In lumea mea

Ciorogarla, primele impresii

2011-03-02T22:19:00.005+02:00

Iaca am ajuns si la tzara. Sau in suburbii, cum imi place mie sa spun. Ciorogarla e noua mea casa. Cam friguroasa. Nu de alta, dar nu avea rost sa cumpar lemne pentru centrala. Asa ca imi pun increderea intr-un radiator. Amin. Mutatul a decurs repede. Doua masini mi-au fost de ajuns. Hehe, dragul de pat de la ikea... cum a incaput el in Forduletz. :-j. Netul merge si el. Culmea, wireless-ul de aici merge mai bine decat ala din buricul targului. Amin, partea a doua. Ce am facut in primele zile? Am dat zapada si m-am pus pe citit. In prima zi, "Un secol cu Neagu Djuvara". In a doua zi, am inceput "Dragostea in vremea holerei". Azi, am inceput "Mein Kampf". Asta e lectura de metrou. Nici n-am simtit cand am devorat 20 de coli A4. Amin, partea a treia. Si cam atat, pentru inceput. Sa vina primavara!!!

Tomi...

2011-02-23T18:56:00.002+02:00

Nu am mai plans de ceva vreme. Poate si pentru ca viata asta mi-a impietrit usor usor inima. Nu stiu care e cea mai buna explicatie. O s-o caut. Azi nu m-am putut abtine. Mi-a spus mama ca Tomi a murit. A suferit sarmanul. Poate e mai bine ca si-a incheiat chinul. Dar cine ma va mai astepta de acum lenes, cand o sa ajung acasa? Cine va veni sa-mi miroasa bagajele si sa se joace prin pungile din care am scos hainele? Cine va veni la picioarele mele, ca sa traga un pui de somn? Trista zi... Sa fii bine acolo sus, Tomita!

The Reader

2011-02-19T01:09:00.002+02:00

Aaaaa... Hmmmm... Aaaaa... Cam asa am ramas vazand The Reader. Evident, pe tvr 1, locul unde Stallone si Chuck Norris nu exista. Aleluiaaaa! Revenind. Cititorul. O poveste fantastica, intinsa pe vreo 40 de ani. Un copil se indragosteste de o femeie mai mare decat el. Cititul si sexul compuneau o relatie usor bizara, care a trait pret de o vara. Ptiu, ale dracu' rime! Timpul trece. Amandoi cresc, fiecare pe drumul lui. Se intalnesc intr-o sala de tribunal. Ar fi prea usor sa povestesc totul. Mai bine nu. Povestea se desfasoara intr-un mod tulburator. Te lipesti de ecran. La final, parca vrei sa citesti si numele celui care s-a ocupat de butaforie. Impresionant film! Kate Winslet arata ca nu e doar o plangacioasa de pe Titanic. Iar Ralph Fiennes te cucereste nu doar prin vorbele apasate, ci si prin tacerea prelunga.

Despre ipocrizie

2011-02-17T12:43:00.003+02:00

Vad ca gsp-ul are doua mari tinte in ultimele zile: steaua si tvr-ul. Silenzio stampa a la meme stoica a declansat un tir asupra stelei, cu lovituri sub centura, care n-ar fi fost aruncate daca lumea din ghencea ar fi vorbit. Treaba lor. A doua, tvr. Aproape in fiecare zi apare un material anti-tvr. Ba ca nu s-a dat Roma - Sahtior, ba ca se dau bani prea multi pentru un pachet de partide din Liga I, ba ca nu se poate da meciul lui Bute. Care meci valoreaza vreo 110.000 de coco. Bani frumosi, pentru cateva reprize care se disputa la 4 dimineata, cand lumea doarme. Adica... banii din publicitate vor fi foarte putini. Adica... tvr-ul va pierde niste bani, daca ia meciul asta. Daaaaar, cine va scrie apoi ca tvr-ul e o mare gaura neagra, care papa banii? gsp-ul, care deja ne piseaza cu acel contract de 3,5 milioane de euro pentru ultima optiune a Ligii I. Adica 100.000 pe meci. Aproape cat meciul cu Bute. Decat sa tot arunce noroi in stanga si in dreapta, gsp-istii ar putea insista la felix sa dea el banul, ca sa cumpere super-giga-ultra-mega-partida lui Bute.

Gigi

2011-02-06T20:00:00.003+02:00

Nu becali, nu netoiu, nu Unchiu'. Gigi Ibrahim. Multi nu o cunosc. Eu am descoperit-o acum 13 zile. E in Egipt. E pe baricade, e intre dusurile dusmanoase de gaze lacrimogene, e pe masinile incendiate din Piata Tahrir. Si, in aproape fiecare zi, e pe CNN. Povesteste ce se mai intampla in mijlocul capitalei Egiptului. E un fel de Ioana d'Arc. Poate exagerez, dar si razboiul e o exagerare. I-am auzit o corespondenta si am luat gugal-ul la intrebari. Si mi-a raspuns. Gigi Ibrahim a facut liceul prin America, a luat o diploma la Cairo. Acum, inarmata cu un telefon destept, e in Piata. Cand nu se fereste de pietrele venite de la prietenii lui mubarak, sta pe twitter, "ciripeste" intruna, pune poze. M-a cucerit. Aaa, e si pe facebook. Ii place Fight Club. Imi place si mie. Ii plac Guetta si Gaga. Si mie. Are un zambet urias, de care cu greu te dezlipesti. La fel de greu te lasi dus de langa twitter-ul pe care posteaza intruna. Ea e Gigi. The best Gigi i've seen.

Autobiografia...

2011-02-05T01:47:00.002+02:00

Nu a mea, ci a lui Ceausescu. Acum am terminat de urmarit cele 3 ore. Am ramas cu gura cascata. Un film fabulos! Nu stiu cum sa zic. De obicei, filmele care trec de 1 ora jumatate ma plictisesc. La asta am urmarit si roll-ul de final, sa vad producatori, cameramani, samd. Imagini senzationale, personaje memorabile, peisaje coplesitoare. In 3 ore, ai parte de un presedinte care trece pe langa un magazin "Deep throat" cand merge la Londra, de o Leana care casca la discursurile sotului, de imagini din Coreea de Nord, de spectacole-gigant. Un film pe care-l recomand cu mare caldura.

CNN.

2011-02-02T20:21:00.005+02:00

De 8 zile sunt lipit de televizor. Revolutiile, razboaiele, oricare ar fi ele, trezesc ceva special in mine. Cand eram in Franta, cum prindeam un moment liber, cum mergeam la televizor, sa vad ce se mai intampla in Irak. Acum e nebunia din Egipt. Nu am nicio pofta sa-l vad pe Zarescu la realitatea si pe cine doamne feri o fi la antena 3. Sar direct pe CNN. Doamne, ce spectacol! Problema e abordata din 1001 unghiuri. Live-uri peste live-uri, corespondente, sincroane, ti-e mai mare dragul sa vezi. Paranteza. Televiziunea nationala din Egipt e cam ca tvr inainte de 1989. Buletinul de stiri cuprinde intalnirile tovarasului Mubarak cu diversi flacai. O singura imagine pasnica din piata si politica externa. Am inchis paranteza. Azi s-a incins rau treaba. Acum vad si eu imaginile salbatice de pe strazile din Cairo. Oameni pe camile biciuiesc alte persoane. Mii de pietre zboara pe cerul Egiptului, curge sangele mai rau ca la spital. Altceva vreau sa subliniez. Corespondenta CNN de la Cairo s-a dus in mijlocul nebuniei. Cameramanul, langa ea. Cat curaj! Dar ce imagini! Asta inseamna televiziune. Asta e pasiunea, asta e nebunia pe care o cauti cand intri in bransa asta. Aud ca niste jurnalisti de la TVR au fost la un pas s-o pateasca. Le doresc sa scape sanatosi si sa aiba parte de tot norocul din lume. Mubarak OUT! Sper ca Piata Tahrir sa nu aiba acelasi sfarsit precum Piata Universitatii.

La vie en... roz

2011-01-30T21:06:00.002+02:00

Sambata seara, in IDM. Lume cat cuprinde, coada la darts si biliard. Nimic deosebit. I-am luat pe cei doi Bocsa si ne-am asezat la masa, la analizat fete si flacai. Fetele, un dezastru. Probabil ca multe tarancute au invatat de la taraf tv ca trebuie sa te imbraci in haine care imita pielea de leopard ca sa-ti iau un flacau un suc sau un pahar de bere. Oribil! Una statea chiar langa noi. Nu doar pantalonii aratau ca un animal belit, ci si vestuta. Brrrr! Altele erau pe ditamai tocurile si abia se tineau pe picioare, in drum spre pista de bowling. Unde, evident, stateau si se uitau la masculii care aruncau bila aia cum arunca zmeul buzduganul in usa, ca sa anunte ca ii e foame. Unele, cu minte cat stratul de zapada din Uganda, s-au bagat la joc. Nu la bowling, ci la ping-pong. Nu stiau nici sa tina paleta in mana, dar radeau ca tutele cand mingea zbura la masa vecina. Si mai era o categorie de domnite, venite direct de la coada vacutii. Cele grase si imbracate in roz. Oribil, partea a doua! Una avea o bluza roz, alta pantaloni de trening roz, asortati cu papuci cu tocuri. Ce imagine! Grasele au impresia ca rozul le face frumoase, altfel nu vad explicatia pentru care ar purta asa ceva. Are si culoarea asta farmecul ei, cand stii s-o alegi si cand ai sub 60 de kile. Sau sub 6 anisori. (Alexandra, tu arati perfect in roz, tzucu-ti nasul tau!) Insa cand ocupi doua scaune la masa, rozul e interzis. (Al dracu, ce critic de moda am devenit!) O grasa in roz nu e doar o grasa in roz, ci o grasa penibila in roz. Nu inteleg alta chestie. De ce flacaul cu care merg domnisoarele de mana nu le spun in ce hal arata? Mama ma-sii, a luat Realul gol!

AMR: 31

2011-01-28T23:11:00.002+02:00

Ei bine, da! (se aud tobele) Ma mut! Plec din buricul targului in ceafa periferiei. Adica la tara. La Ciorogarla. De ce? Stiu ca asta se intreaba tot internetul. Hihi. Din cel putin 3 motive. Vreau liniste. Stiu, pare ca am efervescenta unui pensionar. Dar asta simt eu acum. Am trait un an in care am dormit putin. Motivele conteaza acum mai putin. Apoi, trebuie sa ma hotarasc daca imi voi lua casa sau apartament. Perioada asta sigur ma va ajuta. Sper. :D Si 3: gradina, gratarel, aer curat. Poate ca ma rup de nebunia orasului. Oricum ieseam la fel de des ca 6 numere la loto. Asa ca imi iau bagajelul si ma duc usurel. Cineva imi spunea ca abia asteapta sa ma vada cu un pai in gura si cu palaria pe cap. Asa sa fie. Daca ar si sfarai micii pe gratarul de langa, ar fi minunat. Mmmmm, mi-am facut pofta. Ma duc sa bag niste ciocolata.
PS: De ce am pus poza asta? Pentru ca am dat pe goagal cautare "Ciorogarla" si asta mi-a dat. Iese soarele pe strada mea? :))

"S-a scris in presa ca..."

2011-01-28T23:02:00.002+02:00

Am avut neplacerea sa vizionez o conferinta de presa a lui meme stoica. Aia de ieri, parca. 10 minute in care a infirmat multe articole aparute in presa. Despre asta, intr-un viitor post. O intrebare m-a intrigat. Iar. Ma rog, nu chiar o intrebare. O mentiune, mai degraba. Un ziarist a facut preludiul unei intrebari spunand: "In presa a aparut faptul ca...". Si apoi a aruncat intrebarea. Pai cum adica? Tu, ca ziarist, vorbesti ca a aparut ceva in presa, de parca ar fi spus-o vreun tamplar. Sau vreun carutas. Tu esti presa. Nu e prima oara cand acel jurnalist o baga pe asta cu presa, de parca el ar fi in alta lume. Si nu e prima oara cand i se raspunde la intrebare cu un lucru care infirma ce a aparut "in presa". Curios sau nu, omul asta a trecut pe la un ziar care face obiectul a nenumarate dezmintiri. Mi s-a parut tare curios sa se foloseasca pentru a mia oara de alibiul asta. In rest, meme e tare dizgratios. Bleah!

Perversii de la Pecsic

2011-01-27T00:59:00.002+02:00

Se pare ca ma uit cam des la reclame in ultima vreme. Cred ca mi-e lene sa ma mai joc cu telecomanda. :D Si uite asa am dat peste o noua creatie "faaaabuloooaaaasaaaaa" a romanilor. Dupa celebra familie Telcu, trasa la xerox dupa Bundy, a mai aparut o duda. Pepsi are o promotie. Bravo lor, sa fie fericiti. Reclama e insa penibila. O duduie cam uratica ajunge la casa de marcat, cu pepsi-ul ei, luminile se sting si i se transmite ca a castigat o sticla de apa. Brrr, de vis! Continuarea e insa tragi-comica. "Ori suntem la promotie ori nu mai suntem". Eeeexact, vorba celebrului x-el de pe Targu Ocna. Am uitat cum il cheama. A fost vremea lui, l-au invitat peste tot, e nikita masculina. Un personaj otv-ist inventat de protv. Cred ca totusi a trecut vremea lui. Nici nu mai stiu daca bendeac il mai face la emisiunea lui. Sa fie la el acolo. "Farmecul" s-a cam evaporat. Nu asa cred flacaii si fetele de la Pepsi. De ce si-ar lipi renumele de un astfel de personaj... inca mi-e o necunoscuta. L-ati vedea pe x-el conducand un Mercedes sau mancand un Ferrero Rocher sau purtand un Rolex?

Senzuala si cei 14 kilometri

2011-01-24T00:05:00.002+02:00

Seara de duminica acasa, la tv. Cireasa de pe tort. Printre invitati, simona sensual. Greu de spus de unde epitetul care i-a devenit nume. Mutra acra, figuri de mare dama, minte de gaina. Ce personaj... De ce m-am uitat? Pentru ceilalti invitati, pentru ca e o emisiune cat de cat "curata". A urmat meciul. Gooooooool Benzema!!! Marea decizie urma. Garantat 100% sau filmul "14 kilometri". Repede, imdb.com. Vad ca este despre Africa, un subiect drag mie. Un complex de subiecte, de fapt. Africa are ceva fascinant. Culorile care se amesteca intr-un fel straniu cu uniformitatea vizuala a deshertului. Povestile pasionante nascute din saracia de acolo. Filmele despre Africa m-au cucerit. Astfel ca decizia a fost usor de luat, desi musiu Stefanescu face emisiuni fabuloase. "14 kilometri", deci. Un film despre alegerea unui drum in viata. Despre riscurile la care te expui pentru a-ti atinge un vis. Chiar daca visul acela e invaluit in ceata. Despre sacrificiu, despre dragoste, pana la urma. Un film care m-a emotionat. Cuvinte mai putine, imagini teribil de bogate. S-a terminat bine. Vi-l recomand cu cea mai mare caldura. Si va recomand sa verificati programul TVR 1, TVR 2, TVR Cultural. Filmele de calitate sunt acolo. Pe Jet Li il gasiti in alta parte.

Sorry!

2011-01-20T22:12:00.002+02:00

De cateva zile umbla pe la noi doua reclame. Una romaneasca, tampitica, si una straina, foarte tare. Le stiti. Le iau pe rand. A noastra, ca, deh, suntem patrioti! Un flacau impinge o masina spre benzinarie. Nevasta, la volan. Un Dorel mai breaz sprijina un zid al benzinariei si se gandeste daca vaca Milka e mov cu pete albe sau alba cu pete mov. Impingaretul vrea, evident, benzina. Scoate mandru cardul si-l intreaba pe flacau daca poate plati asa benzina. Ntz, e raspunsul. Micul Popeye se pune iar pe impins. Nevasta-sa ii spune ca are bani, el baiguie ca pierde nu-stiu-ce. Za end! Ce retinem noi din aceasta reclama, clasa? Da, Bufnila, zi tu! Din aceasta reclama eu retin ca daca ai card BCR, tre sa impingi la masina, pana la o benzinarie flamanda de carduri. Altceva n-am priceput. Aaa, ba da. Si ca benzinaria din reclama nu prea are clienti.

A doua reclama. Atentie, lume! Se vede un Mercedes impecabil, cu un sofer neamt in cuget si-n gandiri. Se uita omul in dreapta, apare moartea cu coasa. Apropo, moartea e barbat, daca ne luam dupa reclama asta. Moartea zice: Sorry! Imediat, apare ditamai masina cu lemne in fata, impactul pare iminent, dar franele Mercedesului sunt impecabile. Moartea moare de ciuda. Soferul zice: Sorry! Nu stiu altii cum sunt, dar mie reclama asta mi s-a parut senzationala. Si cica nemtii n-au imaginatie...

Imbatare placuta!

2011-01-20T20:47:00.003+02:00

Lunga lista a placerilor romanilor s-a mai lungit un pic. Avem Distractie placuta, Duminica placuta, Vacanta placuta. Venind de la metrou spre casa, am descoperit si... Imbatare placuta! Laser, frate! 3 fete cucuiete si-au urat una alteia sa-si rupa gatul in alcool. Sau stomacul. Cred ca s-a terminat sesiunea sau ceva. Alt motiv nu vad. Orice motiv ar fi, e o mare tampenie. Hai sa bem! De ce? Ce poate fi placut la asta? Bine, bine, nu sa ne ametim, ca sa ne dezlegam limbile. Asta e ok. Dar sa ne imbatam? Pentru? Mi-aduc aminte in ce hal eram eu dupa ultima (si a doua) betie a vietii. Anul trecut a fost. La Cluj, orasul pacatelor neimplinite. Am mers in club cu fetele dragi de acolo si cu Pitbull. Eu, viteaz. Uischi, tata! Dansam ca Baloo, dupa 2 paharele. S-a dus prima sticla, s-a dus a doua. Eu, da, la fel de viteaz, am zis sa vina si a treia. Sticla a venit, mintea a plecat. Vreo ora n-am mai stiut de mine. Stiu doar ca am ajuns la un restaurant, s-a comandat mancare, dar eu tinta la toaleta m-am dus. Si apoi, nu stiu de ce, am aterizat pe bordura. La 4-5 dimineata, cam la tot atatea grade, in camasa. Cu chiu, cu vai, am ajuns si in pat. A doua zi, al meu ficat si al meu stomac pluteau intr-o balta de uischi. Ochii erau mici, mici, mici, dar tot am distins subtitrarea de la cele 3 filme la care m-am uitat. Cam asta aduce betia. Cel putin la mine. Ma jur cu mana pe butonul de Backspace ca nu mai fac prostii din astea. Sa se imbete studentele care au scapat de examene. Vedea-le-as pe trotuar!

