O, Doamne!

Aveam pofta sa vad fetze nefericite, dupa ce mi-am platit ratele azi-dimineata. Si ruga mi-a fost ascultata. Dar nici nu ma asteptam ca exact in acel loc sa mi se indeplineasca dorinta. Am mers la o covrigarie, sa iau micul dejun, ca sa zic asa. Un mosulica in fata mea. A luat un covrig si s-a dus. Urmez eu. "Doi cu susan si 1 cu mac", zic. Rubensiana domnisoara se intoarce, ia punga, imi pune doar 1 cu susan si 1 cu mac. "Am zis doi cu susan", ii atrag atentia. Fatza i se schimba. Mie imi apare un ranjet pe figura. Placerea abia acum urmeaza. Ii torn 30 de monede de 1000 de lei vechi pe tejghea. Se face alba la fatza, Pamantul se opreste din miscarile de rotatie si revolutie, pasarile intepenesc in zbor, babutza din spatele meu abia respira. Iar vanzatoare scoate un oftat de parca i-as fi spus ca e concediata si urmeaza sa fie biciuita cu sfoara din aia pe care pui covrigii. "O, Doamne!", arunca ea de pe propria-i Golgota. "E vreo problema?", zic. Imi iau covrigii si ma duc, lasand lumea cu un oftat mai saraca. Rad de nebun. Si-mi pregatesc urmatoarea miscare. Data viitoare o sa iau 5 covrigi. 50 de monede de 1000 de lei vechi. Poate scoate cucoana un "O, Doamne!" cu repetitie. Pofta mare!