ca plimbarea noastra avea ca punct de destinatie "debarcaderul" ala vechi. Ma rog, nu stiam ca e asa de ruginit pana nu am ajuns acolo. Mintea mea de afacerist a zbarnait repede. Ma si vedeam investind in chestia aia. O modernizam si o foloseam fie ca scena de concerte, cu lumea stand in apa si aplaudand frenetic, fie ca si catwalk, pentru pitzi. Mi-am adus repede aminte ca mai am 8 ani jumate rate la masina si m-am linistit. Pac pac doua poze si tuleo. Tuleo cam repede, ca nu trecusera nici macar 2 ore de cand plecasem de la plaja. Si cum altceva n-aveam de facut, ne-am... intins pe plaja. Evident. Cineva ne-a luat locul, asa ca am fost nevoiti sa mergem mai aproape de mare. Si, culmea, cu capul la vale. Mi-a explicat Mihaela ca asa bate soarele si ca tre neaparat sa stam asa. Ce sa fac? M-am conformat, rugandu-ma sa nu mi se duca tot sangele in creierul dornic de relaxare. Nu s-a dus. Urmau ore de foc. Finalul aventurii, in exclusivitate, AICI, pe alinbufnila.blogspot.com. :)))

Doina efem

"Deci mergem?". "Mergem". Si la fara ceva eram pe autostrada number 2. Mihaela, eu si Petunia, masinutza. Directia: Mamaia. O evadare de o zi din orasul lui peshte. Mai cascam, mai cautam un radio care sa ne tina companie, mai sporovaim de vrute si nevrute. Noi si 3 camioane pe drum. Cel putin pana unde autostrada pune frana. De acolo, se sugruma drumul si se mai aglomereaza. Pana acolo, soc si groaza pe cand treceam podurile. Apa jos, cerul sus. Brrrrr. Bag viteza. Ajungem la Stefan cel Mare, parca. Nu se mai prinde Kiss FM. Aoleu, ce ne facem? Cautam altceva, logic. Radio Romania Actualitati. Bleah. Cultural. Nu, mersi. Doina FM. Pffff. Canta o cucoana o muzica populara. Next. Actualitati. Iar???? Doina FM. Fuck! Doina FM. Nu se poate! Doina FM. Lasa-ne, bre, in pace. Liniste. Mai mergem ceva kilometri. Inca o cautare. Evident, Doina FM. Cata reclama, domne! Noroc ca se apropie mare. Simt mirosul in aer. Mmm. Simt pe dracu'. E un camion in fata, care ne intoxica. Depasim. Uite Constanta. Uraaaaa! Facem stanga, trecem de metro. Uite Mamaia! Nu se plateste taxa. Doamne ajuta! Gasim o parcare si o lasam pe Petunia singura cu gandurile ei. Sunt sigur ca asa voia si ea. Hai la plaja! Era 9 fara ceva. Curios, nu eram singuri. Ea isi ia crema de soare sau cum se cheama. Eu slapi. Dau sa ma schimb. Cucu. Nu am unde. Ma duc la cucoana de la care am luat slapii. Ma lasa in cabina de proba. Ce oameni de treaba! Intindem "cearfasul" si ne tolanim. Eu cu tricoul pe mine, clar. Sa nu ma vaza soarili. Si cu sapca de pescar pe cap. Si da-i povesti. Si da-i soare. Si hai sa mergem nitel in mare. Mihaela e mai curajoasa. Ii trece repede. Brrrrrr, cat de rece e apa! Asta nu conteaza pentru unii care se baga de tot. As fi paralizat, daca as fi facut precum ei. Sparg scoicile de sub cearceaf, mai rezolv un sudoku, mai fac o poza. Langa noi, vin 3 studenti. Evident, moldoveni. Ei, 2 marlani. Ea, cica o printesa. Si ce sani mari avea. Voiau sa invete, spun ei. Cucu, au tot povestit, pana au plecat, la un moment-dat. Tot pe langa noi, o familie. El, ea si Edi. Nu, nu cainele, ci pruncul de maxim 1 an. Si tot langa noi, doi "porumbei" la vreo 45-50 de ani. Au tacut intruna. Nimic nu si-au spus. In tot acest timp, Mihaela se inrosea, tatoasa cerea liniste, Edita manca nisip, iar eu ma intrebam de ce am cumparat un pachet de carti. Niciun raspuns. Pe la 12, soarele ne face cu ochiul si ne spune sa-l mai lasam in pace. Il ascultam. Ducem totul la masina. Petunia, relaxata. Cred ca se impacase cu sine si cu conditia sa de masina. Totul despre partea a doua a aventurii, in curand, AICI! :D

