Stanga? Dreapta?

Lumea spune ca la 30 de ani stii ce vrei sa faci, incotro vrei s-o apuci, care e scopul tau in viata. E ca o sentinta. Asa ti se spune. Ei bine, am intalnit si oameni care nu stau la umbra acestei afirmatii. Adica pe mine. Nu stiu. Punct. Habar n-am ce sa fac. Incerc sa-mi pun ordine in gandire, sa-mi dau doua palme si sa ma hotarasc intr-un final. Degeaba. Intr-o lume care se misca mult prea repede, sunt un anacronic. Merg in ritmul meu. Nu eram asa. La 20 de ani stiam ce vreau, dar mi-era teama sa incerc. Acum nu mi-ar fi teama, dar unde sa ma arunc? M-am schimbat. Nu-mi place. M-a schimbat orasul asta mare. Asta-mi aduce aminte de ce am venit aici. Pentru o EA. Si nu numai. Sa-ti schimbi viata pentru o femeie. Cum suna asta? Pentru domnisoarele de azi, sunt sigur ca e turn-off. Cum imi spunea o prietena care e cea mai tare la teorie, dar practica o omoara. Chiar credeam ca toate visele mi se vor implini alaturi de ea. Dar… Viata a lovit. Putinele sentimente de la inceput s-au facut nevazute, ca un curcubeu care dispare, dupa ce-ti bucura privirea. Siguranta de sine s-a dus dracului. Am inceput sa dau din colt in colt. Ascutite colturi. Nu m-au iertat. Si tot asa timp de 5 ani. Am devenit “buni prieteni”. Tema asta o s-o discut alta data. E savuroasa, dar trista. Poate de aia nehotararea asta cronica, bolnavicioasa, perversa. Poate exagerez. Si daca da, o fac pentru a accentua unele lucruri. Concluzia e una singura. Nu stiu incotro. Pana n-o sa aflu, n-o sa am parte de ceva adevarat, ci de iluzii care traiesc vreme de o noapte, de un vis…