De ce?

2011-01-03T20:43:00.003+02:00

Stateai in pat si ma priveai. Imi verificai sufletul. Nu stiu pentru ce. Eu voiam sa aterizez langa tine. Sa te sarut, sa te iau in brate. Privirea imi ardea. Dar se izbea de un zid. De ce? Nu ma lasai sa stau langa tine. Nu ma lasai sa-ti simt rasuflarea calda. Voiam in lumea ta, cea redusa la acel moment la un simplu pat. Ma apropiam, tu scoteai ghearele si maraiai. Iti aparai teritoriul. Am tot incercat. Degeaba. Nu si nu. Nu m-ai vrut. Am cazut. M-am pus pe podea. Ai fi vrut sa plang? Nu-ti fac placerea. Doar stau si te privesc. As vrea sa-ti sarut sanii mari, sa-mi trec degetele prin parul de foc, sa te incalzesc cu rasuflarea-mi fierbinte. Dar daca nu vrei... Stau si ma uit la tine. Tu stai si te uiti pe pereti. Ce liniste... Asta pana cand deschizi poarta inchisorii si pleci. As fi vrut sa nu ma tin dupa tine. Crezi ca am putut? O mana invizibila m-a tras. Mi-a dat un branci, sa te urmez. Te-ai oprit sub dush. Inca o bariera. Ai tras cortina si m-ai lasat doar cu imaginatia. As vrea sa-ti spun ca nu ma chinui, ca pot sa plec oriunde departe de tine. Nu pot. Dar macar tac. Ai dat drumul la apa. Am dat drumul la vise. Am distrus zidul si am venit langa tine. In spatele tau. As fi vrut sa stau drept, sa nu-ti arat cat sunt de slab? Am putut? Nu. Te-am acoperit cu sarutari. Tu zambeai intruna. Iti apartin, nu? Apoi am fugit! Da, am fugit! Am dezertat. Am castigat?

Samuila imi provoaca sila

2010-11-11T11:55:00.003+02:00

Na, ca a iesit si rima. In ultima vreme, s-a intamplat de cateva ori sa-mi fie greata ca fac parte dintr-o breasla in care sunt oameni precum Samuila sau altii. Sa ma explic. Nu cred ca este zi in care vreun articol din prosport sau gsp sa nu fie considerat mincinos de vreun conducator / jucator. Ieri, Paszkany a vorbit 5 minute despre un material din prosport. Minciuni, minciuni, minciuni, cam asta a fost ideea. Si asta aud cam de 2 luni incoace de la seful CFR-ului. Si de la Cartu. Si de la atatia multi altii. Sunt convins ca sunt destule articole adevarate, dar protagonistii nu vor sa recunoasca. Dar sunt si mai multe inventii. S-a ajuns mult prea departe. Ma suna prieteni care citesc ziare si ma intreaba daca e adevarat ce scrie despre una sau alta. Le spun ca nu. Si ii sfatuiesc sa nu mai arunce banii pe prostii. Pe cand eram la prosport, parca era altceva. Nu merg mai departe cu rationamentul. Dar sa revenim la titlu. Televiziunile de sport au devenit doar televiziuni de scandal. Cu moderatori avizi de sange, scandal, injuraturi, jigniri. Unul dintre ei, Samuila Silviu Tudor. Il cunosc, am comentat cu el, parea baiat ok, decent. Ne-am inteles bine. De cand a ajuns la gsp, parca a innebunit. Reteta lui e simpla. Telefon la ciobandante si dupa aia, Dumnezeu cu mila. Daca nu ma insel, a lui a fost emisiunea cu "boala" lui Dragomir, data in vileag de oier. Radea in draci de priapismul lui Don Mitica. Acum 2 zile, alta mizerie. Duelul oribil dintre "magraonul" Iancu si "homosexualul" Piturca. Am vazut si eu filmuletul si am ramas prost. Nu tu o interventie a lui samuila. Nu tu un "va rog sa va masurati cuvintele". Nu tu un "va tai telefonul", cum ar face un om cu minte. Nici gand. "Ati auzit, domnu' Piti, ce a zis de dumneavoastra?", a fost tot ce a iesit din gura si creierul moderatorului. A urmat un spectacol grotesc, abject. Inteleg nevoia de audienta pentru un post care nu ofera mai nimic. Dar nu se mai poate asa ceva. Romania a ajuns o mare cocina. Ne plangem ca nu avem fotbal bun, dar cum sa ai, in conditiile astea? Totul e putred. Iar oameni care vor sa civilizeze lumea, gen Razvan Lucescu, sunt luati la misto. Mai ales de multi ziaristi. Pacat. Uneori, nici lamaia nu ajuta.
PS: Raman in presa, pentru ca-mi place tot (sau aproape tot) ceea ce fac. Pentru ca nu ma simt "coleg" cu unii asa-zisi ziaristi, care si-au rupt voit coloana vertebrala.

Sa inmormantam bine!

2010-11-08T20:29:00.003+02:00

Ce sa mai zic? De ce sa-mi mai bat capul sa inteleg ce vrea infometatul telespectator de stiri din sport? N-are rost. Tocmai m-am uitat pe niste audiente. Si m-a luat cu durere de sale. Ma rog, aia e de azi-dimineata. Ce naiba m-o fi prins... nu stiu. Revenind. Inmormantarea celui mai mare poet (banuiesc ca la propriu) a facut audiente incredibile. Aproape un milion de oameni au stat in fata tv-ului, ca sa vada un sicriu coborat la 2 metri sub pamant. Brrr, ce atractiv! Discutia ca realitatea si antena au depasit otv la nivel de macabru si indecenta e alta. Stau si ma intreb, ca boul in fata calendarului. A fost o duminica superba. Parcurile asteptau oamenii. Terasele la fel. Ei au preferat sa vada un mort. Concluzia? Una tipic ardeleana. Romanie, cum te hului!

Scandalul perfect

2010-11-08T00:04:00.002+02:00

Lilica, muica, scandal mare la Cluj! Ceata de flacai costumati in alb si rosu n-a putut intra pe stadion, la meciul cu CFR-ul. Mai bine asa, zic eu. Oricum nu aveau oamenii aia ce sa vada. O echipa praf, condusa de un antrenor caruia ii miros manecile camasii a vopsea. Reeevenim. Scandalul asta a picat la marele fix pentru marele butonar Borcea Cristian. Urla gurita lui pe la toate televiziunile. Ca Paszkany e un purcel, ca Muresan are coada imbarligata, ca soarele nu rasare din est. Totul despre scandalul cu fanii. Al dracu Borcel, acum i s-a aprins beculetul in legatura cu fanii. Mult-iubitii fani, pe care ii respecta de urla respectul in el. Dar niciun cuvant despre Andone, despre jocul jalnic al echipei, despre faptul ca printul a ramas fara coroana, iar impresarii fara marfa la export. Nimic. Haosul e ascuns sub pres. In schimb, scandalul cu suporterii e scos pe taraba, ca o paine calda si aburinda. Manevre securiste, domne! Ne-a aratat nea Nicu Badea cum se face. Pa si pusi! Mai stam o tura pana sa ajungem in Sampion Lig!

Faza anului

2010-10-30T12:40:00.002+03:00

Pot sa pun pariu ca multi nu-si dau seama care e problema la print-screen-ul ala. Omul a jucat cu doua ghete de culori diferite. Treaba lui. Ca sunt turcoaz si portocaliu, sa fie sanatos. Ca a dat gol, bravo, baiat gigel! Pentru cine n-a vazut meciul e asa cum zice Apostol Eduard. Pentru cei care au vazut meciul e o mica problema. Flacaul ala de la Gaz Metan a dat gol cu capul. CU CAPUL! Nu cu gheata portocalie, nu cu gheata turcoaz. CU CAPUL! Un dolar, doi dolari, la Apostol ochelari! :))

La filmari

2010-10-24T15:52:00.006+03:00

14 grade la oras. Vreme numai buna de iesit la plimbare. Nu am ratat ocazia. Ma gandeam sa-mi iau 2 covrigi cu stafide. Si am plecat. Deodata, vad niste mese, ca la terasa. Dar nu era niciun birt prin preajma. Mai fac doi pasi, niste reflectoare mari. Hop si un chiosc de ziare fals. Hop si o statie de metrou falsa. Hop si actori. Ietetete! Se filmeaza! Niste flacai si niste fete in haine de anii 70 se invarteau pe acolo. Am ramas si eu gura casca. Vreo 4 masini vechi leneveau pe trotuar. "Figurantii, atentie!", striga cineva. Regizorul, banuiesc. "Motor!" Si se filmeaza. Eu stau gura-casca. Altii, romani verzi, injura printre dinti, ca au fost nevoiti sa astepte 30 de secunde pana sa treaca de pe un trotuar pe altul. Romani... Ma invart pe acolo, fac niste poze si plec in drumul meu. La Universitate, ce sa vezi? Nu, nu alta echipa de filmare. Ci un fel de targ romanesc. De unde mi-am luat un kurtos unguresc. :D Foarte bun, cu scortisoara. Zambea soarele la mine, zambeam si eu de pofta. Mi-am alinat pohta si m-am grabit spre Cismigiu. Banuiam ca filmarile aveau sa continue. Si am banuit bine. A aparut si o blonduta frumusica foc. Nu era figuranta. Adica nu la propriu. Restul, nu cunosc. A aparut si Elvis! Statea undeva langa Arhive si astepta sa apara si el in cadru. N-am mai stat. Astept sa apara filmul. :D

Nu parca, ba!

2010-10-13T17:15:00.002+03:00

Bucurestiul are si partile lui simpatice. Ma impiedic de ele destul de des. Azi, am iesit sa dau niste bani. Pentru RCA. Am nimerit la un nene care batea 10 caractere pe minut. Si cum ai mei au tinut mortis sa am doua prenume, a cam stat omul ceva vreme pana sa completeze tot catastiful. Am plecat, mai slab cu cateva milioane si mai batran cu vreun sfert de ora. Am luat la pas Cismigiul si am venit spre casa. Cand sa intru in curte, o masina dadea sa zboare. Adica aia de sus. Avea stergatoarele in aer. Soferica parcase unde nu trebuia. Si ce s-a gandit ala cu locul de parcare? I-a ridicat stergatoarele si... Acuma vine partea buna. I-a desenat pe geamul lateral ca NU E VOIE SA PARCHEZE. Nu a fost prea inventiv omul. Daca eram eu, nu scriam cu creta, ci cu cheia. Sau ii faceam schema pe o foaie, ii spargeam geamul si-i lasam foaia pe scaunul din fata. Haha, ce voinic sunt! :-j M-am uitat mai atent la masina. Pe bord avea o insigna de politist. Ma mir? Nu.

Ce merita?

2010-10-13T17:05:00.002+03:00

Scena din centrul Bucurestiului, in fata Teatrului National. O fatuca merge spre Romana. Din fata vine un tigan la vreo 25 de ani, care trage dintr-o tigara. Cand se apropie de ea, flacaul ii sufla fetei fumul de tigara in fata si latra: Toata viata ta ai luat-o in gura! Am ramas blocat. Mi-au venit in minte scene din Dexter. Cred ca m-am uitat prea mult la serialul asta. Tot ce am putut face a fost sa-i arunc o privire crancena minoritarului si sa ma gandesc la mailat si la altii ca el. Specia asta e o rusine pentru omenire. Nu trebuie sa generalizam, bla, bla, bla. Nu trebuie, dar astia sunt un cancer. Nu zic ca romanii sunt mai breji, dar nu despre asta e vorba. M-am saturat sa tot vad tigani care fac ce vor, pentru ca romanul e tolerant. Sau speriat. Pana cand?

Sunt un om rau...

2010-10-11T20:57:00.003+03:00

Sunt mai ambitios la munca decat acasa. Am scris poezii. Sunt gelos. Ma deranjeaza ca eu sa muncesc, iar altul s-o frece. Sunt posesiv. Am slabit 10 kile intr-un an. Vreau sa detin controlul in ceea ce fac. Am inceput o carte. Comunic mai bine in scris. Ma prefac vesel cand stiu ca am facut o boacana. Imi place Dexter. Serialul, nu desenele animate. Imprumut fara probleme lumea cu bani. Stau mai mult in casa. Vreau sa-mi cumpar apartament. Injur prea mult in masina. Imi place sa merg la Cluj. Vreau sa schimb lumea in care traiesc. Sufar cand pierde Dinamo. Ma uit la Friends. Vreau sa conduc un Ferrari. Am gresit cand n-am ramas in Franta. Am putini prieteni. Sunt mandru de ce am realizat in ultimii 5 ani. Sunt morocanos. Nu mai vreau copii. O ador pe nepotica Alexandra. Stau prea mult pe net. Vreau ca lumea sa ma accepte asa cum sunt. Nu pot sa ignor o femeie care-mi place. Vreau ca Bucurestiul sa nu fie asa aglomerat. Iubesc o femeie care e prea departe. Fac cumparaturi noaptea, ca sa nu fie lume imprejurul meu. Sunt un om rau?

Frustrari romanesti

2010-10-09T23:49:00.002+03:00

M-am rugat ca Franta - Romania sa nu fie comentat de behaitorul-sef "ba, mocanu". Rugile mi-au fost ascultate. Alti doi flacai au fost la microfon. Pana la 1-0, toate bune si frumoase. Comentariu bun, echilibrat. Golul marcat din ofsaid de Remy a dat insa tonul frustrarilor. Nu stiu care din cei doi a fost virulent nevoie mare. "Sa va stea in gat golul", "acum se vede cine fura la Paris", "sa-i trimiteti acasa cu 300 de euro" au fost doar cateva din mizeriile debitate de flacaul care-si spune comentator. Ma mir ca n-a bagat-o pe aia cu "perversa de pe paris". Ca tot e la moda. Nici mie nu mi-a cazut bine reusita francezului ala 100%. Dar sa incepi sa arunci cu rahat in toti si in toate e total deplasat. E frustrare adunata, care izbucneste la primul semn de slabiciune. Curios sau nu, aceste comentarii vin la protv. Comentariu de cartier, de mahala, de state de romania. Hai Romania!

Din dragoste

2010-10-09T00:48:00.002+03:00

Vineri seara, Lipscani. Lume, cata frunza si piatra cubica. Saracie? Haha! Nu mai ai pe unde sa te misti. Eu stau. Astept un prieten care intarzie si o sotie care n-are cum sa-l readuca pe linia de plutire. Ma infig langa un stalp, vizavi de un bar sport. Ma uit la toate plasmele. Ma uit la toate gagicile. Multe din ele, cu tocuri. Se tin de flacaii care stiu ca pentru asta au fost alesi sa umble prin dalele de pe Lipscani. Dinu Vama da din gura la dolce sport. Si Mihai nu mai vine. Atentia imi e atrasa de o discutie telefonica, intre doi porumbei.
El: Ce faci? Unde esti?
Ea: (nu se auzea)
El: Cum adica esti de jumate de ora inauntru? Sa vezi ce te trag de tate!!!
Ea:...
El: Te mai dor ovarele?
Brrr, ce mai discutie! Si Mihai nu mai vine. La saormarie e coada mare. Pe strazi curge lumea spre zecile de birturi. Doua fete trec prin spatele meu. Una, ofuscata tare. "Auzi, fata, m-a dus azi la muzeu. Eu, care in 27 de ani n-am ajuns pe acolo!!!" Ce nu face lumea din dragoste...

Alina feat Grasu XXL - Jungla (HD Official Video)

2010-10-07T22:05:00.000+03:00

"Vizita" la Cocor

2010-10-07T18:47:00.002+03:00

Ca tot omul care nu are ce face in zilele libere, am tras o mica plimbare. Traseul obisnuit. Unirea - Universitate - Cismigiu - casa. Lume multa pe strada la ora 4. De inteles. Ajung la Unirea si-mi zic: hai, ba, in Cocor! Hai! Si m-am dus, cu sperante mari. Nu ca as cumpara ceva, ci sa vad ceva lucruri faine. Primul lucru vazut a fost un flacau care baga o saorma langa usa unui magazin care se va deschide candva. Parca se ferea de cineva, asa statea. La parter, nimic interesant. Urc. La etajul 1, numai lucruri de femei. Pffff, so far, so bad. Urc. La etajul 2, lucruri de... evident, femei. De ce dracu' n-or fi scris la intrare ca e magazin exclusiv feminin. Pare-mi-se ca am urcat si la 3, unde am dat peste... lucruri femeiesti. Stanga-imprejur si coborat 3 etaje, iesit, cumparat 2 covrigi cu stafide si dus spre casa. Tot a meritat plimbarea asta. La intersectia de la Capsa, el si ea se certau. Ea, cu un cap mai mic decat el. A contat cand i-a dat doua palme intr-o secunda? Nu. Deloc. Nici mrrr n-a zis flacaul. A incasat si au plecat amandoi. Hai cu Ciresica!

Vine o zi...

2010-09-05T12:35:00.001+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=CW52Tcq64Hs

RIP!

Lacrimi...

2010-09-03T18:48:00.002+03:00

Ce zi trista... Infernala. Cineva drag s-a dus intr-o lume mai buna. Ce prostie! Preferam sa fi ramas in lumea asta rea, s-o mai fi vazut, sa mai fi povestit de una, de alta. Innebunesc gandindu-ma ca am tot amanat telefonul care sa-mi fi adus un "Servus, Alin" care mi-ar fi inseninat orice zi. Plang cand ma gandesc ca am amanat un drum care m-ar fi dus alaturi de dumneaei. Simt un gol. Ne-am vazut putin, dar caldura din ochii doamnei m-a facut sa trec peste momente grele. Cuvinte mari? Nu. Durere multa. Prea multa. De ce trebuie cei buni sa plece atat de repede? De ce? E nedrept... Sper sa se odihneasca in pace acolo sus si sa ne mangaie cu privirea-i calda. Imediat dupa ce am primit vestea cea grea, am sunat-o pe mama. Ar trebui s-o fac mai des. Prietenii vin si pleaca. Parintii raman pentru totdeauna...

