Imi place sa scriu. Despre ce? Despre orice, dupa cum o sa se vada. Numai sa am si timp. Ca, deh, la 30 de ani mai am si alte treburi.
duminică, 30 noiembrie 2008
Madonna - Secret
Am vazut melodia asta azi, la VH1. Si mi-am amintit de tinerete, de European Top 20, de I like to move it move it, de anii 90...
Romania rosie
Au trecut si alegerile. Care m-au interesat exact cat il intereseaza pe Boc de ora la care ajung eu acasa. (Auzi la Boc, cica a castigat dreapta, desi PSD a cam calcat in picioare PDL-ul. Hahahahahaha. Mare pisicher esti, impiedicatule). Ce am retinut din toata nebunia asta? Ca e foame in Romania. Daca romanii au ajuns sa voteze iar mafia pesedista, e cam aiurea. Ma rog, e si usor sa prostesti lumea. Promiti ca dai un leu si o coaja de paine si ai un vot. 2. Baselu` va avea viata grea pana la anul. 3. PSD poate avea viata grea daca se reface alianta oranj. Bine, inainte tre sa-si scoata cutitele implantate unul din spatele celuilalt. Ceeeee frumos ar mai fi. Ce remember-uri s-ar mai face, cu declaratiile razboinice dintre PD si PNL. Hihihihi. La ce numar am ajuns? Asa. 4. Adio, PRM! Adio, Vadim! Poti crapa linistit. 5. Muie gigi! 2,1%. Nu e destul pentru a ajunge in parlament. Hmmm, dar acum are mai mult timp de steaua. O fi bine? O fi rau? Du-te cu Vadim! F. Adica 6. Putine se vor schimba. 7. CTP-ul a spus "datorita" in loc de "din cauza". Si gata.
Bine ca n-am nume de sfant...
Sfantu` Andrei. Zi de maaaaaare sarbatoare. Dar si de munca la birou. Dar o zi mai speciala. Nu, nu datorata alegerilor. Ci lui Andrei/Andreea. Si tare m-am bucurat ca nu-s Andrei. Mersi, mama, tata. Nu, as fi dat de baut, nu asta e problema. La valoarea mea...:)))). Altceva n-as fi suportat. Pupaturile. Zecile si sutele de pupaturi aruncate azi in stanga si in dreapta. "Aaaaa, Andreeeeaaaaaaaaaaaa, hai sa te pup!", "Deiutaaaaa mica, muah muah muah", "Pui, hai incoace. La multi ani!", si asa (mult) mai departe. De dimineata a inceput valsul pupaturilor. De fapt, taifunul pupaturilor. De fapt, ditamai tsunami-ul. Prima Andrea, pac pac pac pac pac pac pac. Pac = pupatura. Ma pun sa scriu o stire, apare a doua Andrea. Se repeta pac-urile. Sa vezi cand se intalnea o Andrea cu alta Andrea. Pffffff, nebunieeeeeeeeeeee. Plina redactia de pupaturi. Statea, domnle, lumea la coada sa pupe Andrelele. Si apoi, evident, sa pape un fursec, o prajitura. Recunosc, am avut pe bot urme evidente de ciocolata si crema. Ca om sunt. Sau purcel. Ca am facut incalzirea cu 5 crispy delicioase. Dar nu asta conteaza. Alin, sveglia ti, cazzo!!! Deci nu-mi place sa am nume de sfant. Nu-mi place desfasurarea de bucurie oarecum fortata de pe fetele tuturor. Si avalansa de pupaturi. Asta chiar ma ingrozeste. Ma rog, poate depinde si de cine ma pupa. Dar nu, nu-mi place. Dar parca tartele alea micute au fost senzationale. Si prajitura aia cu cacao. Daaaa, daaaaaaaa. Ma pregatesc de Sf. Nicolae. Hai, fetele, ruj (sau strugurel) pe buze, ca se apropie sedinta de pupaturi.
vineri, 28 noiembrie 2008
Proasta de 10
Si stateam eu linistit dupa Seinfeld, jucam ceva de pe miniclip.ro si apare o fetiscana la ProCinema. Cica fata de 10. Si cica tre sa prezinte filmul care urmeaza. Si urmeaza "The Ring". Filmul cica e bun. Fetiscana e insa penibila. Nu are expresivitate, dantura e cam aiurea, machiajul la fel, nu are tonalitate in voce. Parca ar citi o reteta de homar pane cu sos de rosii gratinate. Primul lucru la care m-am gandit: a cui pila o mai fi si fufa asta? Daca tot pui o gagica crezand ca tot barbatu` va sta cu ochiu` in decolteul ei, macar ia una mai de soi. Sunt atatea fotomodele care ar fi recitat la fel poezioara despre film. Dar macar aveai la ce te uita. Cand colo, tuta asta... Tot mai bine cu CTP-ul.