De la Maciuca la Madulari

Hihi, ce mai zambesc fetili cand citesc titlul! Asa cum radeau oarecum mirate cele carora le faceam cu mana din masina, in drumul spre Bucuresti. Dar sa incep cu inceputul. Plictisit de eternul si insipidul traseul Sebes - Sibiu - Valcea - Pitesti, mi-am luat lumea in cap. Si am facut stanga dupa Simeria, spre... spreeeeeee... exact, Petrosaaaani. Sa mai ies din rutina. :D Nu stiu cum drac am calculat ca distanta pe Petrosani - Tg Jiu - Dragasani - Pitesti - Bucuresti e ca si pe dincolo. Vedem mai incolo. Bun, spre Petrosani zic. Trec de Calan, trec de Hateg. Drumul acceptabil spre bun. Trec de Petrosani, coafura rezista, masina la fel, drumul se cam strica. Lucreaza cica la el. Ajung pe defileu. Ce mai peisaj! De vis. Atat de fain se impreuneaza verdele padurii cu gri-ul viaductelor si al tunelurilor, de sta pisica in coada. Depasiri... mai greu. Dar nici nu ma grabeam. Eram cu un ochi pe geam, cu unul pe vitezometru si cu celalalt pe telefon, ca mai dadeam esemesuri la fete. Apropo de fete, ce m-am gandit? Sa le fac cu mana din masina, sa vad ce reactie au. Unele se uitau lung, altele raspundeau. Niciuna nu a ridicat degetul rusinos. :D Si trec in Gorj. Si o sun pe o donsoara, care stiu ca sta pe la Dragasani si ca e in concediu. A dracu' coincidenta, pleca azi spre Bucuresti. "Fata, te duce gentlemanul la capitala", zic. Ea da fericita din coada si-mi transmite s-o sun cand sunt in Maciuca. Valeu, pe unde mi-s? :D Si atunci imi pica o fisa. Doar una. Mi-am amintit de reportajul de la Cronicuta, despre triunghiul porno comunal al judetului Valcea: Madulari - Lungesti - Maciuca. In alta ordine, pentru ca prima e Maciuca. Si sun. Sunt indrumat. Hop si indicatorul spre Lungesti. Tulai, Doamne, uite si Madulariul. :D Zambesc ca un copil care a vazut putza pentru prima oara si s-a rosit mai tare ca o... evident, rosie. Iau fata si ne tot ducem. Slatina pare mandra de departe. Singurele atractii... O biserica undeva pe un deal, pentru mine. Un flacau frumusel, pentru ea. Hai cu Pitestiul ala odata!!! Hop si Pitestiul. Hai si autostrada. Hai si Bucuresti. "Ma duci si pe mine acasaaaaaaaaaaa?", imi zgaraie urechea madmoazel. Ce pot sa fac. Sunt un cavaler, dracu sa ma ia. Si o duc. Si ajung si eu acasa. Pe drumul pe Sibiu - Valcea fac, de obicei, 6 ore. Pe partea astalalta... 8! :D Dar nu m-am grabit. Ba m-am bucurat ca am vazut zone noi. Hai ca ma duc sa tai prajitura de la mama. Din aia cu miere. Mmmmmmmmmmmmm!

Sa dulgherim bine

N-are zambetul copilaros al Soranei Carstea, n-are sanii atat de ravniti ai Simonei Halep, dar are niste lovituri ale dracu' de bune. Da, de Alexandra Dulgheru zic. Pe undeva seamana cu Sparlea. Zic si eu, cunoscatorul lui peste. M-am uitat la Dulgheritza in sferturi, cu bombonica aia de Pironkova. N-am ratat nici semifinala cu Na Li, sportiva cu probabil cel mai scurt nume din lume. :D Si a dracu' finala s-a suprapus cu drumul meu spre Bucuresti. Tot cu o chinezoaica a jucat, numele nu conteaza. Noroc cu Radio Romania Actualitati. La sport a spus nenea ca madmoazela noastra scumpa a castigaaaaaaaaaaat. Am strigat in masina de s-a ridicat toata Maciuca. Comuna, da. O sa povestesc si despre asta mai incolo. Asadar si prin urmare, Dulgheritza-i cea mai tare!