INGrija mare

2010-07-08T15:35:00.002+03:00

Tocmai am venit de la bancomat. Am scos si eu niste leuti. Nu de alta, dar ratele la masina trebuie platite in fiecare luna. Vreme faina, fete frumoase pe strada, cam aglomeratie la ora asta. Dar 20 de minute de mers pe jos chiar nu strica. Si am ajuns si la ING. Bag cardul, tastez PIN-ul, scrijelesc cati bani vreau sa scot. Si, inainte sa inceapa hardughia sa faca zgomot ca toti dracii, imi apare un mesaj. Hopa. Intrebare: vreti chitanta? Logic, doua raspunsuri: DA sau NU. Dar nu mai sunt casutele alea insipide. Nu, nu. Au facut o smecherie. Un mic santaj. Scrie acolo: Gandeste-te bine inainte sa apesi. Langa casuta cu DA, e o pasarica pe o creanga. Daca apesi DA, se duce dracului pasarica, padurea moare si apocalipsa e langa noi. Daca apesi NU, pasarica iti canta in continuare vesela de pe aceeasi creanga sanatoasa. Oricum nu iau niciodata chitanta. Ce sa fac cu ea? S-o arunc la primul cos de gunoi? Dar nu pot sa nu ma intreb. Chiar se gandesc bancherii la padurile lumii sau nu mai vor sa dea prea multi bani pe hartia pentru chitante?

Cartofi mari sau mici?

2010-06-15T13:58:00.002+03:00

In sfarsit, KFC. Dupa o pauza de vreo luna, parca, sau doua, am mers sa bag niste 5 crispy cu niste cartofi si cu niste sos de usturoi si cu niste pecsic. Aici, aproape, langa Cismigiu. 8 oameni la coada, cand am intrat. Doi in fata mea, la o vanzatoare care parea ca a ciugulit repede un meniu de 8 aripioare. Cam greu se misca, timp in care langa mine crestea coada. Se tot facusera vreo 10 flacai plus pitzi. La capatul din fatza al cozii, un cuplu de tinerei. Avusesera cel putin 7 minute sa se uite pe panourile alea si sa vada ce ar vrea sa manance si guritza lor. Degeaba. Au inceput negocierile cand statea tantzica sa le ia comanda. "Pisi, cartofi mari sau mici?". "Pai tu de care-ti iei?". "De care vrei si tu". "Aripioare as vrea... 5. Nu, 4. Stai, 6, ca poate nu ma satur din 4". "Bine, bine. Pepsi?". "Pai ce mai au?". "Sprite...". Si coada se lungea. Si vanzatoarea cu dinti de cal astepta. Si eu ma gandeam ca i-as fi batut daca ar fi fost in fatza mea. "Desert luam?". "Pai nu stiu ce au aici". A mea vanzatoare s-a miscat repede, la mine. A bagat 5 crispy mare, tzucu-i aripioara ei! Am plecat spre masa. Cei doi inca nu comandasera. Am bagat 2 crispy, le dadea vanzatoarea restul. Pe la al patrulea meu crispy au plecat de la tejghea. La ultima mea inghititura de pecsic, incepeau discutia unde sa stea. Am plecat in drumul meu. KFC, ne revedem peste vreo luna!

Website story

2010-06-09T01:49:00.002+03:00

Da, am fost la film. Nu povestesc nik. Mie mi-a placut. Povestea incepe pe la 8 si 20, cand am plecat de acasa. Povestea mea, nu a filmului. :P Trebuia sa ma intalnesc cu miaiela, pentru o seara de vis. Si de film. Si, culmea, ne-am intalnit. Pupaturi peste pupaturi, un shake impartit romantic in 2 (:))) ) si o sperietura. S-a luat curentul la mall. Da, serverul a picat si nu se mai dadeau belete. Noroc ca un restart a rezolvat totul, iar emotiile ne-au disparut. Si intram in sala. 7 oameni mari si lati. Lux, nu alta. Incepe filmul. Oreste, senzatie. Si fetili. Miaiela dadea semne de oboseala. Se foia de numa' numa'. Dar nu scapa filmul din ochi. Si nici eu pe ea. :D Pe la jumatatea filmului, pleaca 2. Ramanem 5. Bun si asa. Mai mult aer pentru noi. Miaiela mai ca a adormit. Un cot bine plasat a rezolvat problema. Gata si filmul. Pareri. "Bun. Bun. Muzica faina". Plus un cascat care mi-a distrus sansele de a mai petrece o ora cu Miaiela. Acasa, la somn. Ea. Eu, berbec. Trebuia sa merg la Real, sa iau de mancare. Mi-am adus aminte abia... acasa. Da. Si fa cale-ntoarsa. Dar a fost bine. N-am stat deloc la coada, am terminat repede. Ajuns acasa, pus in pat, scris pe blog, gandit la Miaiela. Somn usor!

Silicon fosforescent

2010-06-08T10:38:00.003+03:00

N-am cum sa nu povestesc cel mai tare/ciudat vis din ultima perioada. Ca le cam tin minte pe aproape toate. Se facea ca... nu stiu prin ce minune, eram cu doua domnisoare la mine acasa. Pat maaaaaare, tv deschis, probabil si o sticla de vin. Da, atmosfera de film porno low-budget. :)) Si hihihi, hahaha, adormim. Fara sa facem nimic. Nu, nu asta e ciudatenia la visul asta. Urmeaza acusica. Dupa 10 secunde de publicitate. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Gata. Da, stiu, cred ca ma uit cam mult la televizor. Revenind. Fetele adorm. Eu, intre ele. Dar n-aveam chef de somn. Si ce-mi vine in minte. Sa ii dau jos sutienul uneia. Cu o indemanare capatata in timp (prin vise), ii desfac sutientul dintr-o miscare. Uau, cata tzatza! Dar ce vad acolo? Ceva straluceste. Sunt in pat cu o extraterestra!!!!!!! Sau nu. Ma uit mai atent. Se vedea ca o punga inauntrul sanului. Da, silicon. =))) Silicon fosforescent! Laser, frate! S-a trezit madmoazel. S-a trezit si cealalta. Ea nu stralucea. :D Si ne-am pus pe una alta. Doar ca n-a durat mult. Nuuu, nu de aia. M-am trezit. Offff!

Un' te duci tu, mielule?

2010-06-07T22:09:00.002+03:00

Ale dracu' de grele sunt despartirile. Nu numai alea iubarete. Ci si de colegi. Azi s-a intamplat una. Nu credeam sa fie asa aiurea. Ma gandeam ca va trece repede. Da' de unde. Nu am plans. M-am tinut tare. Dar m-am tot uitat spre scaunul unde statea ea. Si ma intrebam cum va fi cand voi ajunge la munca peste 2 zile si n-o voi mai vedea. O sa simt un gol. In stomac, in cap, in inima, peste tot. Am avut certurile noastre, dar astea apar oriunde. Important e sa treci peste. E greu cand pleaca de langa tine o persoana draga. O persoana pe care o stii de atata vreme. O persoana cu care scriai lucrari la 7 dimineata, intr-o camera aerisita, evident, pentru ca fata sa vada ca esti baiat curat. O persoana care are pasiuni diferite de manelismele multora. O persoana care a fost inteleasa mai putin. Poate pentru ca e diferita. Sper sa ne revedem curand. Fara lacrimi, doar cu zambete.

Fata, ai fost la film?

2010-06-06T23:11:00.002+03:00

Duminica nu a inceput asa cum voiam. Glasuri subtirele de domnisoare fandosite povesteau intruna despre... despre... ei bine, da, despre marea premiera. sex and the city 2. "Fata, dar ai vazut cat a costa garderoba?". "Dar ce pantofiori avea x, fata!". "Eu am fost la premiera, nu ca tine, fata". Si cam asa, vreo 10 minute. Eu incercam sa ma concentrez la ale. Da' de unde! Ciripeau fetili, de ziceai ca sunt la concurs. Care isi aduce aminte cele mai multe articole vestimentare purtate de vedetele din film. Nu am stat sa vad rezultatul. Cert e ca a aparut si arbitrul. Si nu era o femeie, ci... un barbat. Ma rog, barbat e mult spus. Ca era si ala incantat de ce vazuse cu o seara inainte la cinema. Cum sa fii barbat si sa mergi la un asa film? Pai simplu. Nu esti barbat, esti "fetita". L-am privit cu o crancena compasiune si m-am apucat de ale mele. De ale mele treburi, ca sa fiu mai precis. Abia astept sa ma duc la Website story! :D

Muriti, ba!

2010-06-03T15:18:00.002+03:00

Zi frumoasa de vara. E vara, nu? Asa. 25 de grade. Festivitatea de absolvire la Ancutza. Robe, palarii in aer, discursuri, tone de poze, fete frumoase, fete grasute, prunci plangaciosi, mame tremurande de emotie. Si plecam la un suc. Care cu florile in brate, care cu aparatul foto cu MB dand pe laturi, care cu ochii pe pereti imaginari. Si mergem spre metrou. Ne apropiem si auzim un latrat de manea. Ma uit pe strada, crezand ca e vreun cioban cu Mertzan sau Logan care il are pe gutza ascuns in dividi player. Nici gand. Era un trubadur negru, alaturi de doua dodoloate de aceeasi culoare. Se plimbau pe trotuar. El, mandru nevoie mare, cu versurile la el. Ele, cu haine rozalii care nu puteau acoperi suncile lucrate frumos la sala de mese. Si ce mai canta. Jelea cu foc, pe versuri de salam, parizer sau aditza. Marian stie. Mi s-a facut brusc rau. Trecusem prin starile "manelisti adunati la gura de metrou ascultand la un telefon" si "manelisti dand tare chiar in metrou". Speram sa ramana dracu in pesteri, unde sa se chinuie intre ei. Degeaba. Ne inunda live, pe strazi. Romania se transforma incet, dar sigur, in Rromania. Sau, hai sa nu generalizez, cel putin Bucurestiul. Hai, nu sariti de cur in sus, ca asa e. Bucurestiul devine o mare hazna manelista. E de rau. Prea multi negri, prea multa mizerie, prea multa toleranta, pana la urma. Muriti, ba! Muriti oricum, pe ritmuri de manele, numai muriti odata!

Plimbarea de pranz

2010-05-30T23:38:00.003+03:00

Am revenit dupa publicitate. Cum va spuneam in prima parte a emisiunii sau ce o fi asta, pe la 12 ne-am facut bagajelele. Burta ne cerea mancare. Si i-am dat. Mihaela a servit burta cu burta. Cu ciorba de burta adica. Eu, ceva light. Iahnie cu un carnacior plus o inghetata dietetica. Haha. Sa vedeti minunatie. Eu voiam sa dau de mancare vrabiutelor, Mihaela nu si nu. Eu vorbeam cu vrabiutele, Mihaela ma sageta din priviri. Cred ca am si simtit o intepatura la inima, ca m-am linistit. Vrabiutele au plecat la alta masa, noi la plimbare, prin minunata Mamaia. Cateva terase erau gata sa primeasca niste clienti. Unele erau prea pregatite. Un flacau mai mai ca tragea de noi sa mergem sa bem un ceai la el la birt. Nu, nu. Am mers mai departe. Pe deasupra noastra, telegondola. Erau cativa bezmetici, care circulau. In stanga, arteziana care nu functioneaza inca. In dreapta, o stiva de canapele gri, prafuite, vai mama lor. Eu credeam ca le arunca sau le dau la tigani. Niiiiici gand. Le reconditionau. Ce naiba, nu e lumina in club, asa ca sta romanul pe canapea. Aaaa, am uitat sa va spun ca plimbarea noastra avea ca punct de destinatie "debarcaderul" ala vechi. Ma rog, nu stiam ca e asa de ruginit pana nu am ajuns acolo. Mintea mea de afacerist a zbarnait repede. Ma si vedeam investind in chestia aia. O modernizam si o foloseam fie ca scena de concerte, cu lumea stand in apa si aplaudand frenetic, fie ca si catwalk, pentru pitzi. Mi-am adus repede aminte ca mai am 8 ani jumate rate la masina si m-am linistit. Pac pac doua poze si tuleo. Tuleo cam repede, ca nu trecusera nici macar 2 ore de cand plecasem de la plaja. Si cum altceva n-aveam de facut, ne-am... intins pe plaja. Evident. Cineva ne-a luat locul, asa ca am fost nevoiti sa mergem mai aproape de mare. Si, culmea, cu capul la vale. Mi-a explicat Mihaela ca asa bate soarele si ca tre neaparat sa stam asa. Ce sa fac? M-am conformat, rugandu-ma sa nu mi se duca tot sangele in creierul dornic de relaxare. Nu s-a dus. Urmau ore de foc. Finalul aventurii, in exclusivitate, AICI, pe alinbufnila.blogspot.com. :)))

Doina efem

2010-05-28T14:53:00.002+03:00

"Deci mergem?". "Mergem". Si la fara ceva eram pe autostrada number 2. Mihaela, eu si Petunia, masinutza. Directia: Mamaia. O evadare de o zi din orasul lui peshte. Mai cascam, mai cautam un radio care sa ne tina companie, mai sporovaim de vrute si nevrute. Noi si 3 camioane pe drum. Cel putin pana unde autostrada pune frana. De acolo, se sugruma drumul si se mai aglomereaza. Pana acolo, soc si groaza pe cand treceam podurile. Apa jos, cerul sus. Brrrrr. Bag viteza. Ajungem la Stefan cel Mare, parca. Nu se mai prinde Kiss FM. Aoleu, ce ne facem? Cautam altceva, logic. Radio Romania Actualitati. Bleah. Cultural. Nu, mersi. Doina FM. Pffff. Canta o cucoana o muzica populara. Next. Actualitati. Iar???? Doina FM. Fuck! Doina FM. Nu se poate! Doina FM. Lasa-ne, bre, in pace. Liniste. Mai mergem ceva kilometri. Inca o cautare. Evident, Doina FM. Cata reclama, domne! Noroc ca se apropie mare. Simt mirosul in aer. Mmm. Simt pe dracu'. E un camion in fata, care ne intoxica. Depasim. Uite Constanta. Uraaaaa! Facem stanga, trecem de metro. Uite Mamaia! Nu se plateste taxa. Doamne ajuta! Gasim o parcare si o lasam pe Petunia singura cu gandurile ei. Sunt sigur ca asa voia si ea. Hai la plaja! Era 9 fara ceva. Curios, nu eram singuri. Ea isi ia crema de soare sau cum se cheama. Eu slapi. Dau sa ma schimb. Cucu. Nu am unde. Ma duc la cucoana de la care am luat slapii. Ma lasa in cabina de proba. Ce oameni de treaba! Intindem "cearfasul" si ne tolanim. Eu cu tricoul pe mine, clar. Sa nu ma vaza soarili. Si cu sapca de pescar pe cap. Si da-i povesti. Si da-i soare. Si hai sa mergem nitel in mare. Mihaela e mai curajoasa. Ii trece repede. Brrrrrr, cat de rece e apa! Asta nu conteaza pentru unii care se baga de tot. As fi paralizat, daca as fi facut precum ei. Sparg scoicile de sub cearceaf, mai rezolv un sudoku, mai fac o poza. Langa noi, vin 3 studenti. Evident, moldoveni. Ei, 2 marlani. Ea, cica o printesa. Si ce sani mari avea. Voiau sa invete, spun ei. Cucu, au tot povestit, pana au plecat, la un moment-dat. Tot pe langa noi, o familie. El, ea si Edi. Nu, nu cainele, ci pruncul de maxim 1 an. Si tot langa noi, doi "porumbei" la vreo 45-50 de ani. Au tacut intruna. Nimic nu si-au spus. In tot acest timp, Mihaela se inrosea, tatoasa cerea liniste, Edita manca nisip, iar eu ma intrebam de ce am cumparat un pachet de carti. Niciun raspuns. Pe la 12, soarele ne face cu ochiul si ne spune sa-l mai lasam in pace. Il ascultam. Ducem totul la masina. Petunia, relaxata. Cred ca se impacase cu sine si cu conditia sa de masina. Totul despre partea a doua a aventurii, in curand, AICI! :D

De la Maciuca la Madulari

2010-05-22T20:46:00.002+03:00

Hihi, ce mai zambesc fetili cand citesc titlul! Asa cum radeau oarecum mirate cele carora le faceam cu mana din masina, in drumul spre Bucuresti. Dar sa incep cu inceputul. Plictisit de eternul si insipidul traseul Sebes - Sibiu - Valcea - Pitesti, mi-am luat lumea in cap. Si am facut stanga dupa Simeria, spre... spreeeeeee... exact, Petrosaaaani. Sa mai ies din rutina. :D Nu stiu cum drac am calculat ca distanta pe Petrosani - Tg Jiu - Dragasani - Pitesti - Bucuresti e ca si pe dincolo. Vedem mai incolo. Bun, spre Petrosani zic. Trec de Calan, trec de Hateg. Drumul acceptabil spre bun. Trec de Petrosani, coafura rezista, masina la fel, drumul se cam strica. Lucreaza cica la el. Ajung pe defileu. Ce mai peisaj! De vis. Atat de fain se impreuneaza verdele padurii cu gri-ul viaductelor si al tunelurilor, de sta pisica in coada. Depasiri... mai greu. Dar nici nu ma grabeam. Eram cu un ochi pe geam, cu unul pe vitezometru si cu celalalt pe telefon, ca mai dadeam esemesuri la fete. Apropo de fete, ce m-am gandit? Sa le fac cu mana din masina, sa vad ce reactie au. Unele se uitau lung, altele raspundeau. Niciuna nu a ridicat degetul rusinos. :D Si trec in Gorj. Si o sun pe o donsoara, care stiu ca sta pe la Dragasani si ca e in concediu. A dracu' coincidenta, pleca azi spre Bucuresti. "Fata, te duce gentlemanul la capitala", zic. Ea da fericita din coada si-mi transmite s-o sun cand sunt in Maciuca. Valeu, pe unde mi-s? :D Si atunci imi pica o fisa. Doar una. Mi-am amintit de reportajul de la Cronicuta, despre triunghiul porno comunal al judetului Valcea: Madulari - Lungesti - Maciuca. In alta ordine, pentru ca prima e Maciuca. Si sun. Sunt indrumat. Hop si indicatorul spre Lungesti. Tulai, Doamne, uite si Madulariul. :D Zambesc ca un copil care a vazut putza pentru prima oara si s-a rosit mai tare ca o... evident, rosie. Iau fata si ne tot ducem. Slatina pare mandra de departe. Singurele atractii... O biserica undeva pe un deal, pentru mine. Un flacau frumusel, pentru ea. Hai cu Pitestiul ala odata!!! Hop si Pitestiul. Hai si autostrada. Hai si Bucuresti. "Ma duci si pe mine acasaaaaaaaaaaa?", imi zgaraie urechea madmoazel. Ce pot sa fac. Sunt un cavaler, dracu sa ma ia. Si o duc. Si ajung si eu acasa. Pe drumul pe Sibiu - Valcea fac, de obicei, 6 ore. Pe partea astalalta... 8! :D Dar nu m-am grabit. Ba m-am bucurat ca am vazut zone noi. Hai ca ma duc sa tai prajitura de la mama. Din aia cu miere. Mmmmmmmmmmmmm!