Hai la festivalul dulciurilor... sau nu
Ca dulciurile imi plac nu cred ca mai e secret pentru cineva care ma stie. Nu degeaba am ajuns la xxx kile. (depinde de cantar) :D. Iau Adevarul de seara de ieri si pe ditamai pagina 4 vad ca s-a deschis Festivalul Dulciurilor. Taman la Palatul pruncilor. Ieri nu stiam unde e asta, am aflat azi. Programez intalnirea cu o frumoasa domnisoara, sa-i spunem Roxana, si ne vedem la Tineretului. Cica acolo e Palatul. Mult spus Palatul. Dar despre asta intr-un episod urmator. Dupa ce trecem e haitele de baieti si fete care impart pliante cu pdl si psd si ce dracu` or mai fi, ajungem si la Festival. Afara, niste baieti care invarteau de zor kurtos colacii. Miroseau bine. Colacii, nu baietii. Clienti insa pe nicaieri. Dam sa intram la festival. In Adevarul scria ca e moka. Pe usa de la intrare: 5 RON. Atras de miros, dar si de imaginea pe care mi-o facusem, cu zeci de torturi si prajituri care mi-ar fi zambit, am platit si am intrat. Cand colo, semidezamagire. Locul unde se desfasoara festivalul e un pic mai mare decat camera mea. Martipane, torturi, prajituri, cornuri, vin??, eterna si fascinanta fantana de ciocolata, ciocolata de belgia, baclavale. Dar ingramadeala rau. Si o atmosfera cam trista. Nici modelele care imparteau pliante nu aveau zambetul pe buze. Nici macar o urma de ciocolata calda. Da` nimic. Cam 3 minute a durat "vizitarea" tuturor standurilor. Si vad pe o sageata "Cafeneaua actorilor". Oooooo, salata Act 4 era in capul meu. Ma si vedeam cu ditamai bolul de salata in fata. Cand colo, dezamagirea numarul 2. Nu aveau mancare la Cafeneaua de tineretului. Meniul lor se rezuma la 6 prajituri, din care am luat una, si vreo 10 bauturi. Atat. Atmosfera si mai trista decat jos. Plus prunci care guitau intr-un loc destinat lor. Noroc ca discutia cu Roxana a fost plina de rasete, ca altfel ziceai ca-i priveghi. Plecam, mai dam o tura si donsoara vede ca se da ciocolata pe banana la un stand. Evident, coada de 50 de metri. In fata mea, un porcusor de 9-10 ani, care aproape ca ma ajunge la dimensiuni. A luat o felie de banana cu ciocolata si s-a pus la rand pentru inca una. Vede el mai incolo... Luam baclavale. Singura amintire fizica de la acest festival. Abia acasa aflu de la Roxana ca expira azi. Asa ca acum, daca va intrebati ce fac, mananc baclavale. Cred ca am acum in corp zahar cu niste sange, nu sange cu zahar prin el. Cine chiar n-are ce face acasa poate merge la festival, dar nu va fi entuziasmat. Poate doar daca o sa caute cine stie ce produse speciale si scumpe. Era o taraba cu asa ceva. La plecare, baietii tot invarteau la colaci... Si la fel de pustiu era in jurul cortului lor.