Iubire pe fuga

“Though I don’t like you anymore, You lying, trying waste of space…”. Placebo imi canta in urechi, lin ca un tractor pe culoarele unei gradinite. Sunt cu gandurile aiurea. Nici macar nu incerc sa realizez ce gandesc. Ma las dus de muzica. Nu e multa lume in metrou. Nimeni nu zambeste. Oare de ce? Ca au iesit de la munca. Sunt LIBERI! Se duc din inchisoarea numita serviciu spre libertatea de acasa. Sau e tot o inchisoare? Nici nu-mi pasa. Astept sa vina o melodie mai vesela. Nu, nici chiar Coco Jamboo. Pana sa se scurga ultimele note din Placebo, cineva imi atrage atentia. Imi infig privirea in ochii ei. Ea se uita aiurea, cu un zambet aruncat pe fatza. Si-o fi amintit vreo gluma, o fi sunat-o iubitul, o fi rezolvat cel mai greu sudoku. Mai conteaza? Ma rog sa ni se intalneasca privirile. Scoate o carte si isi trece mana prin par. Coperta fistichie. O fi vreun manual de economie, imi zic. Vad ca are o inimioara desenata cu pixul pe coperta. Ce copila! Eu puneam mustati doamnelor care ocupau filele cartilor, ea arunca inimi peste tot. Cineva acolo sus ma iubeste. Se uita la mine. De obicei, imi alung repede privirea in alta parte. Acum nici macar nu incerc. Ochii mari si negri imi cerceteaza fatza. Zambetul i-a ramas. Nici mai larg, nici mai mic. Caut un epitet sa-l descriu. Degeaba. Pare ireal, dar ma incalzeste precum o raza de soare. Scoate un pix din geanta. Gata, am scapat. Privirea ei e departe. Sau nu. Deseneaza inca o inimioara pe carte. Mi-o arata. Zambesc si eu. Asta e singurul raspuns la care m-am gandit. Sper s-o incalzeasca intr-un fel. Imi face semn sa coboram la prima. Niciun cuvant, doar gesturi. Doar zambete. Doar inimioare. Trenul franeaza usor. Ma ridic. Ea mi-o ia inainte. Fuge la usa, nerabdatoare sa iasa. Se deschide usa. Iese si ma priveste. Dau sa ies. Nu pot. Ceva ma opreste. Ea ma cheama. Imi arata coperta cartii. Usile mi se inchid in fatza. Ma lipesc de geamul usii. Ea e tot acolo. Imi zambeste. Ma trezesc. A fost doar un vis. Cum s-0 fi chemat cartea aia?

Stanga? Dreapta?

Lumea spune ca la 30 de ani stii ce vrei sa faci, incotro vrei s-o apuci, care e scopul tau in viata. E ca o sentinta. Asa ti se spune. Ei bine, am intalnit si oameni care nu stau la umbra acestei afirmatii. Adica pe mine. Nu stiu. Punct. Habar n-am ce sa fac. Incerc sa-mi pun ordine in gandire, sa-mi dau doua palme si sa ma hotarasc intr-un final. Degeaba. Intr-o lume care se misca mult prea repede, sunt un anacronic. Merg in ritmul meu. Nu eram asa. La 20 de ani stiam ce vreau, dar mi-era teama sa incerc. Acum nu mi-ar fi teama, dar unde sa ma arunc? M-am schimbat. Nu-mi place. M-a schimbat orasul asta mare. Asta-mi aduce aminte de ce am venit aici. Pentru o EA. Si nu numai. Sa-ti schimbi viata pentru o femeie. Cum suna asta? Pentru domnisoarele de azi, sunt sigur ca e turn-off. Cum imi spunea o prietena care e cea mai tare la teorie, dar practica o omoara. Chiar credeam ca toate visele mi se vor implini alaturi de ea. Dar… Viata a lovit. Putinele sentimente de la inceput s-au facut nevazute, ca un curcubeu care dispare, dupa ce-ti bucura privirea. Siguranta de sine s-a dus dracului. Am inceput sa dau din colt in colt. Ascutite colturi. Nu m-au iertat. Si tot asa timp de 5 ani. Am devenit “buni prieteni”. Tema asta o s-o discut alta data. E savuroasa, dar trista. Poate de aia nehotararea asta cronica, bolnavicioasa, perversa. Poate exagerez. Si daca da, o fac pentru a accentua unele lucruri. Concluzia e una singura. Nu stiu incotro. Pana n-o sa aflu, n-o sa am parte de ceva adevarat, ci de iluzii care traiesc vreme de o noapte, de un vis…