Sa dulgherim bine

2010-05-22T20:39:00.002+03:00

N-are zambetul copilaros al Soranei Carstea, n-are sanii atat de ravniti ai Simonei Halep, dar are niste lovituri ale dracu' de bune. Da, de Alexandra Dulgheru zic. Pe undeva seamana cu Sparlea. Zic si eu, cunoscatorul lui peste. M-am uitat la Dulgheritza in sferturi, cu bombonica aia de Pironkova. N-am ratat nici semifinala cu Na Li, sportiva cu probabil cel mai scurt nume din lume. :D Si a dracu' finala s-a suprapus cu drumul meu spre Bucuresti. Tot cu o chinezoaica a jucat, numele nu conteaza. Noroc cu Radio Romania Actualitati. La sport a spus nenea ca madmoazela noastra scumpa a castigaaaaaaaaaaat. Am strigat in masina de s-a ridicat toata Maciuca. Comuna, da. O sa povestesc si despre asta mai incolo. Asadar si prin urmare, Dulgheritza-i cea mai tare!

Iubire pe fuga

2010-05-13T21:31:00.000+03:00

“Though I don’t like you anymore, You lying, trying waste of space…”. Placebo imi canta in urechi, lin ca un tractor pe culoarele unei gradinite. Sunt cu gandurile aiurea. Nici macar nu incerc sa realizez ce gandesc. Ma las dus de muzica. Nu e multa lume in metrou. Nimeni nu zambeste. Oare de ce? Ca au iesit de la munca. Sunt LIBERI! Se duc din inchisoarea numita serviciu spre libertatea de acasa. Sau e tot o inchisoare? Nici nu-mi pasa. Astept sa vina o melodie mai vesela. Nu, nici chiar Coco Jamboo. Pana sa se scurga ultimele note din Placebo, cineva imi atrage atentia. Imi infig privirea in ochii ei. Ea se uita aiurea, cu un zambet aruncat pe fatza. Si-o fi amintit vreo gluma, o fi sunat-o iubitul, o fi rezolvat cel mai greu sudoku. Mai conteaza? Ma rog sa ni se intalneasca privirile. Scoate o carte si isi trece mana prin par. Coperta fistichie. O fi vreun manual de economie, imi zic. Vad ca are o inimioara desenata cu pixul pe coperta. Ce copila! Eu puneam mustati doamnelor care ocupau filele cartilor, ea arunca inimi peste tot. Cineva acolo sus ma iubeste. Se uita la mine. De obicei, imi alung repede privirea in alta parte. Acum nici macar nu incerc. Ochii mari si negri imi cerceteaza fatza. Zambetul i-a ramas. Nici mai larg, nici mai mic. Caut un epitet sa-l descriu. Degeaba. Pare ireal, dar ma incalzeste precum o raza de soare. Scoate un pix din geanta. Gata, am scapat. Privirea ei e departe. Sau nu. Deseneaza inca o inimioara pe carte. Mi-o arata. Zambesc si eu. Asta e singurul raspuns la care m-am gandit. Sper s-o incalzeasca intr-un fel. Imi face semn sa coboram la prima. Niciun cuvant, doar gesturi. Doar zambete. Doar inimioare. Trenul franeaza usor. Ma ridic. Ea mi-o ia inainte. Fuge la usa, nerabdatoare sa iasa. Se deschide usa. Iese si ma priveste. Dau sa ies. Nu pot. Ceva ma opreste. Ea ma cheama. Imi arata coperta cartii. Usile mi se inchid in fatza. Ma lipesc de geamul usii. Ea e tot acolo. Imi zambeste. Ma trezesc. A fost doar un vis. Cum s-0 fi chemat cartea aia?

Stanga? Dreapta?

2010-05-10T22:02:00.002+03:00

Lumea spune ca la 30 de ani stii ce vrei sa faci, incotro vrei s-o apuci, care e scopul tau in viata. E ca o sentinta. Asa ti se spune. Ei bine, am intalnit si oameni care nu stau la umbra acestei afirmatii. Adica pe mine. Nu stiu. Punct. Habar n-am ce sa fac. Incerc sa-mi pun ordine in gandire, sa-mi dau doua palme si sa ma hotarasc intr-un final. Degeaba. Intr-o lume care se misca mult prea repede, sunt un anacronic. Merg in ritmul meu. Nu eram asa. La 20 de ani stiam ce vreau, dar mi-era teama sa incerc. Acum nu mi-ar fi teama, dar unde sa ma arunc? M-am schimbat. Nu-mi place. M-a schimbat orasul asta mare. Asta-mi aduce aminte de ce am venit aici. Pentru o EA. Si nu numai. Sa-ti schimbi viata pentru o femeie. Cum suna asta? Pentru domnisoarele de azi, sunt sigur ca e turn-off. Cum imi spunea o prietena care e cea mai tare la teorie, dar practica o omoara. Chiar credeam ca toate visele mi se vor implini alaturi de ea. Dar… Viata a lovit. Putinele sentimente de la inceput s-au facut nevazute, ca un curcubeu care dispare, dupa ce-ti bucura privirea. Siguranta de sine s-a dus dracului. Am inceput sa dau din colt in colt. Ascutite colturi. Nu m-au iertat. Si tot asa timp de 5 ani. Am devenit “buni prieteni”. Tema asta o s-o discut alta data. E savuroasa, dar trista. Poate de aia nehotararea asta cronica, bolnavicioasa, perversa. Poate exagerez. Si daca da, o fac pentru a accentua unele lucruri. Concluzia e una singura. Nu stiu incotro. Pana n-o sa aflu, n-o sa am parte de ceva adevarat, ci de iluzii care traiesc vreme de o noapte, de un vis…

Ploua...

2010-05-10T22:02:00.001+03:00

Si ploua, ploua, ploua peste inima mea. Parca asa zice un cantec. Inima mea oricum e plouata, dar s-a gandit cineva acolo sus sa ne ploua pe toti. Noroc ca intr-un final s-a mai si oprit. Mi-am luat gandurile si am plecat. Nu de nebun, cum fac de obicei. Ci pentru a o vedea. Pentru a o devora din priviri. Pentru a ma bucura de zambetul ei. Nu stie ea ce-mi trece mie prin minte. Nici nu as vrea, macar deocamdata. Mi-e teama de reactia ei. Daca ma arunca din viata ei? Dar, mai rau, daca ma accepta? Ce intrebari… Noroc ca inca gandesc in soapta. Altfel… Ne-am vazut. Printre picaturi de ploaie, printre picaturi de bucurie. Si ce-am mai ras! Si ce-am mai savurat-o! Si ce-as fi vrut s-o sarut, sa-i transmit toate gandurile mele prin cel mai nebun sarut al meu. Frica de o palma zdravana m-a tintuit in scaun. Nu a oprit insa zambetele. Ce seara de vis… Ne-am despartit. Fiecare cu drumul lui. Fiecare cu gandurile ei. S-o fi gandit un pic la mine? Am ajuns acasa. Patru pereti reci, un suflet caldutz. Un zambet desenat pe figura-mi aproape somnoroasa…

"Da, bossule!"

2010-04-16T15:08:00.002+03:00

Cald si frumos afara. Zi libera pentru subsemnatul. Nevoie de RCA. M-am gandit sa merg in Titan sa-mi fac asigurarea. Da, stiu, de la Kogalniceanu pana in Titan e ceva de mers. Am zis ca iau metroul, ca e jale cu masina la orele astea. Si intru la metrou. Peronul plin. Ce dracu, se da ceva gratis? Si vine agale si metroul. Evident, ca sardelele stateam. "Minunata idee am avut", imi spun si trimit un sms cu acelasi gand. Si nici nu-mi luasem mp3-ul, ca sa ascult vocea poporului. Hehe. Si am auzit destule. Langa mine, o cucoana cu dantura subreda, freza a la Sabrina, plasa a la Real Vitan. Langa ea, o contaranca. Si a inceput povestea, intre Izvor si Unirii. "Lica a Mariuchii a inselat-o pe nevasta-sa. De 17 ani sunt impreuna. 17 ani, intelegi? Nu-l mai iarta aia in veci vecilor", spune "Sabrina", incepandu-si monologul. Cealalta femeie statea, asculta si se uita cum curg pe chestia aia ce autobuze trec pe la Unirii. Ideea e ca magarul nu mai are nicio sansa in fata preacinstitei sotii. La Unirii, puhoi de lume. Si puhoi de maneliste de Ferentari. Una trebuia sa iasa cumva in evidenta. Ce noroc pe capul ei, a sunat-o cineva. "Da, bossule! Ce sa fac, ma duc sa-mi fac unghiile, ca ma respect. Cum, vrei sa vin acum la munca? Bossule, nu ma enerva", spunea saoroaica, incercand sa acopere sunetul de bum-bum-dum-dum venit de la un flacau care cred ca-si pusese castile cu difuzorul spre noi, nu spre urechi. Dristor, loc fermecat. Acolo au coborat amandoi. Inca 2 statii si scap!!! Pe dracu. La Salajan urca, printre altii, o pereche de oameni la varsta a doua spre a treia. El, colturos si slab ca o prajina. Ea, rubiconda, cu o roseata sanatoasa in obraji. In curand aveau sa devina galbeni ca pepenele... evident, galben. Nu stiu de la ce a plecat discutia. Dar nenea s-a enervat rau de tot. "De ce pizda ma-tii nu vrei acolo? Unde sa te mai duc? Lasa-ma dracului in pace si du-te dracului!". Numai asa a tinut-o schilodul. Asteptam un upercut al femeii, o lovitura la ficat, nimic. Statea si incasa ploaia de injuraturi. Am iesit scarbit la Titan. Si am facut RCA-ul. Si am plecat acasa. Si am aflat ca vine norul si murim. Mersi, Carmen, pentru vestile bune. :)))

Trist. Mitea, mai tare ca Voina

2010-04-10T12:06:00.002+03:00

M-am trezit si eu de vreo ora. Si am inceput hoinareala pe net. Gsp, Prosport, liga2, reportervirtual, Nandos. Si altele. Pe nandos e o trimitere la un material cu Miteam in Libertatea. Da, flacaul ala care a cerut vreun milion de euro salariu, in vremea in care abia juca pentru echipa a doua a lui Ajax. Nu despre fotbal era vorba in articol. Ci despre faptul ca ala ar fi batut-o pe gagica-sa. Sau fosta. Sa fie sanatosi. Dau mai jos sa vad cate comentarii sunt. 110! Brrrrrr, ce de lume intra pe libertatea asa devreme. Intru pe Prosport. Dau la un interviu cu Voina, antrenorul lui Oltchim, echipa care se bate pentru finala LIGII CAMPIONILOR. Singura echipa din Romania care are forta sa se lupte pentru acest trofeu. Dau si aici sa vad cate comentarii. Ma gandesc ca vreo 150, 200. Nu pot fi mai putine ca la Mitea. Cand colo... DOUA MARI SI LATE. Cam asta e Romania anului 2010. Lumea cauta scandal, cauta sa se uite pe gaura cheii vecinului, lumea e prostita si ii place chestia asta. Sa fim sanatosi!

Stirea zilei: Silvia Dumitrescu traieste!

2010-04-09T20:10:00.002+03:00

Cine e Silvia Dumitrescu? Aseara mi-am adus si eu aminte de madam. Participa la Cireasa de pe tort. Ce am vazut a fost o surpriza. Si nu neaparat placuta. In anii 90 facea ravagii printre romanii abia scapati din comunism. Habar n-am de ce s-a retras. Si nici nu-mi fac prea mari probleme din astea. A revenit acum. Sau poate doar acum am vazut-o eu. Arata groaznic. Da, se apropie (sau are) 50 de ani. Dar e spooky. Iar mintea ii pare a unei copile de 12 ani. Are glume de 2 lei, comentarii total deplasate, rade cand nu e cazul, plange cand trebuie sa rada. Brrrr. Iar raspunsul e "nu stiu", daca ma intrebati de ce am scris de ea. :D

Stirea zilei: vraciul cu impresar

2010-04-08T20:08:00.002+03:00

Inauguram azi o noua rubrica. Stirea zilei. Scurt asa, nu ma intind. Cei de la CFR Cluj au chemat o femeie-vraci sa-l puna pe picioare pe Kone. Pana aici, nimic neobisnuit, sa zicem. In afara ca medicina secolului 21 e in genunchi in fata unei tanti din Serbia. Azi cica s-au certat sefii de la CFR cu madam vindecatoare. Nici asta nu e neobisnuit, ca doar oameni suntem. Ne certam, ne impacam. Stirea e ca... femeia-vraci are... IMPRESAR. Am ramas interzis cand am citit. E un fel de fotbalist sau cum? Ii negociaza impresarul plecarile prin lume, la tratat ciocoflenderi loviti? Are clauza de reziliere? Iar daca nu e platita, cum se declara libera de contract? :D

PS: Luati de aici lista pacientilor: http://www.marijanakovacevic.com/patients.html

Votati violul anului!

2010-02-24T23:12:00.001+02:00

Ma astept ca in viitorul apropiat asta sa apara pe site-urile ziarelor de pe la noi. Primul pas a fost facut. Ca tot omul care nu mai da bani pe presa, iau si eu seara, la metrou, Adevarul de seara. Povestile de pe ultima pagina sunt interesante, vremea si cursul valutar poate ma ajuta. Au inceput si un fel de analiza a clanurilor care isi impart Bucurestiul. Pana aici, totul ok. Ne informam si noi, ca sa ne dam seama cine se mai impusca la noi in sector. Azi insa titlul mare din ziar m-a lasat cu gura cascata. "Votati cel mai nu-stiu-cum interlop". Cum mama dracului??? (Ca sa nu zic WTF, cum spun puberii in ziua de azi). Eu mai votez goluri frumoase, goale si mai frumoase, ceva de genul. Dar sa ma apuc sa votez interlopi... Si ce-o sa faca cei de la Adevarul? O sa faca un mic trofeu si o sa-l daruiasca tremurand de placere celui care are cele mai multe voturi? "Stimate domnule interlop Cucu Trahalau, cititorii v-au ales cel mai tare din parcare. Aveti din partea noastra un premiu simbolic, Sapunul de Aur". Oare asa va fi? Oare?

Neogen, mandria tarii!

2010-02-23T20:51:00.001+02:00

Da, am intrat si eu pe neogen. Si? Nu aruncati cu pietre! Asa. Ma fac sa zambesc cele care au nick-uri "papusik", "bebe_pisi" si care au undeva la 85 de kile. Funny, nu? Romanul e nascut poet si hatru. Azi am intrat la una pe profil si a ras si patul sub mine. Descrierea e mai jos. Atentie, urmeaza randuri socante!

"sunt LITOIU MIHAELA am avut o viata frumoasa,,am trait cu un baiat care avea nevasta,,chiar a fost frumos mult timp,,pana eu am facut o prostie i-am spus lu nevasta lui de mine de tot ce faceam impreuna cu el,,vreau sa zic ca a fost cea mai mare prostie din viata mea ,,am gandit ca o sa se certe cu el si asa o sa fiu eu tot restul vieti cu el,,dar nu a fost asa,,nevasta lui mi-a facut rusini peste rusini la familie,la prieteni,la vecinii,,ma prins
ma batut, ma lasat in pasarica goala in fata la o gramada de lume,,a venit peste parinti mei cu tot felu de tigani,,a vopsit masina lu tata ia vacut-o varza,,a scris numele meu in mijlocul strazii cu vopsea si a scris tot felu de prosti,,din cauza ei nu mai muncesc ca mia facut probleme si pe la munca,,eu am facut plangere la politie dar nu am rezolvat nimic,ca nu a recunoscut nimic,,asta e cateodata cu legea nu faci nimic,,,,,,
cred ca a fost ce-a mai mare greseala a mea, atunci cand am deschis gurita..orice om greseste,,la fel am grsit si eu cum nu am avut ce s-ai fac am blestemat-o de moarte,,doar asta m-ia mai ramas"

Dezminti-v-as!

2010-02-23T20:39:00.002+02:00

Manat de problemele de munca, mai arunc cate un ochi pe site-ul Stelei a ajuns. Acum e renovat, fardat, tuns, ras, frezat. Dar cum era vorba aia? In afara-i vopsit gardul, iar inauntru leopardul? Parca asa. Vechile metehne au ramas. Nu exista saptamana data de la Dumnezeu sa nu apara rubrica Dezmintiri. Un fel de "Militia transmite" de dinainte de 1989. Nu zic ca nu are dreptate si cel care trudeste sa scrie dezmintirea. Deh, trebuie pastrata imaginea unui club cu fotbalisti cuminti, nu de manelisti care rup birturile si strica banii la jocurile de noroc. Saptamana asta s-au dezmintit doua articole din tabloide. Unul despre Toja, altul despre Pepe. De Toja habar n-am. Dar Pepe stiu clar ca a fost in birt. Nu conteaza cu cine. Ideea e ca tot ce s-a scris in respectivul tabloid a fost adevarat. Ori n-a recunoscut Pepe chestia asta in fata sefilor ori meseriasul care e sef la departamentul Dezmintiri baga detergent la foc automat. Mai bine inceteaza cu prostiile astea. Sunt o gramada care l-au vazut pe Pepe in Fratelli. Daca au citit dezmintirea, probabil ca si-au dat seama ca toate dezmintirile de pana acum sunt doar manevra de curatatorie. Ce m-o fi apucat cu Steaua? Am uitat de ce am vrut sa scriu chestia asta. Cand imi amintesc, o sa scriu. :D Hai ca incepe Friends! Enjoy!

Multi, da' prosti

2010-02-23T20:28:00.002+02:00

Dupa ce am vazut The Slumdog millionaire, m-am mirat cat de simple erau intrebarile de la "Vrei sa fii miliardar" de India. Si ma gandeam cat de prosti ar fi daca n-ar sti. Asa ma gandeam eu, ce vreti? Ma uit insa acum la "Cine stie castiga", la noi, la Prima. Fintescu a ajuns la niste studenti si baga niste intrebari. Ma asteptam sa fluiere aia si sa ia toate premiile. Dar viitorul tarii da cu stangu-n dreptu'. (Asta daca emisiunea nu e "blat") Nu au stiut ca Venus fara maini e din Milo. Au spus ca e din Olimp. Cei doi tantalai de acolo n-au stiut ca Argentina a luat Mondialul din 1986. Dar emotiile cele mai mari au fost la o intrebare despre inventatorul dinamitei si cel care a dat numele unor premii renumite. Un Gheorghe a sarit repede. "Einstein"! Noroc ca l-au potolit colegii si colegele. Dupa ceva secunde de gandire, au cazut de acord ca e Nobel. Logic. Prenumele le-a pus probleme. Ei au zis Alex. Chiar daca pe el in cheama Alfred. Vai de noi!