Muie Bucuresti 2
Doamnelor si domnilor, episodul 2. Da, aceleasi probleme cu masina. De data asta cred ca numarul de Hunedoara e de vina. E o parcare la 1 minut de mine, parcare publica, dar in care unii si-au luat autorizatie si-si parcheaza jegurile. Miercuri am dus si eu masina acolo, pe un loc liber. Fara vreo placuta a altuia. Si azi am trecut sa vad ce mai face Petunia mea. Era linistita, foarte murdara (sa-l frec pe ala cu camionul in spatele caruia am stat, de m-a stropit si in ochi) si cu... evident, stergatoarele ridicate. De un imbecil, logic. Nu inteles pasiunea asta aproape patogena a tuturor taranilor care ridica stergatoarele. Cred ei ca asa rezolva ceva? Mi-am promis ca daca-l prind pe unu` ca-mi ridica jumate de stergator, il pocnesc pe loc. Faaaaara intrebari, faaaaaara explicatii. Un pumn in fata, stomac, cuc, unde s-o nimeri. Ma gandeam ca poate mai multe ar rezolva boul care ridica stergatoare lasand un bilet. "Nene, esti din HD, du-te acolo cu masina" sau "Patroane, e parcarea lu` mama" sau "Mosule, nu stiai ca locurile cu numerele de la 1 la 32542342365 sunt rezervate pentru bucuresteni". Ceva de genul. Si sa lase un mail, un numar de telefon. Socializam, poate ne imprietenim. Poate suntem amandoi caini. Poate futem aceeasi femeie. Cine stie. Ridicatul stergatoarelor e atat de banal, de asocial, de dupa blocuri. Lasati ridicatul stergatoarele. Sa fim oameni, jegosilor!
joi, 13 noiembrie 2008
Vesti de toamna
Frunze imprastiate de vant
ganduri reci de moarte
vant muscand bucati de suflet
un frig de-ngheata inima.
Nori care plang a durere
strazi pustii,
lacrimi pe obrajii tristi
Stele stinse pe cer.
Intuneric de nu poti sa-l tai
Totul e o comedie amara
un drum perfid spre iad
Dragostea? O floare rara...
ganduri reci de moarte
vant muscand bucati de suflet
un frig de-ngheata inima.
Nori care plang a durere
strazi pustii,
lacrimi pe obrajii tristi
Stele stinse pe cer.
Intuneric de nu poti sa-l tai
Totul e o comedie amara
un drum perfid spre iad
Dragostea? O floare rara...
Muie Bucuresti
Aceasta postare poate fi vizionata de copiii pana la 12 ani doar cu acordul sau impreuna cu familia. Genul postarii: aproape obscena.
Si mi-am luat masina. Asta se stie. Sampania nu a curs, berea nici atat. Chiar, n-am facut nicio cinste? Hmmmm. Pana s-au finalizat actele, am injurat destul. Iar cand cucoana de la AAA Auto voia sa ma intoarca din drumul spre casa, desi eram cu catzel, cu purcel, pentru un rahat de hartie, ma si gandeam cum sa-i bag un butoi din ala de 19 litri de apa pe cap. Din fericire, mi-a citit in ochi intentia si m-a lasat sa plec. Si acum dau nas in nas cu realitatile parcarilor bucurestene. O prima cuvioasa muie pentru cei care nu se gandesc sa faca parcari subterane sau supraterane. Eu as fi dispus sa platesc o suma pe luna pentru a-mi tine masina acolo. O a doua muie celui care mi-a luat putina vopsea de pe oglinda din dreapta. Ce mortzii tai ai avut cu vopseaua aia? Ti s-a terminat oja???? Si acuuuuuum... Marea penibilitate. Intr-o seara, venind de la munca, mi-am parcat si eu carutza intr-o, evident, parcare. Publica, pe deasupra. Bineinteles, cativa baieti destepti aveau placute in fata locului, explicand succint ca e locul lor PLATIT. Ca sa nu-mi risc integritatea fizica, care m-ar fi dus la umflat de cauciucuri, am parcat pe un loc fara vreo placuta. Boierie, imi zic. Si las masina vreo 2 zile acolo. Luni-dimineata, merg vesel sa iau masina sa plec la munca. Ma apropii de ea si ce vad? Un bileeeet. De fapt, o amenintare de amenda, cred. De la popolitia comunitara. Adica aia de-si bat joc toti de ei. Imi explicau ei mie cum sta treaba cu amenzile daca nu indraznesc sa-mi iau masina. Si la sfarsit era o rubrica, unde scria cine a facut reclamatia. Citesc si nu-mi revin: proprietarul locului de parcare. Wooow. Frana, ca nu pricep. Pai daca in dumnezeii ma-sii nu era nicio placuta, de unde pastele ma-sii sa