Ploua...

Si ploua, ploua, ploua peste inima mea. Parca asa zice un cantec. Inima mea oricum e plouata, dar s-a gandit cineva acolo sus sa ne ploua pe toti. Noroc ca intr-un final s-a mai si oprit. Mi-am luat gandurile si am plecat. Nu de nebun, cum fac de obicei. Ci pentru a o vedea. Pentru a o devora din priviri. Pentru a ma bucura de zambetul ei. Nu stie ea ce-mi trece mie prin minte. Nici nu as vrea, macar deocamdata. Mi-e teama de reactia ei. Daca ma arunca din viata ei? Dar, mai rau, daca ma accepta? Ce intrebari… Noroc ca inca gandesc in soapta. Altfel… Ne-am vazut. Printre picaturi de ploaie, printre picaturi de bucurie. Si ce-am mai ras! Si ce-am mai savurat-o! Si ce-as fi vrut s-o sarut, sa-i transmit toate gandurile mele prin cel mai nebun sarut al meu. Frica de o palma zdravana m-a tintuit in scaun. Nu a oprit insa zambetele. Ce seara de vis… Ne-am despartit. Fiecare cu drumul lui. Fiecare cu gandurile ei. S-o fi gandit un pic la mine? Am ajuns acasa. Patru pereti reci, un suflet caldutz. Un zambet desenat pe figura-mi aproape somnoroasa…

"Da, bossule!"

Cald si frumos afara. Zi libera pentru subsemnatul. Nevoie de RCA. M-am gandit sa merg in Titan sa-mi fac asigurarea. Da, stiu, de la Kogalniceanu pana in Titan e ceva de mers. Am zis ca iau metroul, ca e jale cu masina la orele astea. Si intru la metrou. Peronul plin. Ce dracu, se da ceva gratis? Si vine agale si metroul. Evident, ca sardelele stateam. "Minunata idee am avut", imi spun si trimit un sms cu acelasi gand. Si nici nu-mi luasem mp3-ul, ca sa ascult vocea poporului. Hehe. Si am auzit destule. Langa mine, o cucoana cu dantura subreda, freza a la Sabrina, plasa a la Real Vitan. Langa ea, o contaranca. Si a inceput povestea, intre Izvor si Unirii. "Lica a Mariuchii a inselat-o pe nevasta-sa. De 17 ani sunt impreuna. 17 ani, intelegi? Nu-l mai iarta aia in veci vecilor", spune "Sabrina", incepandu-si monologul. Cealalta femeie statea, asculta si se uita cum curg pe chestia aia ce autobuze trec pe la Unirii. Ideea e ca magarul nu mai are nicio sansa in fata preacinstitei sotii. La Unirii, puhoi de lume. Si puhoi de maneliste de Ferentari. Una trebuia sa iasa cumva in evidenta. Ce noroc pe capul ei, a sunat-o cineva. "Da, bossule! Ce sa fac, ma duc sa-mi fac unghiile, ca ma respect. Cum, vrei sa vin acum la munca? Bossule, nu ma enerva", spunea saoroaica, incercand sa acopere sunetul de bum-bum-dum-dum venit de la un flacau care cred ca-si pusese castile cu difuzorul spre noi, nu spre urechi. Dristor, loc fermecat. Acolo au coborat amandoi. Inca 2 statii si scap!!! Pe dracu. La Salajan urca, printre altii, o pereche de oameni la varsta a doua spre a treia. El, colturos si slab ca o prajina. Ea, rubiconda, cu o roseata sanatoasa in obraji. In curand aveau sa devina galbeni ca pepenele... evident, galben. Nu stiu de la ce a plecat discutia. Dar nenea s-a enervat rau de tot. "De ce pizda ma-tii nu vrei acolo? Unde sa te mai duc? Lasa-ma dracului in pace si du-te dracului!". Numai asa a tinut-o schilodul. Asteptam un upercut al femeii, o lovitura la ficat, nimic. Statea si incasa ploaia de injuraturi. Am iesit scarbit la Titan. Si am facut RCA-ul. Si am plecat acasa. Si am aflat ca vine norul si murim. Mersi, Carmen, pentru vestile bune. :)))