O, Doamne!

2010-02-09T14:20:00.000+02:00

Aveam pofta sa vad fetze nefericite, dupa ce mi-am platit ratele azi-dimineata. Si ruga mi-a fost ascultata. Dar nici nu ma asteptam ca exact in acel loc sa mi se indeplineasca dorinta. Am mers la o covrigarie, sa iau micul dejun, ca sa zic asa. Un mosulica in fata mea. A luat un covrig si s-a dus. Urmez eu. "Doi cu susan si 1 cu mac", zic. Rubensiana domnisoara se intoarce, ia punga, imi pune doar 1 cu susan si 1 cu mac. "Am zis doi cu susan", ii atrag atentia. Fatza i se schimba. Mie imi apare un ranjet pe figura. Placerea abia acum urmeaza. Ii torn 30 de monede de 1000 de lei vechi pe tejghea. Se face alba la fatza, Pamantul se opreste din miscarile de rotatie si revolutie, pasarile intepenesc in zbor, babutza din spatele meu abia respira. Iar vanzatoare scoate un oftat de parca i-as fi spus ca e concediata si urmeaza sa fie biciuita cu sfoara din aia pe care pui covrigii. "O, Doamne!", arunca ea de pe propria-i Golgota. "E vreo problema?", zic. Imi iau covrigii si ma duc, lasand lumea cu un oftat mai saraca. Rad de nebun. Si-mi pregatesc urmatoarea miscare. Data viitoare o sa iau 5 covrigi. 50 de monede de 1000 de lei vechi. Poate scoate cucoana un "O, Doamne!" cu repetitie. Pofta mare!

Dragoste la cub

2010-02-02T20:42:00.000+02:00

M-am indragostit iar. Pret de o statie de metrou, cum mi se intampla deseori. Mergeam spre casa, dupa o zi grea de munca. Stateam pe locul meu, ultimul din stanga din penultimul vagon. Mi se topeste metabolismul daca nu stau acolo. :P Curios, nu era foarte multa harmalaie, desi lumea trebuia sa iasa de la munca. La Romana se urca o fetiscana la vreo 16 ani. Genul emo-rock, dar nu chiar atat de strident. Castile in urechi si... si... siiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii... scoate un cub Rubik din geanta. "Atentie, se inchid usile". Si incepe micutza. Sta in picioare langa usa. Pac, pac, pac. Doua albe pe o parte, trei galbene, doua rosii, 4 albastre, doua verzi. "Urmeaza statia Universitate, cu peron pe partea stanga". Cinci albe, 4 galbene, 5 albastre. Degetelele alintau cubul cum alinta o secretara tastatura cand scrie un memo important rau. Nu pot sa ma uit la ea direct. Noroc cu geamul de la usile de vizavi. Vad tot. Se apropie Universitate. Jap, jap, il termina! Am ramas prost. In mai putin de 3 minute a terminat de facut cubul. A coborat la Universitate, cu tot cu cub. Eu m-am dat jos la Unirii. Pe tunelul care duce spre celelalte linii, doua fufe cam de aceeasi varsta cu "fata Rubik". Mergeau, se uitau la o revista si vorbeau intr-o tiganeasca fortata. Am retinut doar "muie, muie". Am grabit pasul. Voiam sa-mi ramana in minte doar fata de la Romana. Sunt curios daca si acum rezolva cubul in vreun metrou...

Pimp my life!

2009-12-26T21:44:00.001+02:00

Mall Cotroceni spre casa! Merg linistit cu masina. Se apropie o intersectie. Sunt pe banda de langa trotuar. Pe banda de langa, unul face stanga, altul tot inainte. Verde. Plec pe banda mea. Cel de pe banda de langa care merge inainte ar vrea si el tot pe banda mea. N-are rabdare sa faca ala stanga. Trag un pic dreapta, cat pe-aci sa ma urc pe trotuar si ma infig in claxon. Il las apoi repede in spate pe mojic. Coate-goale dupa mine. Mai vine un semafor. Evident, rosu. Incepe cearta. Bzzzzz, geamul jos.
El: Ai vreo problema?
Eu: Da. Trebuia sa astepti sa faca ala stanga. Asa, aproape am dat peste niste oameni de pe trotuar.
El: A, credeam ca ai vreo problema.
Bzzzz, geamul sus. Bzzzzzz, iar geamul jos.
El: Vrei sa te bat?
Eu: Nu. Dar chiar ai gresit.
El: Vrei sa te bat?
Eu: Nu, ti-am mai zis.
E momentul in care ma gandesc ce am in portbagaj. Ceva contondent. Doar extinctorul. Bun si ala, la nevoie.
El: Baaaaa, degeaba ai p**a in pantaloni.
Eu: Nevasta-ta nu se plange.
Se face verde. Bzzzz geamul sus, brrrrrrr bag a-ntaia si ca vantul si ca gandul. Matze-fripte nu se mai vede in spate.
Thanks, Bucuresti, for pimpin' my life!

Metrou

2009-12-19T23:57:00.001+02:00

Zapada mare, masina nu se mai vede. Iau metroul, ma reobisnuiesc, ca doar n-am trait toata viata in Ford. Stiu deja unde sa stau sa prind loc dimineata. Smecherii vechi, de care nu se prind toti taranii care apasa de foc pe chestia aia de pe usa inainte sa se faca verde. Romanului ii trebuie manual de utilizare si la asta. Ma asez, lume destula. Mai sunt si 2 locuri libere in vagon. In fata mea, o fata cam palida, cu cearcane destul de mari. Zambeste de fiecare data cand primeste un sms. "Putina sare si putin piper / Asta e tot ce pot sa iti ofer", canta in mp3-ul devenit obiect vital in metrou. Langa mine, o cucoana citeste ditamai romanul. A ajuns abia la pagina 8. Din cand in cand, se uita cu pofta la un flacau la 23 de ani, cu un costum impecabil pe el. In fata, palida se inroseste iar pentru un minut. Un nene nu ghiceste care e peronul din stanga si se uita nedumerit la peretele care sta in fata usii. Isi da seama cam greu si fuge spre iesire. "You're my wonderwaaaaaall", zbiara fratii Gallagher de mama focului. Nu mai pleaca trenul din statie. Mecanicul, un tip putin bronzat chiar din burta mamicutzei lui, iese din cabina, intra inapoi. Iar iese, iar intra. Trenul sta. Langa usa, un nene o idee mai alb decat mecanicul ii si gaseste porecla. "Cabral, de ce tot iesi?", sopteste mandru pentru prietenii de langa el. Langa usa, o studenta sfarsita de la cursuri gaseste resurse pentru a chicoti complice. "Cabraaaaaal, hai la noi", continua nenea recitalul demn de Vacanta Mare. Studenta se prapadeste de ras. Palida sta pe ganduri. De vreo 5 minute n-a mai primit niciun sms. Iar cucoana de langa mine tocmai a trecut la pagina 9...

Gut Ritchie e Rocknrolla

2009-11-11T00:11:00.002+02:00

Am vazut ieri Rocknrolla, dupa o luuuunga asteptare. Asteptare cauzata de faptul ca eu, nu stiu din ce cauza, dadeam Rockafella la cautare. Si a dracu' daca imi aparea ceva. Azi am dat de varianta corecta. Si, vai, ce bucurie! Un film senzational, ca mai toate filmele lui Guy Ritchie. Un labirint de incurcaturi, de relatii, de intrigi. Scenele cu lectia de dat palme a lui Archy sau monologul lui Johnny Quid pe piesa lenta de pian sunt fabuloase. Ar fi si aiurea sa incep sa-l povestesc. Cine a vazut Snatch stie la ce sa se astepte. Sau Revolver. Sau Lock, stock and 2 smoking barrels. Acum o inteleg pe Madonna ce a vazut la omul asta cand l-a luat. Dar si cand l-a parasit. :))))

Negru, prea mult negru

2009-11-11T00:11:00.001+02:00

Zi neagra. Nu a fost nici 13, nici vineri. A fost marti 10. Apropo, La multi ani Mihai, Cristi, Iglika! Dar ce zi. Pe la 1 cade primul traznet. S-a prapadit Gheorghe Dinica. Da, era previzibil, dar fiorul de pe spate tot s-a simtit. Iar montajul de la Pro m-a emotionat crunt. Poate s-a dus intr-o lume mai buna, dar putea sa mai stea aici. Nu l-a trimis nimeni spre Ceruri. Dimpotriva. Ore la rand am incercat sa fac legatura dintre marele Dinica si fotbal. Defect profesional. Mi-am stors creierii. Nu a iesit nimic. Pana acum cateva ore. N-am cerut ajutor. Mi l-a dat insa, intr-un mod crud, Enke. Portarul pe care "Pepene" Nastase l-a invins intr-un Benfica - Dinamo 0-1 s-a sinucis. S-a aruncat in fata trenului, zice-se. Motivele? Doar el le stia. Din pacate, legatura de azi dintre scena si fotbal e moartea. S-a jucat cea mai trista piesa. Nu s-a aplaudat la finalul ei, ci au curs lacrimi. Sper ca maine sa nu mai fiu nevoit sa fac alte legaturi. Nu mai vreau. Odihneste-te in pace, Maestre Dinica! Odihneste-te in pace, Enke!

"Pune-i, ba, telecomanda!"

2009-10-13T13:25:00.003+03:00

Sambata, 10 octombrie, Brad, Romania. Ma uit pe geamul care da spre stadion. Se vad jucatori pe teren. E meci, imi zic. Mananc, ma imbrac si plec. Doua ore am ce sa fac. Ajung la teren, vad microbuzele oaspetilor. Il intreb pe un nene cu cine naiba joaca Aurul. "Cu noi, cu Bacia", zice mosneagul peste care aveam sa mai dau de cateva ori. Pana la meciul echipelor mari, din D, se juca partida juniorilor. Urc in ce-a mai ramas dintr-o tribuna si privesc. Vine si mosul dupa mine. Si, evident, incepe sa-mi povesteasca despre cei de la Bacia. Vazandu-ma putin spre deloc interesat, pleaca mosul. Pe teren, pustanii lui Tantareanu (nu, nu imaginea Viagra in Romania, altul) zburda, nu alta. Eu am vazut vreo 8 goluri. La final aflu ca s-a terminat 17 sau 18-0. Meserie. Ma duc la oficiala. Adica un fel de cascarabeta, vorba unei prietene. Acolo se aduna fie cei mai hatri, fie cei mai sensibili dintre fani. Nu de alta, dar era soare si doamne fereste sa-si parleasca cheliile lucrate o viata intreaga. Meciul sta sa inceapa. Glumele curg deja. "Au luat aia mici 17 ca era terenul in panta", se lamenteaza mosul despre care am mai pomenit. Baietii lui Tantareanu (da, ce va mirati? e antrenor la toate echipele din Brad :D) se incalzesc pentru marele meci. Pana una alta, ma gandesc la Caragiale si incep sa numar spectatorii. 7 la tribuna a doua, 19 la oficiala, 22 aproape de peluza. Puhoi, nu alta! Fluiera arbitrul. Curg cojile de seminte, dar si comentariile. "Baaa, ce dai asa din maini, esti la inot?", o ia in freza un flacau de la Bacia. Ajunge si observatorul, prieten la catarama cu sefii de la Aurul. Oaspetii cad ca spicele. Spre disperarea celor doi oameni cu targa, posesori de burta a la Bere. Sunt ajutati insa de glumetii de la oficiala: Pune-i telecomanda, ca merge singura!!! Pe teren, nimic deosebit. Un tusier isi umple frigiderul dupa ce a semnalizat aiurea un ofsaid. Un atac al lui Marcel Lupea infierbanta tribunele. Sutul le raceste la loc. "Are trasee bine stabilite, ca CFR-ul, dar mai si deraiaza", spune un fruntas la concursul de glume pe minut. Pauza. 0-0. Fetele venite pentru fotbalisti sunt dezamagite. Nu de scor, ci pentru ca s-au terminat semintele. Iar chioscul e departe ca apa de Ferentari. Ma decid sa iau soarta Aurului in propriile maini! Ma mut in tribuna a doua. Da, sa fim 8! In pauza vorbesc cu Andra, talismanul echipei, pare-se. Incepe repriza a doua. Batrana tabela electronica abia asteapta sa transforme macar un 0 in 1. Nu de alta, dar se mai sting becuri, nu se consuma atata curent. Arbitrul isi face treaba. O pune pe linia de 16. Marcel Lupea ia mingea. Soarta universului e in dreptul sau de aur. Nu conteaza ca bate spre 80 de kile. Tribunele freamata, oaspetii simt nenorocirea venind, un caine se ascunde, eu imi pregatesc telefonul. Sut... GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! Direct in vinclu! Portarul oaspetilor isi blastama viata, vecinii si coechipierii. In tribune e fiesta. Sau aproape. Sau deloc. Sunt linistit. Imi fac poze cu tabela. In timpul asta, unul de la Bacia da o chifla de vis, prilej de alte glume. "Vedeti daca va antrenati numai in nocturna? E greu cu soarele in ochi", spune un domn pentru care birtul e Prima Casa. Intra si Robila. AKA Corinda. Nu-l stiti????? Nu face nimic, se scuza. Centrare de pe dreapta, cap Corinda, GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! 2-0! I-am ucis si pe astia. Nu, nicio fiesta in tribune. Aplauze si atat. Sterg poza cu tabela cu 1-0 si fac alta. Evident, cu scorul cel nou. Nu mai e mult si se termina meciul. Le-am purtat noroc, pare-se. Cobor ca un cascador din tribuna si ma duc spre iesire. Tantareanu striga la ai lui sa stea si sa-i aplaude pe adversari, cum scrie la regulament. "Am venit dela schimbul 3, mai da-i dracu' si pe astia", striga Lupea 2. Mai trag o poza si plec. Fericit. Ma astepta pranzul. Piure si carnati. Mmmmm. Pana atunci, fredonez si-mi aduc aminte. "Strigati cu noi / Haide Aurul / Cine nu vrea / M**e sa ia!" :D

Ultimul stinge lumina

2009-08-21T00:22:00.001+03:00

Tare mi-e frica de faptul ca de Dinamo se va alege praful. Mai ales dupa mizeriile din seara asta. Stadionul va fi suspendat, echipa ar putea fi exclusa din cupe. Si atunci pentru ce sa mai dea actionarii bani? Ca doar vor sti ca la finalul campionatului vor juca doar la nunti si petreceri. E un cerc vicios. Actionarii au venit doar pentru bani la Dinamo, nu pentru ca inima le batea in ritm de "Augh, augh, augh". Iar banii trebuiau facuti repede. Cum? Transferuri. A vandut Giovani, au intrat banutii la actionari. Nu degeaba sunt cateva milioane de euro gaura in contabilitate. Acum pe cine sa mai vanda? Nu joci in cupe, esti zero. Banii s-au dus la borcea, turcu si ceilalti. Nu in stadion, nu in echipa. S-au vopsit jucatorii, s-au readus finii, s-a vorbit mai mult decat s-a jucat. Iar gura le-a putit a amatorism. Asa s-a lucrat in ultimii 10-12 ani la Dinamo. Cu gura, nu cu mintea. Nu s-au luat masuri drastice. Tamas a fost iertat dupa ce a baut. Petrecaretii de la Torje de acasa, la fel. Vestiarul a fost o mare discoteca. Jucatorii au fost tinuti in brate, antrenorul a fost pus la zid. Ar fi culmea sa se dea acum vina pe Bonetti. E un tip ok, cu un discurs civilizat, cu o gandire corecta. Mi-a fost simpatic cand l-a palmuit verbal pe vasilica. N-are sarmanul nicio vina. Totul a pornit de la conducere. Echipa s-a tot pregatit pentru Liga Campionilor. Apoi s-a ratat Liga Campionilor. S-a intrat pe teren. Pe de o parte, e de inteles ce au facut cei din peluza. S-a ajuns prea departe cu amatorismul si nesimtirea. Pe de alta, erau si alte metode de protest. Nu-mi vin acum in minte care ar fi. Probabil nu sunt prea coerent. Dar e tulburator ce se intampla. Stiu, unii isi freaca mainile de bucurie. Sa-mi... Nu mai conteaza. Noaptea numai buna nu e. Sper sa nu se stinga lumina. Sau daca se stinge, sa ne anunte si pe noi, sa nu orbecaim dupa aia si sa ne dam cu capul de pereti.

"Milano" sucks!

2009-07-27T21:18:00.001+03:00

Am fost in seara asta cu niste prieteni la "Milano", o terasa undeva in Unirii, pe langa Irish Pub. Atmosfera e ok, preturile cat de cat rezonabile. Dar mancarea... jale. Un prieten si-a luat o pizza. Am gustat, evident. Nu avea niciun gust, sosul iute era dulce. Iar o prietena a avut proasta inspiratie sa comande Tiramisu. I-a venit pe farfurie o chestie congelata, care nu semana cu un Tiramisu. Cheama fata chelnerita si o intreaba daca e Tiramisu. "Da", spune ea. "Pai in poze arata altfel", spune prietena. "Pai da, dar poza e una si...", a raspuns chelnerita si a plecat spre un amant care pufaia o tigara ieftina. Asa-zisul Tiramisu a costat 12 ron. Do not try this at Milano!

Long way down...

2009-07-24T00:11:00.002+03:00

Super-emisiune. De fapt, un reality-show pe motociclete. Ewan McGregor si Charley Boorman au plecat de la John O'Groats, din Scotia, si merg paaaaaaaaaaaaaaaaaana in Cape Town, batand toata Africa. Imagini meseriase de tot. Eu il vad acum pe NG Wild, dar cred ca a fost si pe NG, acum ceva vreme. Oricum, calatoria a fost prin 2007, pare-se.

Fuck u, gsptv!

2009-07-23T23:23:00.002+03:00

Nu se putea sa n-o comita gsptv. L-au bagat pe oier dupa meciul spurcatilor si au trecut peste limita de minute. Au urmat minutele de publicitate. Siiiiiii... evident, au dat legatura la Porto - Dinamo cu x minute dupa ce a inceput meciul. Profesionistii lu` peshte! Partea buna e ca mi-am luat LCD! :)))

Romania lulii

2009-07-23T15:13:00.001+03:00

Aud acum o stire si ma cutremur. O cucoana a facut accident, iar fetita care se afla in spate s-a lovit rau, pentru ca scaunul pentru copii nu era asigurat. Nu asta e stirea. Femeia si-a luat fiica si a facut semne pe marginea drumului, sa o ajute careva si sa o duca la spital. A oprit careva? Nu, nimeni! Iar copilul i-a murit in brate. Infiorator! Doar pentru ca niste dobitoci au trecut impasibili pe langa femeia aia...