ghicesc ca e loc platit? Mai muie de "proprietar", pune-ti dracu` placuta aia infecta sau macar un carton sa vada lumea ca ai transpirat ca un porc sa platesti locul ala infect. Rup fituica, ma urc in masina si dau sa sterg parbrizul. Cat pe aci sa apas butonu` cu apa. Ma dau jos din masina si vad ca un muist mi-a furat un stergator. Da, UN STERGATOR. Cel de pe partea mea. Toti sfintii si diavolii s-au abatut spre imbecilul devorator de stergatoare. Daca le fura pe amandoua, aveam inima impacata cumva ca am ajutat un sarman. Dar asa, doar unul??? In plus, in fata masinii era un stergator aruncat, dar nu de la masina mea, ca nu se potrivea. Nu cred ca e greu de presupus ca gandurile mi-au sarit spre cretinul care a dat o limba politaiului comunitar pentru a-mi planta fituica in geam. Dar promit ca-i plantez o piatra pe parbriz cat de curand. 'tzii ma-tii de bucurestean jegos. (Daca eram in Brasov, titlul postului era Muie Brasov, deci bucurestenii sa nu sara cu gura). Deci muie si proprietarului. Si pentru ca suntem la ora de anatomie, o sfanta muie si celor de la RCS&RDS, pentru ca le-a picat semnalul chiar in mijlocul documentarului despre comunism de pe Viasat History. A trecut aproape o ora si nu s-a rezolvat nimic. Asta e, petrec cu Inna. Cum care Inna? Aia HOT! :D
Si mi-am luat masina. Asta se stie. Sampania nu a curs, berea nici atat. Chiar, n-am facut nicio cinste? Hmmmm. Pana s-au finalizat actele, am injurat destul. Iar cand cucoana de la AAA Auto voia sa ma intoarca din drumul spre casa, desi eram cu catzel, cu purcel, pentru un rahat de hartie, ma si gandeam cum sa-i bag un butoi din ala de 19 litri de apa pe cap. Din fericire, mi-a citit in ochi intentia si m-a lasat sa plec. Si acum dau nas in nas cu realitatile parcarilor bucurestene. O prima cuvioasa muie pentru cei care nu se gandesc sa faca parcari subterane sau supraterane. Eu as fi dispus sa platesc o suma pe luna pentru a-mi tine masina acolo. O a doua muie celui care mi-a luat putina vopsea de pe oglinda din dreapta. Ce mortzii tai ai avut cu vopseaua aia? Ti s-a terminat oja???? Si acuuuuuum... Marea penibilitate. Intr-o seara, venind de la munca, mi-am parcat si eu carutza intr-o, evident, parcare. Publica, pe deasupra. Bineinteles, cativa baieti destepti aveau placute in fata locului, explicand succint ca e locul lor PLATIT. Ca sa nu-mi risc integritatea fizica, care m-ar fi dus la umflat de cauciucuri, am parcat pe un loc fara vreo placuta. Boierie, imi zic. Si las masina vreo 2 zile acolo. Luni-dimineata, merg vesel sa iau masina sa plec la munca. Ma apropii de ea si ce vad? Un bileeeet. De fapt, o amenintare de amenda, cred. De la popolitia comunitara. Adica aia de-si bat joc toti de ei. Imi explicau ei mie cum sta treaba cu amenzile daca nu indraznesc sa-mi iau masina. Si la sfarsit era o rubrica, unde scria cine a facut reclamatia. Citesc si nu-mi revin: proprietarul locului de parcare. Wooow. Frana, ca nu pricep. Pai daca in dumnezeii ma-sii nu era nicio placuta, de unde pastele ma-sii sa ghicesc ca e loc platit? Mai muie de "proprietar", pune-ti dracu` placuta aia infecta sau macar un carton sa vada lumea ca ai transpirat ca un porc sa platesti locul ala infect. Rup fituica, ma urc in masina si dau sa sterg parbrizul. Cat pe aci sa apas butonu` cu apa. Ma dau jos din masina si vad ca un muist mi-a furat un stergator. Da, UN STERGATOR. Cel de pe partea mea. Toti sfintii si diavolii s-au abatut spre imbecilul devorator de stergatoare. Daca le fura pe amandoua, aveam inima impacata cumva ca am ajutat un sarman. Dar asa, doar unul??? In plus, in fata masinii era un stergator aruncat, dar nu de la masina mea, ca nu se potrivea. Nu cred ca e greu de presupus ca gandurile mi-au sarit spre cretinul care a dat o limba politaiului comunitar pentru a-mi planta fituica in geam. Dar promit ca-i plantez o piatra pe parbriz cat de curand. 'tzii ma-tii de bucurestean jegos. (Daca eram in Brasov, titlul postului era Muie Brasov, deci bucurestenii sa nu sara cu gura). Deci muie si proprietarului. Si pentru ca suntem la ora de anatomie, o sfanta muie si celor de la RCS&RDS, pentru ca le-a picat semnalul chiar in mijlocul documentarului despre comunism de pe Viasat History. A trecut aproape o ora si nu s-a rezolvat nimic. Asta e, petrec cu Inna. Cum care Inna? Aia HOT! :D
