La multi ani, ProSport!

Da, azi se fac 11 ani de cand a aparut ziarul. Tin minte ca am fost dezamagit profund cand am rugat un prieten sa-mi cumpere primul numar, eu fiind la tzara. Si stateam fericit pe bancheta unui autobuz din ala de mineri, venind de la bunica, si ma gandeam la ce minunatie o sa citesc. Numaram kilometrii, mancam soseaua. Si, intr-un final, groaznica veste: nu a mai apucat sa ia ProSportul. Jale, tipete, bocete. Undeeee te-ai dus tuuu, ProSportuleeeeeee? Cine mi te-a luaaaaaaaat? Apocalipsa, nu alta. Mai ales ca am auzit ca pe prima pagina era vestea cu transferurile la Dinamo ale lui Rednic si Florea. Primul s-a ratat, al doilea ne-a dus la disperare cu centrarile in peluza. Sa-mi revin! Am devenit consumator de ProSport. De fapt, de sport, pentru ca nu prea era zi in care sa nu citesc ambele ziare. Nu-mi dadea prin cap ca dupa opt ani urma sa fac parte din echipa ProSport. Multumesc lu` Ionutz. 20 august 2005 a fost prima zi in redactie. Dar aici nu e vorba despre mine. Ci despre ziar, care a facut 11 ani. Fatza de acum 3 ani, pot sa spun ca s-au schimbat destule. Ca design, e o diferentza de la cer la pamant. Se vede ca la layout sunt meseriasi. Si partea editoriala s-a schimbat. In bine? In rau? Mie imi placea mai mult inainte ca ziarul sa revina la Publimedia. Eram un ziar cuminte, spun unii. Foarte bine. Uite ca atunci ProSport avea mai multi cititori. Si era deasupra gsp 8-9 luni pe an. Am citit peste o suta de comentarii pe site la articolul dedicat celor 11 ani de Psp. Ce reproseaza lumea? Tabloidizarea. Ponderea mult mai mare a subiectelor de langa fotbal. Ponderea mare a fotbalului. Informatiile eronate. Adevarat. Este teribil cum un articol aparut in ziar este demontat seara de cei despre care se vorbeste acolo. Asta e. Poate ca schimbarea din ianuarie a avut partile ei bune. Designul, in primul rand. Dar a adus si destule coloane vertebrale indoite. "Da, da, asa e, bravo, da", "'traiti, asa facem". Parca ziarul este condus de un singur om, care vrea cu tot dinadinsul sa se faca exact ce doreste el. Stim toti cine e. Eu am avut curajul (tupeul?) sa-i spun ca nu le stie pe toate. Si sustin si acum asta. Sper insa ca toate celelalte personalitati din redactie (da, exista) sa-si spuna punctul de vedere mai dur. Sa nu fie sclavi. Sa aiba coaie. Sa arate ca sunt buni. Pentru ca sunt. Potential este, dar parca e ingradit in planurile lui "dumnezeu". Denisa stie. Nu are rost sa insir aici problemele ziarului. Nu e cazul. Eu sper ca toate se vor rezolva. Si ca ProSport va fi numarul 1 din nou. Fara interpretari echivoce, fara titluri inselatoare, fara un scris aiurea-agresiv. Comentariile cititorilor spun totul. La multi ani!

"Iubiri" de metrou

Sa mai lasam dracu` fotbalului, ca si-asa ne ocupa aproape tot timpul. Azi o iau pe aratura. Mai stiu eu pe cineva care face asta, scrie in ProSport si ia o carutza de bani. Bineinteles, nu am pretentia ca astern ganduri la fel de bine ca ea. Acum 2 ore am venit acasa, cu metroul. Inghesuiala, nebunie, mirosuri teribile. Cu toate astea, am dat la o parte neplacerea. De ce? Simplu. Pentru ca la Timpuri Noi s-a urcat o domnisoara foarte frumoasa. Cum ziua mea norocoasa este azi, zana a avut loc doar langa mine. Era tipul acela de femeie pe care ai vrea-o oricand si oriunde. Da, e ciudat. Pentru ca nu stii ce gandeste, cum vorbeste, ce principii are sau nu, daca are iubit sau nu. Dar pentru cateva minute, ramai doar tu cu ea in metroul care gafaie spre Titan. La inceput, cate o privire jucausa, dar scurta, nu cumva sa spuna ca te holbezi la ea ca un tzaran de la Chitila. Intai ma uit eu, apoi urc privirea in tavan si simt ca se uita si ea. Mai trece o statie, mai o ocheada. Pe la Dristor, privirile ni s-au intalnit. Curios, nu a intors capul. Vreo doua secunde eram ochi in ochi. Ne-au inflorit zambetele la coltul gurii. Iar apoi intrebarea cea mai grea: Unde coboara? Vine Salajanul. Ramane in metrou. Rasuflu usurat. O mai privesc o data. Offf, ce i-as mai face...imi spun in minte. Un gand jucaus, nu pervers. Trenul franeaza. Titan. Oftez. Aici cobor. Ma uit in spate, hop si ea. Daaaaaa, strig de fericire. Strig in mine. Iar apoi, inevitabilul. Eu ies pe la parc, ea pe la posta. Inca o aventura de 20 de minute. Inca o amintire placuta. Are si metroul partile lui bune. Abia astept sa merg maine spre serviciu...