Pacaleala otevista

2009-07-21T00:25:00.002+03:00

Imi vine sa rad, dar parca n-as face-o. Zappam si am ajuns la otv, acum 5 minute. Ce scrie jos? otv a fost lider de audienta detasat ieri. Hmmm... Ia sa verific pe audiente. Si deschid mailul cu excelul care ma lumineaza. Film Antena 1 - 5,5%. Film ProTV 5%, otv - 2,1%. Al dracu` lider! Ma intreb cata lume mai poate crede in pacalelile bufonului din Romana? De fapt, raspunsul e simplu. Toti cei care habar n-au ca audientele otv au luat-o rau la vale. Lucru care ma bucura nespus. Da, ce probleme am si eu... Hai, noapte buna!

Budapesta + Viena rulz! (partea 3)

2009-05-16T17:55:00.007+03:00

Ziua a treia. Cea mai plimbareatza, din ce-mi aduc aminte. Deja vazusem o parte din ceea ce ne propusesem. Dar mai erau destule de vazut. Facem planul de bataie la micul dejun. Am incarcat farfuria. Nu de alta, dar stiam ca urmatoarea masa nu va fi prea curand. Fetele termina de papat si vor tigara, evident. Iesim pe miniterasa, auzim porumbeii si un cuplu de prin Rusia, care statea la parter. Mai trancanim un pic si ne punem la mers. Tintele? Catedrala Sf.Stefan si Turnul Donau, ultimul situat departe rau. Era 1 mai, liniste crancena pe strazi. Cativa oameni se plimbau agale, cu pruncii din dotare. Luam tramvaiul-metrou. Schimbam undeva si ajungem la iesirea de la Catedrala. Acolo, lume cata frunza, iarba si pietre din pavaj. Grupuri-grupuri. Italieni, spanioli, englezi. Romani ioc. Adica doar noi. Langa catedrala, calestile asteapta clienti. Nu asteapta prea mult. Doritori sunt multi. Intram in catedrala. Facem poze. E impresionanta. Orgile de la etaj baga frica in mine. Asta pentru ca-mi vin in minte acorduri de orga din filme horror. Bag in functiune telefonul si fac poze. Fetele, cu aparatul in mana. Sorin, cu ochii numai pe sus. Imbulzeala ca la Obor. Iesim dupa vreun sfert de ora. Fuga la shopping, la suveniruri. Scumpe, mance-le cucu. Iau pentru toata lumea, se duc 30 de euro. Cu banii astia la Roma mi-am umplut sacosele. Aici, slab, slab. Inapoi in groapa, adica la metrou. Spre Turnul Donau. Sorin ne-a zis de el, ca se vede senzational de sus. Mai incolo aveam sa-i dam dreptate. Iesim la statia de metrou apropiata de turn. Noi si niste asiatici galagiosi care stateau prin zona. Ne uitam in stanga, cladiri de birouri. Ne uitam in dreapta, cladiri de birouri. Ne uitam in fata, Lari fuma. :P Intreb un nene unde dracu` e Turnu`. In spatele cladirilor, ne explica. Bagam a-ntaia si mergem. Mancam asfaltul si ajungem in parc. La 200 de metri, turnul. Rasuflam usurati. In parc, turcii cu tricourile Galatei jucau fotbal. Cativa chinezi pusesera de un gratar. Austriecii isi plimbau plozii. Deh, 1 mai. Noi ajungem langa turn. E mare rau. Aflam ca ajungem la 170 de metri. Cam asa. Luam belete si trecem prin portile de intrare. Cand trecem, ne asteapta un nene. Are un aparat foto. "Ce-om fi facut?", ne intrebam. Apoi descoperim misterul. Ne facea poze si le punea la iesire, sa le cumparam. Ma gandesc ce bou e. De ce mi-as lua o poza facuta langa un perete, o poza pe care mi-o pot face acasa? Urcam. Liftul are tavanul transparent, sa vedem pe unde urcam. Spooky. Ajungem sus. Superpriveliste. Se vede toata Viena de acolo. Dar vrem pe terasa. Se rezolva. Trecem pe langa restaurantul care se invarte. Adica podeaua se misca si daca stai la masa, vezi toate locurile, la 360 de grade. Iesim pe terasa. Maica, da` ce vant bate, domnu` Dan! Dar nu mai conteaza. Facem zeci de poze. Avem cu ce. Avem de ce. E o priveliste incredibila. Tot acolo era si rampa de bungee-jumping. Ce nebun s-ar arunca de acolo? Eu nu, asta e clar. Terminam de vazut totul si coboram. Ne vedem pozele la iesire, dar nu dam 6 euro sa le luam. Poate le cumpara altii. M-am uitat dupa vreo poza cu vreo gagica misto. Nik. Numa` babe si urate. Ne potolim setea cu un suc si ne miscam iar. Ditamai parcul, multa verdeata, liniste infioratoare. Se aude doar un vajait de la autostrada care e in apropiere. Ne loveste foamea. Dar rau. Mai e pana acolo. Sorin spune sa mergem la un alt terariu. Sau acvariu. Trecem si pe acolo, desi parca nu prea mai aveam ce sa vedem. Doar o testoasa mare si niste rechinasi. Nu prea mai avem chef, ne plimbasem mult. Aaaaa, aici am vazut cel mai urat peste din viata mea. Uite-l aici, in prima poza. Eu ma uitam la el, el la mine. Sa nu uit, am cam cautat acvariul asta. La un moment-dat, am trecut pe langa un fel de manifestarie de 1 mai. O cucoana de culoare zbiera in microfon, iar 4 din cei 646 de participanti o aplaudau. Gata cu plimbarile. Mi-e foameeeeeeeeeeee. Si ajungem la un restaurant. Aveau tot felul de picturi pe pereti. Adica instrumente de masurat. Avem meniuri in germana, cerem in engleza. Si comandam. Cordon bleu, snitel, carnati, toate cu cartofi prajiti. Plus bere, suc. Nici nu ne asteptam sa primim uriasele portii pe care ni le aduce ospatarul. A fost ceva de nedescris. O farfurie cat jumate de masa, o tona de cartofi prajiti si carne incredibil de buna. Festin, nu alta. Ne umplem burtile. Viena rulz! Abia ne taram spre hotel. Era cazul sa plecam spre Budapesta. Instalam GPS-ul, pornim masinutza. Iesim din Viena. Nu inainte sa enervez un mosulica, pe care-l depasisem pe o zona cu limita de viteza de 30 la ora. Cade noaptea peste autostrada. Masinile baga mare. Ajungem aproape de Budapesta. GPS-ul functioneaza si ne duce repede, repejor spre hotel. Tiii, aventuri si la hotel. Primim 2 camere cu baie comuna. Sorin pune presiune. Capatam si mic dejun. Vis. Avem camere la terasa, plus mic dejun, plus o seara in care ne ducem iar pe malul Dunarii. Cea mai lunga zi s-a terminat placut. Noapte buna!

"Gunoierul" Barton

2009-05-16T17:50:00.002+03:00

Batausul Joey Barton a ajuns gunoier. Asta pentru ca trebuie sa faca 200 de ore in serviciul comunitatii. De ce? Pentru ca l-a pocnit pe Ousmane Dabo. Barton a trecut si pe la puscarie, a stat vreo 74 de zile, dupa, evident, o alta bataie.

Trist...

2009-05-15T14:52:00.001+03:00

http://movies.yahoo.com/news/movies.reuters.com/quotslumdogquot-child-star39s-mumbai-shanty-home-torn-down-reuters

Slumdog in film, slumdog in realitate...

Rednic vs lacatus

2009-05-10T14:01:00.001+03:00

Degete aruncate in aer la finalul meciului Steaua – Dinamo 1-1. Nu au avut insa acelasi inteles. Asta pentru ca Rednic s-a multumit sa ridice aratatorul si sa le reaminteasca fanilor din Ghencea scorul final. Nu e primul gest care-l face simpatic pe Strambul Rednic. E memorabil momentul in care Puriul s-a apucat sa-i faca dedicatii lui Copos, pe cand antrena la Craiova. “Ce bine-mi pare ca ti-am dat teapa”, cantat de mama focului Rednic, la conferinta de presa de dupa meci. A mai fost unul, poate mai dureros pentru Dinamo, dar la fel de dragut daca stai sa gandesti obiectiv. Dupa o victorie cu Rapidul in Groapa, Rednic aproape dansa pe gazon, in fata camerelor de luat vederi. Gesturi interesante, dupa care e greu sa nu zambesti, indiferent cu cine ai tine. La fel si pe Ghencea, nu a trecut o granita a nesimtirii. Ceea ce nu se poate spune despre fiara in lant Lacatus. Trecut prin razboaie crancene cu gleznele si tibiile adversarilor, pe care juca, antrenorul Stelei si-a amintit de unde a plecat. A ridicat si el doua degete spre fanii lui Dinamo. Nu aratatorul, ci mijlociul, intr-un gest de marlanie. Asteptata, pana la urma. Pentru ca Lacatus nu e vreun academician. E un simplu sclav al lui becali. Adus pentru a potoli tribunele, pentru a sta drepti cand primeste foaia cu echipa, pentru a linge pantofii sefului. Nu-l vezi zambind. E tot timpul incrancenat, exact ca atunci cand a scos din fotbal vreo 3 adversari, dupa ce le-a rupt picioarele. Lacatus, nu ai intors spatele dinamovistilor. Nu lor le-ai aratat degetul, ci fotbalului. Ai fost cineva, acum esti nimeni. Asa o sa ramai. Cu mutra ta posaca, cu al tau caracter indoit. Lasa-ne si lasa-te!

Budapesta + Viena rulz! (partea 2)

2009-05-10T12:55:00.002+03:00

Cam scurt somnul. Aveam nevoie de mai mult inainte de plecarea spre Viena, dar a fost bine. Micul dejun, la mall, ca boierii. Atat ne-am invartit pentru 2 sendvisuri si niste cafea. Nu eu, ca nu beau asa ceva. O tigara, un gps instalat si tai-o spre Viena. Evident, cu un mic mic ocolis, ca gps-ul dormea inca. Autostrada spre Viena, un deliciu. Cobori, urci si tot asa. Nu te plictisesti. Mai ales cand Scooter te intreaba How much is the fish la casetofon. Nu stim ce sa-i raspundem. Daca ne intreba cat e vigneta pe un an in Austria, ii transmiteam linistit ca e 25 de coco. Fapt care mi-a atras priviri si vorbe grele de la musiu Sorin, nemultumit ca nu am intrebat daca au si vignete pentru o zi. Am mancat 2 napolitane, am spalat parbrizul inundat de ganganii sinucigase si am trecut peste momentul delicat. Ia uite, vine Viena. Adica mergem noi la ea! Gps-ul e treaz. Ne duce unde vrea inimioara noastra. Adica la hotelul Mate. Parca asa ii zicea. Asta dupa ce am trecut prin jumate de Viena. Baiul cel mare, parcarea, mance-o cainii. Aici nu e voie, dincolo e interzis. Mirific. Noroc ca unul din 8 austrieci stiu engleza. Am prins o frumoasa si n-am lasat-o pana nu ne-a spus cum sta treaba. Din masina, prietenul se uita ciudat la noi. Ce avem cu femeia lui? Bine ca nu s-a dat jos ca Otzil, sa-si apere femeia, ca asta ne lipsea. :). Am luat tichete de parcare, care s-au dovedit mai apoi inutile, pentru ca am gasit si un loc de parcare moca. Nu mai conteaza. Luam fetili, masina si du-te, tata, la Schonbrunn. Usurel, nu asa repede! Bagam adresa si credem ca mergem unde trebuie. Trecem prin cartierul Muzeelor si ajungem la destinatie. Cica. Da` unde e Palatul? Plecam de acolo. Noroc cu Sorin si cu semnele de pe stalpi. Facem stanga, dam 2 ture de cartier si inghesuim masina intre alte 2. Parcare moca, mersi, mersi. Acum, maratonul pe jos. Cu aer in piept, euro in buzunar si foamea in gat, ne plimbam. Trecem prin gradinile din spatele Palatului, pe langa Labirint si intram la Gradina Zoologica. O minunatie. Care costa totusi 14 euro. Dam nas in nas cu niste caprioare si un rinocer taciturn. Era ora lui de masa. Urmeaza vreo 2 ore de umblat hai-hui. Pelicanii dormeau unu` intr-altu`, ursii se scarpinau, pestii se plimbau, vorba bine. Am intrat si in spatiul destinat junglei. Caldura, nenicule! La un moment-dat, trebuia sa trecem printr-un spatiu intunecat, plin cu lilieci. Ei as! Nici gand, mai bine mananc ciorba de burta decat sa ma aventurez pe acolo. E bun si liftul, care ne-a dus la etaj. Usor-usor, am ajuns la pinguini. Niste nebuni! Unii inotau, altii stateau pe margine. Cu un crac si o mana intinsa. Incercau sa se usuce. Unul astepta sa decoleze. Avea "aripile" intinse. Sper ca vazuse ca in fata lui era zid. Plecam, ajungem la elefanti, la hipopotami. In megafoane, o voce placuta ne invita dracului afara. Se inchide. Mai poposim la foci. Noroc ca au mai poposit si fetele care aveau cheia de la poarta gradinii, altfel ramaneam inauntru. Stam pe banca, picioarele ne-am obosit. Si ne uitam la deal. Avem de urcat pana la o alta cladire care apartine de Palat. Urcam, ce naiba sa facem. Noi si un grup de chinezi cu aparatele la gat. Viata lor. Sa vanda imitatii si sa faca poze la Viena. Bate vantul, lilica! Coafura rezista. Mai ales a mea. De sus, imagine de vis. Viena ne e aproape la picioare. Poze peste poze. Am ramas singuri. Chinezii fotografiasera si firele de iarba si plecasera. Coboram si noi. Poze si in fata Palatului. Stomacul striga la noi. Ii e foame. Ne bagam intr-un restaurant. La o masa, doua fotolii, aproape tronuri. Ocupate, din pacate, de 2 femei guralive. Pizza si lasagna pentru masa infometatilor. Ma reped intr-o bere si-i spun lui Sorin ca el va conduce. Nu comenteaza. Plecam de nebuni. Cica sa vedem turnurile gemene. Ne invartim, ale dracu`, nu le gasim. Schimbam directia. Nu stiu cine a avut ideea geniala. Hai la Prater! Marele parc de distractii. Pe asta il gasim repede. Sorin urca masina pe trotuar, paznicul parcarii isi pune mainile in cap. Si ne trimite de acolo, ca e interzis. Si ce bine a facut. Imediat dupa ce am parcat regulamentar, o masina de tractare s-a oprit la prima masina parcata aiurea. Ce numere avea? Evident, de Romania. De Braila. Intram in Parc. Nebunie, multa culoare, tipete ale fatucilor prinse pe instalatiile de facut placere si rau. Care mai de care. Ca la Osica, nu-i asa, Sorine? :))). Ne plimbam, facem poze. Vedem masinutze. Hai si noi, de parca n-am fi condus atat. Noi 4 eram pe "circuit". Si ce ne mai ciocnim. Fiecare cu fiecare. Aflu dupa aia ca Sorin a scapat telefonul din mana dupa ce l-am pocnit. S-a revansat dupa, cand m-a busit de numa` numa`. Nu mi-a fost rusine nici sa dau in Dana si Lari. Au dat si ele, nu-i bai. Oricum, superdistractie pentru 3 minute. Sau 2? Naiba mai stie. Voiam sa trag cu pusca la tinta, dar am renuntzat. Nu mai stiu de ce. Lasam Praterul si iesim. Vedem cum masina de Braila tot n-a fost ridicata. Au venit repede compatrihotii nostri si s-au tocmit cu soferul mustacios al masinii de tractare. Gps-ule, du-ne acasa, suntem obositi. Un dush in baia de 2 pe 2 e incercarea vietii. Abia incap. Ce sa mai zic de schimbat? Eram cu cracii pe afara. Am mai stat putin la televizor, am mai vorbit cu Lari si am dat stingerea. Nu inainte de a vedea un episod din Little Britain. Foarte tare. Noroc ca nu era dublat, ci subtitrat de televiziunea austriaca. Pic pe la 1 si ceva. A doua zi, alta distractie!

Budapesta + Viena rulz! (partea 1)

2009-05-05T15:09:00.003+03:00

Pe Dunare in sus, calare pe urs... Si uite asa am plecat din Bucuresti, in minivacanta de 1 mai. Patru, Doamne, si toti patru. Si cu Petunia 5, manca-o-ar tata de masina neobosita. 4 jumate dimineatza, nici dracu pe drum prin Bucuresti. La fel pe autostrada, doar cateva masini ratacite. 130 la ora, ca doar nu era sa merg ca melcul, stiind ca am vreo 900 de km pana la Budapesta. Probleme doar inainte de Sebes si pe la Simeria, unde am prins semafoare. Si ajungem si acasa. Mmmmm, ciorba de perisoare. Un vis, nu alta. Piure si snitele. Basca prajituri. Cu ghiozdanul plin, plecam spre vama. Caldura mare, monser! Dar AC-ul functioneaza. Cam cu zgomot asa, dar radioul acopera tot. Facut plinul, luat vigneta, tzushti in Ungaria. Drumuri bunicele, radio InfoPro mai bate inca vreo 30 de km si moare. Noroc cu casetele luate de acasa. "Staaaand by meeeeee" se aude din casetofon. Deh, Petunia nu e dotata cu CD. Dar las ca si anii 90 au dat muzica buna. Mai oprim, mai mancam un snitel, mai plecam. Pe undeva ratez o iesire dintr-un giratoriu. "Reconfigurare traseu", striga GPS-ul la mine. Tac si-l ascult. Revenim pe drumul cel bun. Curg kilometrii, intram pe autostrada, se vede Budapesta. Tremur de placere in spatele volanului. In dreapta, Sorin nu stie cum sa mai stea. In spate, Dana doarme, Lari se uita pe geam in cautare de privelisti linistitoare. 100, 80, 60. Scade limita de viteza. Mustacesc. Deh, ma invatesem la 130. Si incepe sa caraie GPS-ul. Prima la dreapta, peste 800 de metri incadrati-va pe banda stanga, a doua strada la stanga. Stanga si dreapta, spune nenea care stie traseul. Dar nu stie ca un ungur nervos nu-mi vede semnalul de dreapta si e la 1 milimetru sa ne ciocnim. Incepe sa boscorodeasca in limba lui spurcata, eu ma duc in treaba mea. Si mai ratez o strada, exact cea cu hotelul. Nu-i bai, ne intoarcem. Motorina este, rabdare este. Si ajungem la Rila. Asa-l cheama pe hotel, nu radeti. Camere ca de camin. 2 paturi, un dulap, o masa, 2 scaune. Fara TV. Nu-i bai, ca numai in camere n-aveam de gand sa stam. Cam dupa 14 ore de la plecare am ajuns la Budapesta. Aventura abia acum incepea. Unde e centrul, domne??? O luam la pas spre mall-ul din apropiere, apoi iar la pas spre... nici noi nu stim unde. Stiu ca am trecut pe langa stadionul lui Ferencvartos (poze pe Facebook!). Sorin ia taurul de... coarne si intreaba cum ajungem la centru. Aflam. Schimbam banutii, luam metroul si pac pac, am ajuns! Simplu. Dam nas in nas cu Vaci Utca. Strada lor pliiiiiiiiiina cu magazine si cu turisti japonezi in cautare de suveniruri. O piata mare te imbie sa stai sa-ti odihnesti oasele, un magazin si mai mare te cheama la shopping. Alegem varianta 1. Si ne punem la un restaurant. La TV, Manchester - Arsenal. Hai baietii! Comandam. Evident, gulas. Eu si Sorin. Fetele au luat altceva. Buuuuuuuuuun rau gulasul, traiasca bucatarul si vitelul care s-a sacrificat pentru a ne potoli foamea. Berea curge ca un izvor de munte. Iar Manchester bate cu 1 la 0. Ce puteam sa-mi doresc mai mult? O plimbare, evident! Ceea ce am si primit. Ne plimbam pe malul Dunarii. Zeci de vaporase taie apa, sute de oameni stau la terase, mii de stele sunt pe cer. Da, poet, stiu. Dam de Podul cu Lanturi, una dintre emblemele Budapestei. Poze peste poze. Turistii japonezi de pe un vapor ved fetele la foto-shooting si dau din maini pentru a intra in gratiile gratziilor. Primesc salutari prelungi. Ne mai invartim pe acolo, facem stanga imprejur, trecem iar pe langa magazine si ne bagam la metrou. Ni se cam inchid ochii. Mergem la hotel. Un dus, o gura de palinca si picam instantaneu. Prima zi, de vis!
Va urma!