luni, 10 noiembrie 2008
MiAMI Ink
De vreo cateva saptamani am descoperit cu mirare si bucurie ca am la tv pachetu` megasuperextragiga, desi de platit platesc cel mai subtire. Da` nu o sa fac gura la RCS. Nu, nu. Pentru ca sunt niste seriale foarte misto acolo. No reservation, cu Anthony Bourdain, Bizarre food, cu Andrew Zimmern, siiiiiii... Miami Ink, cu baietii si fetele de la Miami Ink. Care e un salon de tatuaje, condus de Ami, baietu` care fura la inimi intr-o zi cat toata redactia de la Prima intr-un an. Sunt 5 baieti acolo, Ami, Chris Garver, Darren, Nunez si Yoji. Si o gagica, deocamdata: Kat. Dar vad ca de pe site a disparut gagica si are salon la Los Angeles. Om ajunge si la faza asta, candva. Ideea e simpla. Vine lumea la salon, face tatuaje si povesteste despre tatuaj. Ce se ascunde in spatele lui. Tot felul de povesti, amintiri, mai vesele sau mai triste. E de urmarit.
http://tlc.discovery.com/fansites/miami-ink/miami-ink.html
http://tlc.discovery.com/fansites/miami-ink/miami-ink.html
Acopera-mi inima
Fascinant, emotionant, dureros. In trei cuvinte ar putea fi descris filmul Reign over me (Acopera-mi inima), pe care tocmai l-am savurat. Sau intr-un alt mod. Ascultand melodia de final. "Only love..." a fost soundtrack-ul, care rezuma atat de simplu toata actiunea. Charlie (Adam Sandler) s-a inchis in lumea lui alcatuita dintr-un apartament intunecos, un joc si muzica la casti, dupa ce sotia si cele trei fiice au murit in atentatele din 11 septembrie. In ajutorul lui sare Alan (Don Cheadle), un fost coleg, care are si el problemele lui. Cea mai ciudata, o femeie divortata care tine cu tot dinadinsul sa-i faca sex oral. O aparitie tare interesanta aceasta Donna (Saffron Burrows), care in final se va dovedi o parte din salvarea lui Charlie. E greu de spus in cuvinte emotia care acapareaza filmul. Asa ca... vizionare placuta!
http://us.imdb.com/title/tt0490204/
Mmmmmmmmmmmmmm
In cinstea unei seri in care am ras si am ras si am ras si am vazut videoclipuri. In afara de asta. :D Asa-i ca merita in top, doamna? Ma rog, originalul, nu parodia. :P
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
Liderul mortal vs. liderul moral
Si uite asa s-a mai adunat un an la frustrarea Timisoarea in ceea ce o priveste pe Dinamo. In primavara, la retur, vom zice "12 ani au trecut de la ultima victorie a lui Poli in fata lui Dinamo". Iar in curand nici nu vom mai calcula. Complexul timisorenilor devine periculos pentru ei. Dinamo le-a dat clasa azi. Cu o echipa peticita, cu 30.000 de hingheri fara arme in tribune, cu radoi scrasnind injuraturi printre dinti, Rednic a ales 11-le perfect. Muncitor, ordonat, organizat, tenace. De fapt, prestatia de azi a fost continuarea ultimei jumatati de ora din meciul cu steaua. Dinamo creste, asta e clar. Altfel se joaca acum, fata de cosmarul din primele etape. Iar o victorie cu Urziceni ar face din Dinamo campioana de iarna, cu sanse mari la titlu. Asta spre disperarea baietilor din ghencea. Acum o saptamana, radoi spunea, cu spume la gura, ca Dinamo n-o sa ajunga in Liga. Evident, peste 3 zile, a fost calcat in picioare de Lyon. Vineri, argaseala s-a trezit vorbind. A invartit gigi cheitza, iar fostul mustacios a declarat ca dinamovistii nici nu stiu cum se scrie Champions League. Gluma de ghencea. Ii dorim sa fixeze televizorul pe tvr la toamna, pentru ca sunt cam putine sanse ca steaua sa termine pe primele 2 locuri, pentru a visa macar la Liga. Noapte buna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)