Iubire pe fuga

“Though I don’t like you anymore, You lying, trying waste of space…”. Placebo imi canta in urechi, lin ca un tractor pe culoarele unei gradinite. Sunt cu gandurile aiurea. Nici macar nu incerc sa realizez ce gandesc. Ma las dus de muzica. Nu e multa lume in metrou. Nimeni nu zambeste. Oare de ce? Ca au iesit de la munca. Sunt LIBERI! Se duc din inchisoarea numita serviciu spre libertatea de acasa. Sau e tot o inchisoare? Nici nu-mi pasa. Astept sa vina o melodie mai vesela. Nu, nici chiar Coco Jamboo. Pana sa se scurga ultimele note din Placebo, cineva imi atrage atentia. Imi infig privirea in ochii ei. Ea se uita aiurea, cu un zambet aruncat pe fatza. Si-o fi amintit vreo gluma, o fi sunat-o iubitul, o fi rezolvat cel mai greu sudoku. Mai conteaza? Ma rog sa ni se intalneasca privirile. Scoate o carte si isi trece mana prin par. Coperta fistichie. O fi vreun manual de economie, imi zic. Vad ca are o inimioara desenata cu pixul pe coperta. Ce copila! Eu puneam mustati doamnelor care ocupau filele cartilor, ea arunca inimi peste tot. Cineva acolo sus ma iubeste. Se uita la mine. De obicei, imi alung repede privirea in alta parte. Acum nici macar nu incerc. Ochii mari si negri imi cerceteaza fatza. Zambetul i-a ramas. Nici mai larg, nici mai mic. Caut un epitet sa-l descriu. Degeaba. Pare ireal, dar ma incalzeste precum o raza de soare. Scoate un pix din geanta. Gata, am scapat. Privirea ei e departe. Sau nu. Deseneaza inca o inimioara pe carte. Mi-o arata. Zambesc si eu. Asta e singurul raspuns la care m-am gandit. Sper s-o incalzeasca intr-un fel. Imi face semn sa coboram la prima. Niciun cuvant, doar gesturi. Doar zambete. Doar inimioare. Trenul franeaza usor. Ma ridic. Ea mi-o ia inainte. Fuge la usa, nerabdatoare sa iasa. Se deschide usa. Iese si ma priveste. Dau sa ies. Nu pot. Ceva ma opreste. Ea ma cheama. Imi arata coperta cartii. Usile mi se inchid in fatza. Ma lipesc de geamul usii. Ea e tot acolo. Imi zambeste. Ma trezesc. A fost doar un vis. Cum s-0 fi chemat cartea aia?