Viva Espana!

Intrerupem programul de stiri cu Elodia si cu profesoara care a indraznit sa faca sex cu sotul pentru a va anunta ca Spania a castigat Campionatul European de fotbal. In finala, trupa lui Aragones a trecut de infectii aia de nemti cu 1-0. Si uite asa Lineker poate sa-si bage vorba in fund. Mai castiga si altii, nu doar nemtii. De fapt, daca stam sa ne gandim, fritzii au ceva mai mult de un deceniu de cand n-au mai castigat. Si atunci, in 1996, cu atata noroc, futu-i bierhoffu` mamii lui de noroc. Bine ca i-au potolit spaniolii, pacat ca nu o facusera turcii inainte. Sincer, nu dadeam 2 bani pe Spania inainte de Euro. Puteam paria o avere pe Italia. Ce bine ca nu s-a gasit nimeni sa ma asculte si sa profite de naivitatea mea. Si uite asa, dupa mii de ani ibericii au luat si ei Ieropeanu`. Sa fie sanatosi. Inca o luna si incepe Liga I. Si uitam de frumusetea meciurilor de la Euro, de atmosfera asta speciala, de editiile de care am scapat. Hihi. Hai ca turuie Badea pe aici si ma face sa-mi pierd gandurile. Mi le adun eu maine, cand sigur fac vreo 2-3 stiri despre finala. Hai Croatia!

Romania, plina de parinti cretini

"Ii ai cum ii cresti", spune o vorba romaneasca. Sau poate indiana, nu am verificat prea des. Iar ce se intampla in tzara asta de 2 lei depaseste orice limita. Cred ca stie lumea toata de idiotii de parintzi care au postat pe hi5 poze cu o fetita in diferite ipostaze total nepotrivite pentru varsta ei. Am crezut ca asta e maximul tampeniei existente pe pamant. Ei bine, nu! Am mers ca tot omul care nu tine la silueta la KFC. La Unirii, cu Georgiana. La invitatia ei. Da, ma iubeste in tacere. Las ca explodeaza ea si-mi zice odata si odata. Ma rog, stau la coada la ceaaaaaaa maaaaaaai leeeeeeentttttaaaaaaaaaaaaaaa vanzatoare din lume si pana la urma ajung. Probabil ca am bagat in mine calorii cat pentru 4 ani jumate. Dar macar eu discern ce e bine si ce e rau. Si ma ucid cu buna stiintza. Bun, infulesc niste crispy-ul otravitoare. Si ma uit in dreapta. Din pacate. Acolo, o familie cu un prunc in carucior. Probabil de 1 an jumate, maxim 2. Si ce face cretinul care din pacate a participat la nasterea lu` ala mic? Ii da sa manance crispy. Cat de inconstient, prost si imbecil sa fii sa faci asa ceva cu pruncul ala? Mai bine il arunci de la etaj, sa nu se mai chinuie. Pai cum naiba sa ma mai mir eu cand vad copile la 7-8 care au 50 de kile? Mi-e scarba de tot ce se intampla in Romania asta. Acum ceva vreme, imi faceam cruce cand niste prunci erau furiosi ca nu mai e voie sa se vanda produse fast-food in scoli. "Hamburgerul era cel mai bun", spuneau. Bah, sa muriti cu inima invelita in grasime! Asta va doresc. Si voua si celor care va invata ce e bun de mancat si ce nu e. Amin!