Trist. Mitea, mai tare ca Voina

M-am trezit si eu de vreo ora. Si am inceput hoinareala pe net. Gsp, Prosport, liga2, reportervirtual, Nandos. Si altele. Pe nandos e o trimitere la un material cu Miteam in Libertatea. Da, flacaul ala care a cerut vreun milion de euro salariu, in vremea in care abia juca pentru echipa a doua a lui Ajax. Nu despre fotbal era vorba in articol. Ci despre faptul ca ala ar fi batut-o pe gagica-sa. Sau fosta. Sa fie sanatosi. Dau mai jos sa vad cate comentarii sunt. 110! Brrrrrr, ce de lume intra pe libertatea asa devreme. Intru pe Prosport. Dau la un interviu cu Voina, antrenorul lui Oltchim, echipa care se bate pentru finala LIGII CAMPIONILOR. Singura echipa din Romania care are forta sa se lupte pentru acest trofeu. Dau si aici sa vad cate comentarii. Ma gandesc ca vreo 150, 200. Nu pot fi mai putine ca la Mitea. Cand colo... DOUA MARI SI LATE. Cam asta e Romania anului 2010. Lumea cauta scandal, cauta sa se uite pe gaura cheii vecinului, lumea e prostita si ii place chestia asta. Sa fim sanatosi!

Stirea zilei: Silvia Dumitrescu traieste!

Cine e Silvia Dumitrescu? Aseara mi-am adus si eu aminte de madam. Participa la Cireasa de pe tort. Ce am vazut a fost o surpriza. Si nu neaparat placuta. In anii 90 facea ravagii printre romanii abia scapati din comunism. Habar n-am de ce s-a retras. Si nici nu-mi fac prea mari probleme din astea. A revenit acum. Sau poate doar acum am vazut-o eu. Arata groaznic. Da, se apropie (sau are) 50 de ani. Dar e spooky. Iar mintea ii pare a unei copile de 12 ani. Are glume de 2 lei, comentarii total deplasate, rade cand nu e cazul, plange cand trebuie sa rada. Brrrr. Iar raspunsul e "nu stiu", daca ma intrebati de ce am scris de ea. :D

Stirea zilei: vraciul cu impresar

Inauguram azi o noua rubrica. Stirea zilei. Scurt asa, nu ma intind. Cei de la CFR Cluj au chemat o femeie-vraci sa-l puna pe picioare pe Kone. Pana aici, nimic neobisnuit, sa zicem. In afara ca medicina secolului 21 e in genunchi in fata unei tanti din Serbia. Azi cica s-au certat sefii de la CFR cu madam vindecatoare. Nici asta nu e neobisnuit, ca doar oameni suntem. Ne certam, ne impacam. Stirea e ca... femeia-vraci are... IMPRESAR. Am ramas interzis cand am citit. E un fel de fotbalist sau cum? Ii negociaza impresarul plecarile prin lume, la tratat ciocoflenderi loviti? Are clauza de reziliere? Iar daca nu e platita, cum se declara libera de contract? :D

PS: Luati de aici lista pacientilor: http://www.marijanakovacevic.com/patients.html

Votati violul anului!