Atentie, cad pietre!

2009-05-05T14:43:00.002+03:00

Iete samanta de razbel! Cum trecea frumusete de autocar stelist spre Buzau, un chietroi sparse exact geamul pe care se uita Golaski in zare, gandindu-se la nevasta lui oachesa. Valeu, capu` spart, dus la spital, moareeeee, lumeeeee! Sariti, sa vina televiziunea! Huoooo, Dinamo! Cremenalii! Zarva mare, nenicule! Ce piatra smechera. Cum a tintit autocarul cu cruce, cum le-a cazut dracului de tot moralul spurcatilor. Nu mai vor sa joace la Buzau, pe motiv de frica. Unde-s vitejii, luptatorii, haiducii? Ascunsi dupa fusta lui argaseala! O fi dat un suporter al lui Dinamo cu piatra. Se prea poate. Nu e prima oara cand se intampla asa ceva. Daca faceau dinamovistii cum au facut stelistii azi, nu mai jucau ultimele x meciuri la Timisoara, ca stim cu totii ce ploi de pietre se abat pe Bega exact in ziua partidei cu Dinamo. Sau la Craiova, unde apar de prin boscheti vitejii taietori de cauciucuri. S-a spart un geam, mare duda. Sa nu fim copii. Nu e normal, dar nici caz de razboi. Care oricum a inceput. Oierul, in loc sa urle in gura mare ca dinamovistii trebuie pusi la zid si impuscati in cap, mai bine s-ar uita la faptul ca si gura lui mare i-a spart capul lui Golanski. Ca baga juniorii cu Urziceniul, ca face totul sa nu ia Dinamo campionatul, ca una alta. Piatra asta e mai tare ca justitia din Romania, care l-a eliberat pe infractor. Uite ca si altii isi fac singuri dreptate, doar ca pe cei (care vor fi, probabil) retinuti nu-i asteapta seri intregi de talk-show-uri la tv si nici reporteri cu tricouri cu Free gigi la iesirea de la puscarie.

Nesimtitul si pacaliciul domn Banciu

2009-05-05T14:37:00.002+03:00

Suparare mare ca Dinamo e pe primul loc. Toata lumea a sarit de cur in sus. Daca de la gigi si argaseala ma asteptam, nea Banciu m-a surprins total. M-a sedus cu Turul Frantei, m-a abandonat cu mizeriile dejectate in ProSport. Fara replica atunci cand giovani il umplea de flegme pe Terzian, Banciu e viteaz nevoie mare de la tastatura. Si se apuca sa scuipe pe Dinamo. "Meciurile au continuat, oamenii s-au mai schimbat, dar senzaţiile de opresiune, de umilinţă şi de nedreptate n-au dispărut şi nu vor dispărea vreodată. Dinamovismul înseamnă mult cinism şi prea puţin umor. Nu câinele, ci javra e simbolul lui Dinamo!", scrie Banciu, in ziua in care o comisie nu i-a dat decat o etapa de suspendare lui Tamas. Scuipa venin in stanga si in dreapta nea Banciu, uitand cine castiga campionate la rand furand inainte de 89. Uita si de supermeciurile facute de Dinamo prin cupele europene, de semifinalele din CCE si UEFA. Uita de superjucatorii lui Dinamo. Uita de tot, asta pentru a sustine articolul de fond din ziar, cel care scrie de coalitia anti-Dinamo. Coane Banciule, esti doar un sclav. M-ai pacalit pana acum cu discursul tau graseiat. Dar ti-ai dat cu firma in cap. Ai coaie doar cand ti se cere, nu cand e cazul. Mai degraba te tintea giovani pe tine.

Si Federer se enerveaza...

2009-04-04T15:02:00.001+03:00

Nu credeam sa vad asta in viata mea. Federer a dat de pamant cu racheta dupa un punct pierdut in fata lui Nole Djokovici.

Piti, lasa-ne!

2009-03-29T14:51:00.002+03:00

Pentru ca esti invechit precum tarabele din obor.
Pentru ca esti incapatanat si nu ai nicio idee tactica.
Pentru ca astepti norocul, raul, ramul si inspiratia lui Mutu.
Pentru ca iti bati joc de un jucator precum Max Nicu, pentru care s-au facut atatea eforturi.
Pentru ca bagi olteni de-ai tai care si-o baga in poarta.
Pentru ca mizezi in continuare pe jucatori care n-au demonstrat NIMIC.
Pentru ca il bagi pe Cocis, desi nu joaca la rusi. Iar regula de baza a ta e sa folosesti titulari de drept de la echipele lor.
Pentru ca n-ai coaie.
Pentru ca esti un arogant fara limite.
Pentru ca o tara intreaga s-a saturat de tine.
Pentru ca esti SLAB.

Cel mai diliu comentator!

2009-03-14T22:04:00.002+02:00

Din pacate, Manchester United - Liverpool 1-4. La golul lui Fabio Aurelio, comentatorul asta a fost de belea!

Farsa foarte tare Mutu

2009-03-13T13:55:00.000+02:00

Mon colonel

2009-03-08T00:15:00.002+02:00

Inca un film non-Hollywood foarte tare. Razboiul din Algeria privit prin ochii unui tanar locotenent care sfarseste rau. Adica mort. Nu e singura victima din film. Finalul e chiar tare. Mi-a placut mult de tot combinarea imaginilor color cu cele in alb si negru. Meserie!

Sunt bun!

2009-03-07T14:25:00.000+02:00

The Wrestler

2009-03-06T17:49:00.002+02:00

Luptatorul. Un film chiar bun. Nu doar pentru cei carora le plac luptele. O poveste cu un final nu prea fericit, dar totusi parca nici trist. Nici nu era greu de ghicit, avand in vedere regizorul, Darren Aronofsky, cel care a facut si Requiem for a Dream. Merita vazut. Mickey Rourke face un rol mare, dupa cam mult timp. Iar Marisa Tomei face striptease, na! :D

Traitor

2009-03-05T19:27:00.002+02:00

Traitor, un film de vazut, mai ales in contextul razboiului contra terorismului. Don Cheadle e foarte tare in rolul tradatorului. Dar ce tradeaza... ramane de vazut. Tradatorul e de fapt eroul.

Lazio - Juventus 2-1

2009-03-04T22:24:00.003+02:00

2-1 in turul semifinalelor. Cu victorie, egal sau un 2-3 (3-4, 4-5, 5-6, samd) suntem in finala! Forza Lazio!

Despre "jurnalism"

2009-03-04T22:13:00.003+02:00

Cand eram mic si prost, ma uitam la presa ca la o maaaare gradina a raiului. Si asta a fost visul meu. Sa deschid usa si sa intru. La 25 de ani am facut pasul, multumita unui Nebun. Si usor-usor am inceput sa vad ca raiul e mai degraba un iad usor machiat, vopsit, fardat. Nu generalizez. Sunt destui oameni de valoare, dar si multe jigodii. Iar jurnalismul de azi a luat o turnura vecina cu abjectia. Zi de zi ma uit si ma minunez. De fapt, ma intristez. Concursuri cu sani si funduri, la care femeile proaste adera imediat. Vorbe intoarse, imbarligate, facute pentru a crea scandal. In seara asta, vreo 2 chestii mi-au atras atentia. Prima, din celebrul site de 2 lei gooolsport.ro. "E buna parasuta?". Evident, un pictorial cu o domnisoara goala. A doua, medelin ionescu. Un om care se cufunda pe zi ce trece intr-un jeg urat mirositor. Tot felul de imbecilitati chemate in emisiune, un soi de circ abject, in goala pentru sfanta audienta. Si ce mai radeam cand nea Tuca de la Caracal, angajat in trustul Intact, spunea ca institutia unde lucreaza reprezinta altceva decat manelizare. Cata ipocrizie. Mi-e sila. Nu mai vreau. Nu mai am la ce sa ma uit la televiziunile din Romania. Stirile le servesc de pe CNN sau Euronews. Acolo nu incep cu violuri si spanzuratori. Sigur ca sunt intrebat: Dar tu de ce mai stai in presa daca nu-ti place tot ce vezi? Pentru ca nu am ajuns sa ma bag in astfel de mizerii. De aia am si spus ca nu generalizez.

Cum sa nu fii rasist?

2009-02-08T16:34:00.002+02:00

Am ramas si eu socat cand am auzit ce i s-a intamplat lui Marian Cozma, omorat in Ungaria, pe cand sarbatorea alaturi de cativa colegi. Injunghiat in inima. Cat de crud. Si nu am ramas deloc surprins cand am auzit ca ucigasii au fost tigani. Niste tigani nenorociti, care nu au avut mila de un om de 26 de ani. Au bagat cutitele in el si l-au lasat in sange. Pai si acum sa vina cineva sa-mi ceara sa nu fiu rasist? Sa ma supun corectitudinii politice si sa nu-i fut in gura pe imputitii aia de tigani? Ia mai da-o dracu` de toleranta. Sa moara! Sa se duca unde or vrea, sa crape, sa sufere in chinuri. O natie jegoasa, mizera, murdara, pusa pe hotii, inselatorii, crime, violuri. La altii se poate spune ca aia "patati" sunt exceptii. La tigani exceptii sunt cei cat de cat decenti. Mai sunt, dar foarte putini. Restul, niste mizerii ordinare. Romania se transforma intr-o mare tiganie, tiganeala, cum s-o zice. Sa-mi spuna cineva ca nu e asa. Manelele scufunda tara asta. Tiganii de la televizor prostesc lumea. Si nimeni nu ia atitudine. Poate doar soldatii aia care au luptat sub conducerea lui Arkan. Au promis razbunare pentru handbalistul sarb ranit in incidentul in care a murit Cozma. Si sunt sigur ca se vor tine de cuvant. Cate crime mai trebuie sa comentam pentru a vedea ca tiganii nu au loc aici?

Slumdog millionaire

2009-02-04T02:57:00.002+02:00

Frumos film, peisaje interesante spre usor socante, poveste de dragoste, cam tot ce ar vrea publicul... american. Pentru ca asta a fost prima impresie, amprenta Hollywood-ului se simte in film. Dar povestea e frumoasa. Si bine legata de Vrei sa fii milionar. Uneori poate prea legata. Iar Latika... mmmm, delicioasa. :))). Singura chestie care m-a surprins a fost intrebarea finala. Nu cred ca la vreun concurs de aici s-ar fi pus asa o intrebare usoara. Cine nu-l stie pe Aramis? :P. Dar pana la urma, a fost un film bun.

Frost/Nixon

2009-02-03T21:42:00.002+02:00

Nixon - doborat de scandalul Watergate. Frost - realizator de programe de divertisment. Frost vrea sa dea lovitura, intervievandu-l pe Nixon, afland ca speech-ul acestuia, cand si-a dat demisia, a fost urmarit de 400 de milioane de oameni. Nixon vrea sa se reabiliteze pe spatele unui om de televiziune disperat sa detoneze o bomba. Frost pune la bataie banii pe care-i avea si il prinde pe Nixon. Pana la urma, totul se reduce la ultima batalie. Ultimul interviu, cel despre Watergate. Batalie castigata de Frost. Un film senzational. Nu m-ar mira sa castige niste Oscaruri.

33

2009-02-03T11:58:00.001+02:00

Uite-l cum alearga la antrenamente! Nici nu spui ca azi e ziua lui. Niculescu, fereste-te, Catalin nu se da in laturi sa puna piciorul mai tare la minge. E ca intotdeauna. Mereu vrea sa fie primul, mereu sa ia mingea, mereu sa arate cat de caine e. Si rade. Mai rar, dar rade. E fericit langa Dinamo. E fericit ca poate juca si el in Liga Campionilor la anul. Merita, azi a facut 33 de ani. Cine stie cand mai prinde trenul asta. Poate da de Milan in grupe, sa vedem atunci care e mai Pitbull. Il ia Catalin cu fulgi cu tot. Pana atunci, trage tare la antrenament. Are un retur greu inainte. Alte meciuri cu Steaua, cu Rapidul… Vreau sa sara iar pe gard la victorii. Sa se duca in peluza si sa cante cu toata lumea de acolo. Sa arunce un Muie steaua! Sa ridice pumnul in aer a victorie…
Asa ar fi aratat un comentariu daca azi Catalin Hildan ar mai fi trait. Ar fi implinit 33 de ani. 33 de ani cu sange alb-rosu in el. Insa noi vorbim aici jos, iar el e acolo sus. Ne priveste, ne zambeste, ne incurajeaza. O sa cantam in Liga Campionilor pentru el. E si meritul lui ca Dinamo va ajunge acolo. Chiar daca n-o sa se joace in Groapa, Catalin va fi pretutindeni. Victoriile vor fi pentru el, infrangerile vor fi ale noastre. Sa fii bine, Cataline, acolo sus!

Alive Day Memories

2009-01-29T20:34:00.002+02:00

James Gandolfini intervieveaza 10 fosti soldati, veniti din Irak cu rani care-i vor urmari toata viata. 10 povesti incredibile. 10 oameni care se bucura insa ca au primit a doua sansa, dupa ce au fost grav raniti. 10 oameni care invata sa traiasca dupa un razboi.

Rebuturile aduc noroc

2009-01-29T19:10:00.001+02:00

Ce mai zici, Baciule? Iti rozi unghiile cu celalalt cioban al fotbalului romanesc, cand vezi ca rebuturile aduc victorii pentru Dinamo? Credeai ca nu se afla ca vorbele tale acopera alaturarea de Gigi? Baciule, ai facut-o de oaie! Uite ce-ti face Niculescu! Da gol dupa gol in meciurile amicale. Frumoase loviturile libere, nu? Deranjeaza paianjenii, pupa-i-as gheata aia cu care isi executa adversarii. Dar de rebutul venit de la Amsterdam ce spui? Parca seamana cu Mitea de acum cativa ani. Cel putin asa a parut in meciurile cu Sturm Graz (5-2) si Banik Ostrava (2-0). Ce diferenta fata de meciurile din tur… Nu stiu ce i-a facut Rednic lui Mitea, dar blondul vesnic inamorat de Bambi zburda pe teren precum o caprioara. De altfel, Dinamo arata bine dupa primul cantonament. Se vad trasee de joc, se verticalizeaza, benzile merg bine, se creaza multe ocazii. Chiar daca unii precum Popescu ar putea spune ca adversarii nu au fost tari, Dinamo se misca mult mai bine ca in tur. Iar titlul pare aproape. Cu rebuturi cu tot! Baciule, du-te la oi!

Bush-isme

2009-01-24T11:53:00.000+02:00

Le meilleur des vidéos Bush
Încărcat de 20Minutes

Julio Cesar sau Moti? Moti!

2009-01-22T23:17:00.001+02:00

Asa cum era de asteptat, Moti e aproape de o revenire la Dinamo. De fapt, plecarea lui a fost ilogica. S-au luat niste comisioane. Atat din imprumutul sau la Siena, cat si, cel mai probabil, si din aducerea lui Julio Cesar. Altfel nu se poate explica toata nebunia cu Moti. A fost promis altei echipe, dar pe drum s-a produs un scurtcircuit. Si a fost deturnat spre Siena. Un anume impresar trebuia sa-si ia comisionul. Bun, Moti a plecat. Cam in acea perioada a venit si Julio Cesar. Mai mult ca sigur ca si acolo s-au luat comisioane. Trebuie sa fii putin prost ca sa nu te gandesti care e situatia unui jucator precum Julio Cesar. Are o varsta, a trecut pe echipe mari, iar acum are un singur obiectiv: sa ia prime de instalare cat mai babane. Deh, scrie Milan si Real pe cartea de vizita. Nu-l poti trata ca pe Scarlatache. I-ai dat banu`, crezi ca ai dat lovitura. Ok, iti face jocuri bune, dar nu cred ca nu s-a gandit nimeni la capriciile unui astfel de jucator. Iar acum e pe picior de plecare. Probabil ca nu va mai sta. Se spune ca-l ia Gaziantep. Acolo, aceeasi schema. Prima de instalare mare, un retur bunicel si urmatoarea echipa la vara. Cine a avut de castigat din plecarea lui Moti si venirea lui Julio Cesar? In niciun caz echipa. Moti avea locul lui in centrul apararii. Rednic a trebuit sa-l bage apoi pe Julio Cesar. Acum are iar de tras. Trebuie sa utilizeze formula Tamas – Moti. Formula care ar fi trebuit sa fie in tur. Asta e un exemplu care defineste situatia la Dinamo. Cand e vorba de bani, de comisioane, nu se mai tine cont de structura echipei. Pe de alta parte, ma bucur ca revine Moti. Om serios, care baga osul. Nu cu atata experienta ca Julio Cesar, dar poate e mai bine asa. Intre cei doi, acum l-as prefera pe Moti.

