Roma, intre monumente si mizerie (partea a doua)

6:50 ora Italiei, ceasul suna. Din pacate, la cat de rupt am fost in seara precendenta nu am luat in calcul faptul ca nu schimbasem ceasul. Asa ca am incercat apoi sa mai dorm o ora, dar n-am reusit. Ba imi batea lumina in ochi, ca in desenele animate, ba nu aveam stare. Ideea e ca asteptat micul dejun moka. Imi si aminteam de cum a fost la Amsterdam, cand am avut de ales dintre zeci de feluri de mancare. Ei bine, tzeapa. Aici am avut omleta, sunca si cascaval. Plus croissante, laptic, gem, unt si prajitura. Si cam atat. Nu tu fasole cu cremvursti, nu tu salam de 10 feluri, nu tu atatea si atatea. Dar din patru drumuri la locul de dezmatz culinar m-am saturat. Si am plecat spre stadion, cu gandul sa luam acreditarile de la stadion. Un mosulica ne-a spus cum sa ajungem la Olimpico. "Luati autobuzu` si va lasa in fata stadionului", ne-a zis el. Si l-am luat. Si era o aglomeratieeeeeeeee pe strada. Nebunie. Ca la noi. Dupa vreo 45 de minute de mers pe o caldura teribila am ajuns. Cu vant din pupa si cu nerabdarea in vene, am ajuns la stadion. De afara, impresionant. Totusi, am mers degeaba. Acreditarile se dadeau dupa ora 5. Iar noi ajunsesem la 10 jumate. Planul B. Vizita la Colloseum si la Fontana di Trevi. Oricum erau pe lista, dar mai bine era sa nu pierdem o ora si ceva la stadion. Am luat alt autobuz, alta jumatate de ora a trecut si am ajuns la Termini, centrul orasului, acolo unde este nod de mijloace de transport. Ne-a intampinat o baba tiganca. Ne cerea un ban, in italiana, fara a sti ca suntem din Romania. "Dispari", i-a strigat Bogdan. Socata, colorata s-a indepartat. Ne-am luat suveniruri si am plecat pe jos spre Colloseum. O idee inspirata de-a mea. Pentru ca pe drum am intalnit alte magazine de suveniruri. Cheltuieli si cheltuieli. Dar na, o data in viata mergem la Roma. Fulare, esarfe, soldatei, cani, tot ce am vrut am luat. Si am ajuns la Colloseum. Ma rog, am ajuns sa-l vedem de departe, pentru ca trebuia sa coboram pentru a sta la doi pasi de el. Am ocolit pe undeva. Am ajuns la o intersectie, unde un spartan facea poze cu toata lumea. Ne-am gandit si noi ca n-o fi asa scumpa poza. L-am intrebat cat e poza, nu mi-a raspuns, dar mi-a pus casca pe cap si mi-a facut Bogdan doua poze. Acelasi lucru si cu el. La sfarsit, nota de plata: 10 euro de fiecare. "Manca-mi-ai sabia", i-am transmis, in gand, bineinteles. Ne-a zis ca a stat in Timisoara cativa ani si apoi ne-a lasat in drumul nostru. Colloseumul ne astepta! Pe noi si pe inca vreo doua-trei mii de persoane care erau pe acolo. Am ramas cu gura cascata la cat de mare era si la cum domina peisajul de acolo. Anterior, pe un zid aflat la 100 de metri de Colloseum am vazut o chestie misto. Erau patru harti facute din piatra. Prima reprezenta Imperiul Roman la inceputurile sale. Urmatoarele trei aratau expansiunea Imperiului in Europa si Africa. Da, da, era si Dacia pe acolo. La intrare la Colloseum, o coada mai mare ca la paine, pe vremea lu` Ceasca. Am renuntat, asa ca ne-am facut poze doar de afara. Bune si alea. Inevitabil, si acolo erau tigani. Dupa jumate de ora de invarteala si de blitzuit, am plecat spre Fontana di Trevi, sa aruncam niste eurocenti pentru dorintele noastre ascunse. Am schimbat metroul si am ajuns in locul unde scria ca e fantana. Adica in piatza... aaaa... ma rog, o piata. "Cam mica si cam putina lume", zice Bogdan. "Asa o fi miercurea", ii spun eu. Ne pozam, aruncam niste centi in apa si plecam. Cu plasele pline si cu carcei la picioare. Ajungem la hotel pe la 3. Iau o harta, ca n-aveam ce face. Si ma uit unde fuseseram. "Fontana del Tritono". Mama ma-sii, am gresit fantana. Aia care iti indeplineste visele era mai departe. Ehhh, tot balta se cheama. 20 de centi nu sunt multi. Noroc ca gandurile mi-au fost intrerupte de vestea ca Bogdan a luat de mancare. Salam, cascaval, paine si bere. Perfect! Ne-am potolit foamea teribila, am lenevit un pic si ne-am imbracat pentru derby. Despre asta, in episodul urmator!