Ma astept ca in viitorul apropiat asta sa apara pe site-urile ziarelor de pe la noi. Primul pas a fost facut. Ca tot omul care nu mai da bani pe presa, iau si eu seara, la metrou, Adevarul de seara. Povestile de pe ultima pagina sunt interesante, vremea si cursul valutar poate ma ajuta. Au inceput si un fel de analiza a clanurilor care isi impart Bucurestiul. Pana aici, totul ok. Ne informam si noi, ca sa ne dam seama cine se mai impusca la noi in sector. Azi insa titlul mare din ziar m-a lasat cu gura cascata. "Votati cel mai nu-stiu-cum interlop". Cum mama dracului??? (Ca sa nu zic WTF, cum spun puberii in ziua de azi). Eu mai votez goluri frumoase, goale si mai frumoase, ceva de genul. Dar sa ma apuc sa votez interlopi... Si ce-o sa faca cei de la Adevarul? O sa faca un mic trofeu si o sa-l daruiasca tremurand de placere celui care are cele mai multe voturi? "Stimate domnule interlop Cucu Trahalau, cititorii v-au ales cel mai tare din parcare. Aveti din partea noastra un premiu simbolic, Sapunul de Aur". Oare asa va fi? Oare?

Neogen, mandria tarii!

Da, am intrat si eu pe neogen. Si? Nu aruncati cu pietre! Asa. Ma fac sa zambesc cele care au nick-uri "papusik", "bebe_pisi" si care au undeva la 85 de kile. Funny, nu? Romanul e nascut poet si hatru. Azi am intrat la una pe profil si a ras si patul sub mine. Descrierea e mai jos. Atentie, urmeaza randuri socante!

"sunt LITOIU MIHAELA am avut o viata frumoasa,,am trait cu un baiat care avea nevasta,,chiar a fost frumos mult timp,,pana eu am facut o prostie i-am spus lu nevasta lui de mine de tot ce faceam impreuna cu el,,vreau sa zic ca a fost cea mai mare prostie din viata mea ,,am gandit ca o sa se certe cu el si asa o sa fiu eu tot restul vieti cu el,,dar nu a fost asa,,nevasta lui mi-a facut rusini peste rusini la familie,la prieteni,la vecinii,,ma prins
ma batut, ma lasat in pasarica goala in fata la o gramada de lume,,a venit peste parinti mei cu tot felu de tigani,,a vopsit masina lu tata ia vacut-o varza,,a scris numele meu in mijlocul strazii cu vopsea si a scris tot felu de prosti,,din cauza ei nu mai muncesc ca mia facut probleme si pe la munca,,eu am facut plangere la politie dar nu am rezolvat nimic,ca nu a recunoscut nimic,,asta e cateodata cu legea nu faci nimic,,,,,,
cred ca a fost ce-a mai mare greseala a mea, atunci cand am deschis gurita..orice om greseste,,la fel am grsit si eu cum nu am avut ce s-ai fac am blestemat-o de moarte,,doar asta m-ia mai ramas"

Dezminti-v-as!

Manat de problemele de munca, mai arunc cate un ochi pe site-ul Stelei a ajuns. Acum e renovat, fardat, tuns, ras, frezat. Dar cum era vorba aia? In afara-i vopsit gardul, iar inauntru leopardul? Parca asa. Vechile metehne au ramas. Nu exista saptamana data de la Dumnezeu sa nu apara rubrica Dezmintiri. Un fel de "Militia transmite" de dinainte de 1989. Nu zic ca nu are dreptate si cel care trudeste sa scrie dezmintirea. Deh, trebuie pastrata imaginea unui club cu fotbalisti cuminti, nu de manelisti care rup birturile si strica banii la jocurile de noroc. Saptamana asta s-au dezmintit doua articole din tabloide. Unul despre Toja, altul despre Pepe. De Toja habar n-am. Dar Pepe stiu clar ca a fost in birt. Nu conteaza cu cine. Ideea e ca tot ce s-a scris in respectivul tabloid a fost adevarat. Ori n-a recunoscut Pepe chestia asta in fata sefilor ori meseriasul care e sef la departamentul Dezmintiri baga detergent la foc automat. Mai bine inceteaza cu prostiile astea. Sunt o gramada care l-au vazut pe Pepe in Fratelli. Daca au citit dezmintirea, probabil ca si-au dat seama ca toate dezmintirile de pana acum sunt doar manevra de curatatorie. Ce m-o fi apucat cu Steaua? Am uitat de ce am vrut sa scriu chestia asta. Cand imi amintesc, o sa scriu. :D Hai ca incepe Friends! Enjoy!

