Dragoste la cub

M-am indragostit iar. Pret de o statie de metrou, cum mi se intampla deseori. Mergeam spre casa, dupa o zi grea de munca. Stateam pe locul meu, ultimul din stanga din penultimul vagon. Mi se topeste metabolismul daca nu stau acolo. :P Curios, nu era foarte multa harmalaie, desi lumea trebuia sa iasa de la munca. La Romana se urca o fetiscana la vreo 16 ani. Genul emo-rock, dar nu chiar atat de strident. Castile in urechi si... si... siiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii... scoate un cub Rubik din geanta. "Atentie, se inchid usile". Si incepe micutza. Sta in picioare langa usa. Pac, pac, pac. Doua albe pe o parte, trei galbene, doua rosii, 4 albastre, doua verzi. "Urmeaza statia Universitate, cu peron pe partea stanga". Cinci albe, 4 galbene, 5 albastre. Degetelele alintau cubul cum alinta o secretara tastatura cand scrie un memo important rau. Nu pot sa ma uit la ea direct. Noroc cu geamul de la usile de vizavi. Vad tot. Se apropie Universitate. Jap, jap, il termina! Am ramas prost. In mai putin de 3 minute a terminat de facut cubul. A coborat la Universitate, cu tot cu cub. Eu m-am dat jos la Unirii. Pe tunelul care duce spre celelalte linii, doua fufe cam de aceeasi varsta cu "fata Rubik". Mergeau, se uitau la o revista si vorbeau intr-o tiganeasca fortata. Am retinut doar "muie, muie". Am grabit pasul. Voiam sa-mi ramana in minte doar fata de la Romana. Sunt curios daca si acum rezolva cubul in vreun metrou...