Film

Pitzi = Cartzu

Rar mi-a fost dat sa vad un joc mai antipatic decat al Romaniei. La ciupeala, la ce-o fi, la "lasa mah ca ne ajuta astia". Vai de viata mea. Si de cele doua sticle de vin care mi-au tinut companie mie si lu` varu`. Plus o apa minerala, sa fie primita la spritz. Si incepe meciul. Si se toarna vinu`. Si rateaza Niculae. Baaaaaaaaaaaaah, ala e sut??????? Si cam atat. Dupa aia, potopu`. De injuraturi, blesteme, rugaciuni pentru un 0-0 dincolo. Toaaaaata tactica lu` Pitzi a rezumat-o azi Van Persie, care ne si se intreba de ce pizda ma-sii nu atacau ai nostri. Pai ei ne primeau cu paine, sare si un joint si noi nimik. Timide ca fata la... maritat, sa zicem. Daca au vazut ca ii primim in jumatatea noastra, ne-au tras-o. Ca la Amsterdam. Scurt si la obiect. Cum ar zice un clasic (inca) in viata, pac-pac. Sticlele s-au terminat, la fel si inventarea de sfinti pentru a-l spurca pe satana Pitzi. El cu tactica lui. Daca nu era meciul cu Italia, ne dadeau organizatorii Zmeura de Aur pentru cea mai penibila prestatie de la European. Asa insa, luam o capsuna. Si ne mintim ca am facut egaluri cu vicecampioana si campioana mondiala. Asa, si? Tot acasa suntem. Unii. Ca Mutu si-a pus palma in fund si biletu` de avion spre Miami si s-a tot dus. De n-ar mai veni inapoi. Sa puna dreacu` mana pe meciurile Croatiei si Turciei sa vada cum se lupta. Ai inteles, "coae"? Da, asta v-a lipsit, domnisoarelor! Da` las ca-s sferturile mai interesante. Hai Croatia! Calcati-i pe ochi!

Viata la Prima TV

Sodomizat psihic de unele persoane si de unele ganduri, dar si adus de spate dupa programul de munca, am decis sa parasesc ProSportul si sa-mi indrept pasii, creierul si kilogramele in plus spre Prima TV, atras de perspectiva unui program uman, dar si de efervescenta sefului Sorin Barbu. Entuziasmul cu care mi-a prezentat ce vrea sa faca acolo m-a convins. Aveam nevoie de o schimbare. Si am acceptat imediat pariul. Fara a fi speriat ca nu as pricepe ceva sau ca un anume program pe calculator mi-ar da batai de cap. Totul se invata. Si am anticipat bine. Chestia in care se scriu stirile se invata in maxim 20 de minute, ca sa ma uit la inregistrari am nevoie doar de cashti si de ochii deschisi. Restul, vine de la sine. Si de la montaj, bineinteles, acolo unde se coace stirea finala. Pac, pac, cum ar zice unii. Cu vointza se face totul. Mi-a crescut inima cand mi s-a spus fie ca "scrii bine si repede", fie ca "esti un castig clar pentru redactia sport". Cum as putea sa nu apreciez asta muncind cu spor? Oamenii aia mi-au acordat increderea lor. Si nu as face nimic ca sa le amagesc sperantele. In plus, nici in visele cele mai bune nu ajungeam la ora 7 acasa in timpul Europeanului. Bineinteles, si salariul este mai mare. Dar nu a fost asta argumentul decisiv. Cine ma stie, poate sa jure cu mana pe Biblie. :). Pana acum, totul e bine. Sper sa fie asa si in continuare. Iar JURNALUL DE SPORT DE LA ORA 19:00 sa creasca. Am incredere ca asa va fi. Cu toti cei de acolo, in frunte cu Diana. (Dai o bere, da?) :))

La Mondiale, cu totii la Mondiale!!!

Data stelara, 14 iunie 2008. O zi dupa egalul Romaniei fotbalistice cu Italia. Trezit pe la ora 9, deh, obisnuintza, am mers si am platit cablul, am luat de mancare si am revenit in pat. Ma apuc sa citesc ziarele si vad ca e mare meci mare la Oradea. Returul barajului de calificare la Mondialele de handbal pentru baieti. In tur, Muntenegru ne cam batuse la 4 goluri, 31-27. Cu covrigu` intr-o mana si cu iaurtu' in alta am trait dramatic prima repriza. Dramatic pentru ca nu stiam cu ce sa dau pagina ziarului pe care-l citeam. :). Ratari peste ratari si doar doua goluri avans la pauza. Am decis sa schimb tactica si am reusit. Mi-am tarait fundu` gras pe scaunul de boss cumparat saptamana trecuta si am dat drumul la robinetul de net. Instantaneu, Ghionea handbalistu`, mai ofensiv decat Ghionea fotbalistu`, a inceput sa-l ciuruiasca pe barbosul portar muntenegrean. Si s-au facut 6 goluri diferentza. Veselia a inceput pe mess, cu Andru pe post de comes(s)ean, ca sa zic asa. Imediat, muntenegrenii au decis sa ma pedepseasca pentru impertinenta aratata. Si au redus diferentza la 2 goluri. Dramatica schimbare. Nu stiam ce sa mai fac. Ma invarteam prin camera si am gasit. Am baut pecsic. Si iar a inceput urcusul. Pana la victorieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Si calificareeeeeeeeeeeeeeeeee. Suntem finalisti, vorba eternului Cristian Topescu! Mondialul e al nostru. Croatia ne asteapta. Sper sa nu jucam chiar la Pula. Ar fi culmea...