Multi, da' prosti

Dupa ce am vazut The Slumdog millionaire, m-am mirat cat de simple erau intrebarile de la "Vrei sa fii miliardar" de India. Si ma gandeam cat de prosti ar fi daca n-ar sti. Asa ma gandeam eu, ce vreti? Ma uit insa acum la "Cine stie castiga", la noi, la Prima. Fintescu a ajuns la niste studenti si baga niste intrebari. Ma asteptam sa fluiere aia si sa ia toate premiile. Dar viitorul tarii da cu stangu-n dreptu'. (Asta daca emisiunea nu e "blat") Nu au stiut ca Venus fara maini e din Milo. Au spus ca e din Olimp. Cei doi tantalai de acolo n-au stiut ca Argentina a luat Mondialul din 1986. Dar emotiile cele mai mari au fost la o intrebare despre inventatorul dinamitei si cel care a dat numele unor premii renumite. Un Gheorghe a sarit repede. "Einstein"! Noroc ca l-au potolit colegii si colegele. Dupa ceva secunde de gandire, au cazut de acord ca e Nobel. Logic. Prenumele le-a pus probleme. Ei au zis Alex. Chiar daca pe el in cheama Alfred. Vai de noi!

O, Doamne!

Aveam pofta sa vad fetze nefericite, dupa ce mi-am platit ratele azi-dimineata. Si ruga mi-a fost ascultata. Dar nici nu ma asteptam ca exact in acel loc sa mi se indeplineasca dorinta. Am mers la o covrigarie, sa iau micul dejun, ca sa zic asa. Un mosulica in fata mea. A luat un covrig si s-a dus. Urmez eu. "Doi cu susan si 1 cu mac", zic. Rubensiana domnisoara se intoarce, ia punga, imi pune doar 1 cu susan si 1 cu mac. "Am zis doi cu susan", ii atrag atentia. Fatza i se schimba. Mie imi apare un ranjet pe figura. Placerea abia acum urmeaza. Ii torn 30 de monede de 1000 de lei vechi pe tejghea. Se face alba la fatza, Pamantul se opreste din miscarile de rotatie si revolutie, pasarile intepenesc in zbor, babutza din spatele meu abia respira. Iar vanzatoare scoate un oftat de parca i-as fi spus ca e concediata si urmeaza sa fie biciuita cu sfoara din aia pe care pui covrigii. "O, Doamne!", arunca ea de pe propria-i Golgota. "E vreo problema?", zic. Imi iau covrigii si ma duc, lasand lumea cu un oftat mai saraca. Rad de nebun. Si-mi pregatesc urmatoarea miscare. Data viitoare o sa iau 5 covrigi. 50 de monede de 1000 de lei vechi. Poate scoate cucoana un "O, Doamne!" cu repetitie. Pofta mare!

Dragoste la cub

M-am indragostit iar. Pret de o statie de metrou, cum mi se intampla deseori. Mergeam spre casa, dupa o zi grea de munca. Stateam pe locul meu, ultimul din stanga din penultimul vagon. Mi se topeste metabolismul daca nu stau acolo. :P Curios, nu era foarte multa harmalaie, desi lumea trebuia sa iasa de la munca. La Romana se urca o fetiscana la vreo 16 ani. Genul emo-rock, dar nu chiar atat de strident. Castile in urechi si... si... siiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii... scoate un cub Rubik din geanta. "Atentie, se inchid usile". Si incepe micutza. Sta in picioare langa usa. Pac, pac, pac. Doua albe pe o parte, trei galbene, doua rosii, 4 albastre, doua verzi. "Urmeaza statia Universitate, cu peron pe partea stanga". Cinci albe, 4 galbene, 5 albastre. Degetelele alintau cubul cum alinta o secretara tastatura cand scrie un memo important rau. Nu pot sa ma uit la ea direct. Noroc cu geamul de la usile de vizavi. Vad tot. Se apropie Universitate. Jap, jap, il termina! Am ramas prost. In mai putin de 3 minute a terminat de facut cubul. A coborat la Universitate, cu tot cu cub. Eu m-am dat jos la Unirii. Pe tunelul care duce spre celelalte linii, doua fufe cam de aceeasi varsta cu "fata Rubik". Mergeau, se uitau la o revista si vorbeau intr-o tiganeasca fortata. Am retinut doar "muie, muie". Am grabit pasul. Voiam sa-mi ramana in minte doar fata de la Romana. Sunt curios daca si acum rezolva cubul in vreun metrou...