Doina efem

"Deci mergem?". "Mergem". Si la fara ceva eram pe autostrada number 2. Mihaela, eu si Petunia, masinutza. Directia: Mamaia. O evadare de o zi din orasul lui peshte. Mai cascam, mai cautam un radio care sa ne tina companie, mai sporovaim de vrute si nevrute. Noi si 3 camioane pe drum. Cel putin pana unde autostrada pune frana. De acolo, se sugruma drumul si se mai aglomereaza. Pana acolo, soc si groaza pe cand treceam podurile. Apa jos, cerul sus. Brrrrr. Bag viteza. Ajungem la Stefan cel Mare, parca. Nu se mai prinde Kiss FM. Aoleu, ce ne facem? Cautam altceva, logic. Radio Romania Actualitati. Bleah. Cultural. Nu, mersi. Doina FM. Pffff. Canta o cucoana o muzica populara. Next. Actualitati. Iar???? Doina FM. Fuck! Doina FM. Nu se poate! Doina FM. Lasa-ne, bre, in pace. Liniste. Mai mergem ceva kilometri. Inca o cautare. Evident, Doina FM. Cata reclama, domne! Noroc ca se apropie mare. Simt mirosul in aer. Mmm. Simt pe dracu'. E un camion in fata, care ne intoxica. Depasim. Uite Constanta. Uraaaaa! Facem stanga, trecem de metro. Uite Mamaia! Nu se plateste taxa. Doamne ajuta! Gasim o parcare si o lasam pe Petunia singura cu gandurile ei. Sunt sigur ca asa voia si ea. Hai la plaja! Era 9 fara ceva. Curios, nu eram singuri. Ea isi ia crema de soare sau cum se cheama. Eu slapi. Dau sa ma schimb. Cucu. Nu am unde. Ma duc la cucoana de la care am luat slapii. Ma lasa in cabina de proba. Ce oameni de treaba! Intindem "cearfasul" si ne tolanim. Eu cu tricoul pe mine, clar. Sa nu ma vaza soarili. Si cu sapca de pescar pe cap. Si da-i povesti. Si da-i soare. Si hai sa mergem nitel in mare. Mihaela e mai curajoasa. Ii trece repede. Brrrrrr, cat de rece e apa! Asta nu conteaza pentru unii care se baga de tot. As fi paralizat, daca as fi facut precum ei. Sparg scoicile de sub cearceaf, mai rezolv un sudoku, mai fac o poza. Langa noi, vin 3 studenti. Evident, moldoveni. Ei, 2 marlani. Ea, cica o printesa. Si ce sani mari avea. Voiau sa invete, spun ei. Cucu, au tot povestit, pana au plecat, la un moment-dat. Tot pe langa noi, o familie. El, ea si Edi. Nu, nu cainele, ci pruncul de maxim 1 an. Si tot langa noi, doi "porumbei" la vreo 45-50 de ani. Au tacut intruna. Nimic nu si-au spus. In tot acest timp, Mihaela se inrosea, tatoasa cerea liniste, Edita manca nisip, iar eu ma intrebam de ce am cumparat un pachet de carti. Niciun raspuns. Pe la 12, soarele ne face cu ochiul si ne spune sa-l mai lasam in pace. Il ascultam. Ducem totul la masina. Petunia, relaxata. Cred ca se impacase cu sine si cu conditia sa de masina. Totul despre partea a doua a aventurii, in curand, AICI! :D