Sa facem o laba cu... Tuca

Caracaleanul de frunte e din ce in ce mai intunecat. Psihic, bineinteles. Vede peste tot tinte. De la Basescu pana la pustii care nu respecta programul de liniste din blocurile pline de pensionari. Vineri, 9 mai, si-a varsat naduful pe... bloggeri. Tineti-va bine. "Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat, arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali, bloggerii din România nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus, gata să inunde spaţiul cu banalităţi şi originalităţi ştiute şi vehiculate de toată lumea, un fel de masturbare comună" a zis mandrul sef al Jurnalului national, intr-un editorial de pe pagina a doua. Brrrrr, da` ce-o fi patit voinicul de-l f*ute grija de viata altora? Are prea mult timp liber? I-au scris bloggerii pe masina "I love EVZ" sau "Jurnalu`, uuuuuu, ia-o-n gura si te du?"? Greu de spus. Pentru informarea celui care a vazut lumina zile intr-un oras pentru care Bula ar fi reprezentantul perfect, ii transmit ca blogul inseamna si informatie. Poate se uita in ograda 'mnealui si vede ca si colegul Ciutacu are blog. De fapt nu, sa-l lasam pe cel mai inteligent dintre pamanteni sa se descurce prin itele gandirii sale. Ce sa mai zic de cei de la Gazeta, colegi de trust. Si multi, multi oameni din presa. Niste labagii, nu? Blogul inseamna si comunicare. Blogul inseamna prezentare de evenimente, de lucruri interesante, de experiente. E o comunitate in continua miscare. Un nucleu efervescent. E nivelul urmator, ca sa zic asa. Greu de inteles de catre Tuca, vesnic nemultumit, vesnic intunecat, vesnic patruns de toate problemele universului. O fi viata grea, dar nici asa. Hai, Tuca, da o laba si zambeste. Maine poate fi mai rau. Si ce bine ti-ar parea...

Rusinea numita consulatul Rusiei

De la inceput va dau un sfat. Daca vreti sa mergeti in Rusia, dopati-va cu muuuuuulta rabdare pentru obtinerea vizei. Mai degraba reusesti sa pui pe picioare (vorba vine) un menage-a-trois cu Angelina Jolie si Brad Pitt (depinde de preferinte) decat sa iei nenorocita de viza. De unde atitudinea asta? Va explic. Marti, 6 mai, am fost la consulat, pentru a depune actele. Tot ce era scris pe o foaie la afisierul din fata consulatului era la mine in plic. Inutil de mentionat ca lumea sta la coada afara, in fata portii. Ninge, ploua, bate soarele, nu conteaza. Buuuuuuuuun. Dupa o ora si ceva de stat in picioare, intru si eu. Doamna de dinaintea mea da actele, apoi urmez eu. Ii dau omului tot ce am adus. Sta cateva secunde, se uita si apoi imi cere un act CARE NU ERA PE LISTA DE ACTE CERUTE. Pai, de unde cucu` meu sa-l am? Bineinteles, imi iau hartogaraia si plec. Il sun pe Eugen sa rezolve problema, pentru a ma intoarce joi. Nu pricep de ce miercurea nu se lucreaza. Si-asa programul pentru sclavi este 9-12:30. Chiar asa mare deranj era? Inainte sa plec, vad anuntul care spune ca pe 9, adica vineri, nu se lucreaza. Deci joi e ultima sansa.
Joi, 8 mai. Pe la 10 fara un pic ajung la consulat, cu tot cu actul respectiv. La coada, vreo 15 oameni. Deodata, ma loveste un alt anunt, pus miercuri, bineinteles. Joi, 8 mai, programul este de la 9 la 11. Am inlemnit. Aveam atatea persoane in fata. Cat de nesimtiti sa fie cei de la consulat sa puna afisul ala chiar in ziua libera??? Uite ca se poate. Pana la ora 10 au intrat 2 persoane, iar pana la 11 ALTE TREI. Bineinteles, intre timp venisera altii. La 11, la interfon se aude o voce pitigaiata care ne transmite ca programul s-a incheiat. 20 de oameni injurau pe toti sfintii. Unii cu urgente, care de-abia luni mai pot rezolva. Bataie de joc. E greu de inteles cat timp poate sa-ti ia sa te uiti peste 5 acte. E si mai greu de priceput cum cei de la consulatul Rusiei lucreaza intr-o saptamana 12 ore jumatate. Cam cat muncesc eu la ziar intr-o zi cu editie la Liga Campionilor. Dupa zilele astea, mi-am dat seama de unde vine mitocania si nesimtirea romaneasca. Exact, de la est. Pentru cei din consulat, suntem niste greutati peste care vor sa treaca mai repede. O fi si Rusia vreun paradis si nu stim noi. Probabil ca Sfantul Petre ar fi lucrat mult mai rapid decat birocratul rus. Mai incerc luni. Sunt tare curios de ce surprize voi mai avea parte.