Accidentul anului in raliuri

2009-01-21T11:02:00.002+02:00

Numele "soferului" chiar nu conteaza. Foarte tare pozitia in care a ajuns masina. Cine stie ce facea omul ala din casa cand s-a trezit cu ditamai masina in dormitor...

Ronnie a luat Mastersul!

2009-01-19T21:26:00.002+02:00

Fantastica finala de la Mastersul 2009! Ronnie l-a batut pe Mark Selby cu 10-8, dupa ce Selby condusese si cu 7-5. Ultimul frame a fost teribil. S-au refacut bilele de 2 ori, iar Ronnie a profitat de unele erori ale lui Selby. Si a luat al patrulea Masters din istorie. "Nu ma simt foarte confortabil la masa de joc, dar incerc sa-mi fac inima sa bata din noi la fel de tare pentru snooker", a spus O'Sullivan dupa meci.

Meciuri tari la Prima TV

2009-01-12T20:49:00.002+02:00

Pfaaai, n-am mai scris de anu` trecut pe blog. Urat, urat, stiu. Ocupat cu... hmmm, cu ce naiba oi fi fost eu ocupat? Asa, cu munca. :P. Postul 100 e despre ce meciuri va da Prima TV in februarie. Tineti-va bine. A facut Sorin ce a facut si a cumparat doua amicale incredibile. Pe 10 februarie, la Londra, Brazilia - Italia. Adica mama si tata fotbalului. Stati sa caut si ora. 10 fara un sfert seara. Dar mai tare decat asta mi se pare al doilea superamical din februarie. Pe cand Romania va juca impotriva Croatiei, Franta se va bate cu Argentina, la Prima TV, pe 11 februarie. Locatia? Stade Velodrome din Marseille. Ora? Un minut si aflu. 22:00, ora Romaniei. Asa ca faceti bine si uitati-va la cele 2 spectacole. Stati calmi, nu comentez eu. :)). Hai Romania!

Placebo - Song to say goodbye

2008-12-29T01:18:00.001+02:00

Imi place de mor melodia asta. Foarte tare videoclipul. Iar melodia a fost pe coloana sonora a unui film. Dar nu-mi mai amintesc care. Mama ma-sii, stiu ca l-am vazut recent...

Anything else

2008-12-28T23:59:00.002+02:00

Am dat peste filmul asta intr-o pauza publicitara la OZ. Din pacate, incepuse de ceva vreme, asa ca nu am vazut decat vreo 10 minute. Care insa mi s-au parut teribil de interesante. Normal ca imediat l-am scos de pe ODC pentru a-l vedea maine. Povestea unei iubiri imposibile. Asa am vazut eu in cele 10 minute. Jason Biggs si Christina Ricci se joaca de-a iubirea, de-a sexul, de-a viata. Iar Biggs e ajutat de Woody Allen, care e si regizor. Deci va dati seama ce meserie de film e. Abia astept sa-l vad.

Cu sania la Arieseni

2008-12-28T15:01:00.003+02:00

Si uite asa a trecut si vacanta. adica 7 zile pe care le-am avut de Craciun. Duminica seara am iesit de la munca, pe la 12 m-am pus la somn, cu gandul sa plec pe la 4 spre casa. La 12:20 am decis ca nu pot sa dorm, am pus bagajelul in masina si tai-o! Drum bun, lume putina. Din pacate, prin lumea aia putina a fost si un echipaj de politie care s-a nimerit exact cand depaseam 3 tir-uri pe linia continua. Pac pac, gata permisul pentru o luna. Pashtele ma-sii. Din 6 ianuarie sunt pieton. Am ajuns acasa cu bine. Marti dimineata, suna Mihai. "Hai la munte!". Uite ce suflet nobil, imi spun. Dupa care continua: "Mi-am uitat hainele acasa!". :)). M-am induiosat pana la lacrimi, am pus iar bagajul meu in masina, apoi bagajul lui si dau sa plec. Tzzzzzzzzzzzzr, suna iar telefonul. "Vezi ca tre sa iei 2 gagici, sa le aduci aici", spune Mihai. Si ma duc sa le iau, fara sa stiu ca incepe un mic cosmar. Cosmar care a avut pretul lui. Vedem mai incolo. Si ma duc spre gagici. Mi se zbate un nerv cand le vad. Doua fufe, imbracate "de firma". Ulterior am aflat ca una din ele e... cum sa spun... cea mai buna prietena a barbatului, daca ma intelegeti. Daca nu intelegeti... e CURVA. Nu aici, ci in Occident. Si plecam spre munte. "Si ce mai zici?", ma intreaba una. Le raspund in doua silabe si incep sa vb intre ele. "Fata, dar cum ai vrea sa fie iubitul tau?". "Fata, inalt, cu tepi, imbracat in versace", raspunde cealalta, dandu-mi senzatii acute de voma. Ma abtin, iar discutia lor decurge intre aceleasi repere paaaaaaaaaaaaana la Arieseni. Dupa Campeni, o zapada ca-n povesti. Asa ca o las mai moale. Drumul e bun, totusi. "Vezi ca ti-am umplut scaunul de scame", spune cea de pe locul mortului, fara sa-si dea seama ca si-a dat cu firma (de haine) in cap. "Las ca o sa cureti tu cand ajungem", zic. "Da` ce, sunt femeie de serviciu?", imi raspunde, punandu-mi nervii la incercare. Usaaaaa, usaaaaa! Raman calm, pentru ca am aflat ca voi primi 1 milion pentru drumul asta. Adica motorina, o masa si un pahar de vin. Pai e bine, nu? Ajungeeeeeeeeeeeeem. Toata lumea ne astepta. Adica Mihai, Steli, doi prieteni plus un braziliao. Fotbalist. Pasez bagajul uitucului si ne dezbracam/imbracam pentru partieeeeeee. Cu masina mergem pana acolo. Ninsoarea nu se mai oprea. Si ce bine era. Lume destula pe partie, dar se putea si mai rau. Mihai ia o sanie, sa ne dam noi, veteranii. Ronaldinho ia snowboardul, pentru prima oara in viata. Alinutz ia schiurile, iar Bogdanel ia fetele la suc. Ma rog, bautura. :D. Ne dam cu sania. Eu fac poze, dar dau si o tura. Zapada mi-a urcat pana la genunchi. Dar e tare bine. Atmosfera de sarbatoare. Brazilianul mai cade, mai merge 10 metri, iar cade. Numa` bine pentru fotograful din mine, care reuseste poza anului. Daca fac rost de ea, o pun aici. Dupa o ora si ceva de distractie, ne retragem spre cabana. Stam la povesti, ca sa mai treaca vremea pana la cina. Hmmm, cina. Ce amintire semi-trista. Ma pune dracu` sa comand Calzone. Avand in minte pizza senzationala de la Cuptorul cu Lemne. Credeam ca asa e si aici. Dupa o ora si ceva de asteptare, timp in care Regina isi facea de cap la Acasa, vine "pizza". Trei bucatzele de aluat, taiate separat, cu ceva inautru, probabil. Am zis ca nu e adevarat. Nici n-a mai contat gustul, oftam din greu gandindu-ma la pizza de Bucuresti. Nu m-am saturat, evident. Si am mai cerut 4 mici. Aia ceva mai buni, chiar daca erau facuti pe aragaz. Mi-am potolit foamea. Dupa aia... Stiu, va asteptati sa zic: dezmatz cu bautura si femei. Nu chiar. Mai degraba cu remi sau rummy, cum naiba s-o scrie. Eu, Mihai si Steli, bosorogii. Tinerii erau la baute, cu fetele. Campion a scris pe mine la remi. La fundu` gol i-am batut. Din pacate, abia pe finalul jocului am descoperit ca putem auzi mai bine UTV. Un reglaj fin si am reusit si ascultam si ceva muzica. Si ne ia somnul. Dupa un dush, tzushti in pat. Ce sa dorm? Mihai si-a inceput recitalul de sforaituri. Sforaia si patul sub el. Cred ca pe la 4-5 am adormit. Iar la 9 si ceva trezireaaaa. Pentru micul dejun. Din fericire, din partea casei. Din fericire 2, bufet suedez. Baga, tata! Omleta, carnaciori, salam, parizer, cereale, branza, lapte, ceai, tot ce voiai. Mi-am umplut burta, am raschetat toaaaaaaaate geamurile de la masina si spre casa. Din fericire 3, la drumul intors l-am avut si pe Bogdanel in masina, care a mai inclinat balanta discutiilor. Desi ninsese muuuuuult noaptea, drumul era supercurat. Din pacate, am avut vreo 4 opriri. Domnisoara care face placere barbatilor s-a resimtit dupa o noapte alcoolica. Cred ca nici serpentinele nu i-au prins bine. Hihi. Chiar si asa, ajungem acasa. Acolo unde ma astepta bradul gol-golutz, sa-l impodobesc.

The air I breathe

2008-12-20T16:00:00.000+02:00

Un film special, deosebit. Am fost incantat de el, asa cum am fost si la "21 grams", "Crash" si "Babel". Povesti care se intrepatrund la un moment-dat. Totul e intre viata si moarte. Totul in incercarea de a scapa de partea neagra si terna a vietii si de a evada. In diferite moduri. Chiar si o bataie crunta incasata e un motiv de a rade. Pentru ca te scoate din banal. Moartea domina prima parte a filmului, viata castiga pe final. Excelent film!

Londra, partea a patra (meciul)

2008-12-20T01:01:00.003+02:00

Forza, forza CFR! Cam asta fredonam in timp ce mergeam spre metroul de la Gloucester Road. Da, ala pe dreapta, cum mergi la KFC. :-j. Ne bagam in gaura si asteptam metroul. Atmosfera, destul de soft. Imi zambeam in cioc. Habar n-aveam ce va fi peste o statie. Unde a trebuit sa schimbam. Stiti cum e la metrou la Bucuresti la ora de varf? Bun, acolo erau de 3 ori mai multi oameni. Au trecut 3 metrouri si noi tot pe peron eram. "Bai, trebuie mai cu tupeu", zice Florin si ne strecuram printre romanasi cu tricourile CFR-ului si babute care se intrebau ce dracu` e aia Cluj. No, ajungem, dupa 2 statii in care am stat ca sardelele. Iesim de la metrou. Ce sa vezi? Albastru caaaaaaaat vezi cu ochii. Adica pana in cladirile de vizavi. Lume multa, multa, prunci, mosi, babe, baieti cu tatuaje cu cap de mort si domnisoare pistruiate doritoare de cuc de Ballack sau Drogba. "Calendarul!", isi aminteste Florin. Trebuia sa-i ia un calendar cu Chelsea unui amic. Si se avanta in magazinul clubului, plin ca o sala de cinema la un film cu James Bond. Eu stau afara, langa panoul cu Lampard. Imi vine sa vomit de la mirosul care razbate de la rulotele la care se vand carnati cu varza. Altceva nu vad ce ar fi putut fi de mirosea in halul ala. Si ajungem, in sfarsit, la sala presei. Infulec un minisandwich, bag un pecsic la buzunar si mergem la masa presei. Cand ies, tot stadionul urla: Bufnila, Bufnila! Imi dau doua palme si-mi revin. Canta pentru Chelsea. Iulian de la ProTV imi spune ca m-a vazut pe ITV. Ptiiiii, ce mandru mi-s. Masa presei era la vreo 5 metri de tataie Scolari. "Ce s-ar intampla daca i-as da cu sticla de pecsic in cap?", era intrebarea care ma bazaia. Ies baietii. Hai CFR-ul. Undeva in stanga, vreo 2000 de romani urla pana nu mai pot. In unele momente, domina atmosfera. Astia de la Chelsea au una si buna. "C'mon Chelsea". Imaginatia a murit ingropata sub o poarta de pe Stamford Bridge, e clar. Mai vb cu Bibi, ma mai stramb la un englezoi de 12 ani care face pe el de emotie cand Deco face un dribling, mai trag o gura de pecsic. Dau spurcatii gol. Pffffff, ce naspa. Englezoiul de langa tipa ca toti dracii. Pauza. 1-0. Mai bag un pecsic, ma mai incalzesc in sala, ma mai gandesc o data la frumusetea Londrei si la cat de urata era vanzatoarea de la KFC. Detalii, detalii. "Bianco, la poarta asta le dam gol. 2-1 se termina", proorocesc la inceputul reprizei a doua. Dar nu mai sunt langa Bibi, m-a impins Florin la margine, chiar langa englezoi. "Daca o fi venit cu tac'su?", ma intreb. Dar Kone da gol si se duc dracu` intrebarile. Gooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooolll!!! Tipam noi ca toti dracii. Bai, ce gol. Ia de-aici, englezoiule, si-i arat deshtu`. Da, da, in minte, evident, ca mi-o luam daca as fi facut gestu`. Hai, baietii, ca se poate! Dar nu s-a putut. Au dat tristii gol. 2-1 s-a terminat. Cum am zis. Oracol scrie pe mine cu marker albastru. Gata meciul, gata cu Trombetta la Cluj, gata cu joaca. Conferintele de presa trec repede. Trombetta are un zambet pe fata de zici ca e Louis de Funes gadilat cu o pana de gasca de o superba amazoana. Scolari se impiedica in limba engleza, dar ne explica faptul ca totul e ok. Sa fie la el acolo. Acuma, fuga fuga la zona mixta. Adica langa gazon. Vin Trica, Muresan Gabi, Culio, chiar si Deco. Ce baiat! Si plecam dracului acasa. "Sa vezi ca e cancer in camera", ii spun lu` Florin. Ca nu stiu cum apasasem pe acolo si vajaia al dracu` vantu`. Cand colo... surprizaaaaaaaaaaaa. Cald si bine. Si dush. Si iar la tv, doar doar m-oi vedea. Nik. Vad rezumatele. Family Guy n-a mai fost. Deh, zi importanta. De Liga. Zi care se termina cand inchid ochisorii. Gandindu-ma ca peste 10-12 ore plecam spre casa... Totul despre drumul cu avionul si purcelusele incarcate de cadouri de la Bruxelles, in episodul urmator din serialul "Bufnila si Manolache la munte si la Londra"!

Londra, partea a treia (cu plimbarea si magazinul)

2008-12-16T13:29:00.003+02:00

Bat-o dumnezau de alarma! Asta a fost prima fraza rostita pe 9 decembrie. Nu stiu ce dracu` de sunet a inundat camera in care dormeam. Si era 7 dimineata. Dupa 20 de secunde s-a oprit. Si ce cancer eraaaaaa. Ma rog, am mai adormit un pic. Apoi la masa, pe la 9 si un pic. Bufet suedez, tata. Vis. M-am infipt in tot ce am prins, constient ca asta urma sa fie cea mai consistenta masa a zilei. Omleta, fasole, ciumperci, croissant, compot. Di tati. Si apoi plecam spre hotelul CFR-ului, in ciuda celor spuse de Bibi, cum ca echipa nuuuuuuuuuu ieseeeeeeeeeeeee niciunde. Ete fleosc. La hotel, baietii veseli: Anghel si Motei, de la ProSport, Iulian de la ProTV. Si, mai apoi, Bibi, care, desi spusese ce spusese, a venit si ea la hotel. Coboara baietii visinii si incepe show-ul. Eu, Florin, Motei si Iulian luam un taxi, condus de o doamna la varsta a treia. Care mai si citea ziarul cand conducea. In spate, Bibi si al ei operator. Si da-i urmarire dupa autocar. A noastra se tinea excelent. O data s-a dus autocarul mai departe, dar l-am prins, tzucu-i ochelarii taximetristei. 26 de lire mai tarziu, ajungem la palat. La ala al reginei. Lumeeeeeeeeee, buluc. Eu am avut cea mai grea sarcina. La propriu. Am carat sacul lui Iulian si geanta lui Florin. Platesc taxiul, imi iau portia de injuraturi de la tanti (La cati erati, puteati sa dati si voi un bacsis mai mare!) si plec. Nu mult, pentru ca-i vad pe Iulian si Motei opriti de politai. Valeu! Stau gura-casca sa termine ei acolo si vine o politista langa mine. "Esti cu ei?", zice. "Nu, cu altcineva", zic. "Ia deschide mataluta geanta", spune cucoana. "Am belit-o", imi zic. Vede ce echipament am pe acolo si incepe sa scrie pe o hartie. Credeam ca e amenda. "Bai, frate, nu mai ai voie sa pari terorica in Londra, ca te gabjesc astia", imi spun iar. Englezoaica imi intinde foaia, ureaza succes CFR-ului si pleaca in treaba ei. Era doar o foaie in care scria ca suntem ziaristi si ca avem voie sa filmam. Inima mi-a revenit la locul ei. Si plecam. Cei cu treaba la treaba lor, eu haotic. Se schimba garda la Buckingham. Frumos spectacol. Fac poze, car genti, mai zaresc un cap de Muresan si dupa jumate de ora de ceremonie ne gasim toti cei din taxi. Motei are o idee geniala. Pentru el. Sa mergem la o expozitie de cadavre conservate. Zi sa-nnebunesti!! L-am lasat in drumul lui. Noi ne-am dus cu Iulian, am facut niste treburi, apoi spre hotel. Sa lasam lucrurile si sa mergem naibii la magazinul magazinelor. :D. Raiul cumparatorilor. Edenul mocaciunilor. Si ajungem, dupa o calatorie in metroul arhiplin. Ca sardelele am stat, uite asa, om langa persoana. Da` bine ca am ajuns. Lilywhites! 5 etaje cu reduceri. Si incepem. La parter, papuci si haine. Superpreturi, superaglomeratie, superhaine. Nike, Puma, Umbro, Lonsdale. La 1, parca tot haine de barbati erau. Tot asa, tot ce vrei. La 2, etaj al echipelor de fotbal. Tricouri, fulare, treninguri, cani, lenjerii de pat, ORICE! La 3, etaj de gagici si prunci. La 4 nu am mai urcat, ca era cu crose de golf si rachete de tenis. :D. Si plecam cu bagajele aproape pline, dar cu datorii, dupa cum urma sa calculez mai incolo. La intoarcere, miliarde de oameni la metrou. Inghesuiala perfecta. Noi cu bagaje. Dar razbim! Ajungem acasa! Si ne pregatim de meci. Mirific. Despre asta, in episodul 4 al serialului nostru. Va multumim pentru atentie. La revedere!

Ce reflexe are Bush!

2008-12-15T13:00:00.001+02:00